Influența Rusiei asupra multor state din Europa se exercită, în special, prin Gazprom, furnizorul de gaz al multor economii din UE și din afara acesteia. Și petrolul rusesc, însă, are un rol important în această ecuație de putere economică, chiar dacă nu la fel de vizibil. Pe piețele libere din țările UE, unde în același oraș poți întâlni benzinării ale mai multor mărci importante, o anume companie reușește să dețină o cotă de piață mult mai mare decât a altor companii. Este vorba despre compania rusească Lukoil. Iar într-o țară ca România, unde Lukoil aproape că nu-și face publicitate în mass media (ba, mai mult, părerea comună este că benzina și motorina de la această rețea sunt de o calitate îndoielnică), compania rusă prosperă. Secretul este relația foarte bună cu statul român, care preferă să cumpere de la Lukoil de două ori mai mult combustibil decât de la OMV Petrom, compania la care deține un pachet important de acțiuni. În Bulgaria, situația este și mai evidentă: Lukoil are un singur concurent pentru banii publici – o companie care ia combustibili tot de la Lukoil. Practic, rușii concurează cu ei înșiși. Restul companiilor petroliere de pe piață fie vând pe sume ridicole statului (câteva sute de mii de euro în ani de zile), fie nu vând deloc și își bazează operațiunile comerciale doar pe clienții care alimentează la pompă.
Începuturile: privatizări de rafinării
Rușii de la Lukoil au urmat același traseu de acaparare a pieței de combustibili și în România, și în Bulgaria. Ofensiva a început la sfârșitul anilor '90. Atunci, Lukoil a cumpărat câte o rafinărie în fiecare din cele două țări vecine. Impactul, însă, a fost foarte mare în Bulgaria, unde rafinăria (amplasată în portul Burgas) era singura care funcționa pe teritoriul țării. În România, însă, rafinăria cumpărată de Lukoil era doar una din cele zece funcționale în 1990, primul an de după căderea regimului comunist, așadar influența asupra operațiunilor de rafinare a țițeiului a fost mai redusă decât în cazul bulgarilor.
Vânzarea rafinăriei Petrotel în 1998 către Lukoil a fost o mișcare pur politică, crede Valentin Ionescu, fost ministru al Privatizării în guvernarea CDR, între 1997 și 1998 (conform unei declarații pentru Digi 24): "A avut loc atunci şi o vizită oficială în România şi a preşedintelui Consiliul de Administraţie LUKOIL şi asta a fost tot şi în contextul respectiv s -a hotărât şi privatizarea rafinăriei. Privatizarea Petrotelului a venit şi a fost gândită mai curând politic."
Curios, privatizările au avut loc la sfârșitul anilor '90, când România și Bulgaria erau conduse de regimuri reformatoare, pro-occidentale, fără legături politice cu comuniștii care conduseseră cele două țări est-europene până în 1989. Aceeași observație o fac, într-un studiu despre influența rusă în Bulgaria, și Dimitar Bechev și Nikolay Barekov: "In Bulgaria there is only one oil refinery, located in Bourgas, owned by Lukoil. The paradox is that the gas contracts with Russia as well as the sale of the refinery to Russians was signed between 1997 and 2001, during the pro-American reformist and right-wing government, headed by Mr. Ivan Kostov."
Planul: protecție pentru Lukoil cu orice preț
În ambele țări, perioada post-privatizare a fost una turbulentă pentru Lukoil. Dar, în același timp, foarte profitabilă.
Astfel, datoriile rafinăriei Petrotel, de peste 54 de milioane de dolari către Bancorex (bancă de stat pentru operațiuni de comerț exterior), au fost inițial amânate la plată pentru 25 de ani (de către premierul Radu Vasile, în 1998), apoi șterse integral de către premierul Adrian Năstase, în 2002. Lukoil primise și alte facilități fiscale, chiar în momentul privatizării. "Eu am avut obiecţii cu privire la facilităţile acordate investitorului rus de care nu mai beneficiase nici un investitor şi nici ulterior nu a mai beficiat nici un investitor străin, s-au acordat foarte multe facilităţi în condiţiile în care această privatizare a survenit în câteva zile. Nu s-a făcut nici o analiză prealabilă", a mai spus, pentru Digi 24, fostul ministru Valentin Ionescu.
Studiul despre influența rusească în Bulgaria, invocat anterior, arată că și la Sofia au existat incertitudini în legătură cu plata taxelor: "Much ink has been spilled on the friendship between Prime Minister Boyko Borisov and the head of Lukoil in Bulgaria Valentin Zlatev, described by none other than US Ambassador John Beyerle in a leaked cable as an influential behind-the-scenes powerbroker. Although Borisov does not deny his relations with the boss of the energy firm in Bulgaria, his government carried out a probe against the large company on suspicions of tax avoidance and petrol smuggling in 2011. The investigation was inconclusive and Lukoil was allowed to resume full operation, even if no proper metering devices have been installed – which was the main issue at stake. Bivol, an independent whistleblower website associated with Wikileaks, allege that the Rosenets sea terminal operated by Lukoil, is a de facto tax-free trading zone outside the purview of the Sofia government."
Procurorii intră în joc
În 2014 și 2015, un dosar penal părea că va pune capăt operațiunilor Lukoil în România. Conform procurorilor, administratorii Lukoil România ar fi pus la punct un mecanism complex care consta inclusiv "în stabilirea, acceptarea şi practicarea de preţuri de vânzare inferioare preţurilor de cost, preţuri în care sunt incluse costurile cu materia primă achiziţionată la preţuri defavorabile societăţii, scopul final al acestei politici de preţuri fiind acela de a externaliza profitul, de a nu achita sume sub forma de impozit pe profit către bugetul de stat."
Procurorii au mai notat, în rechizitoriu, că "mecanismul elaborat şi practicat de către administratorii S.C.Petrotel Lukoil S.A. Ploieşti pentru decapitalizarea propriilor resurse" era pus în practică "de la momentul importurilor materiei prime - ţiţei, continuând cu activitatea de procesare putătoare de preţuri de cost şi terminând cu operaţiunile de export - livrare intracomunitară, acestea reprezentând un tot unitar în cadrul angrenajului, ele având un raport de interdependenţă."
Erau prinse în angrenaj, susțineau procurorii, subsidiare ale Lukoil din Moldova, dar și din Bulgaria, Ungaria și alte țări ale UE.
După cum sintetizează Henrik A. Sorensen pentru "Bulgaria Analytica", "In 2014, the Romanian state prosecution commenced proceedings against the local Lukoil subsidiary for money laundering and fraud, and estimated the damages at EUR1.8 billion. Lukoil has been so far successful in repelling the case, but has not been acquitted and the investigation continues."
Un premier din UE, Ponta, sprijină Lukoil
Câteva amănunte merită reamintite, totuși: pe 6 octombrie 2014, procurorii au pus sechestru pe instalațiile de la Petrotel Lukoil. În aceeași zi, la cabinetul premierului Victor Ponta s-a primit o scrisoare de la Andrey Bogdanov, directorul Petrotel Lukoil, care cerea sprijin, iar ambasadorul rus la București, Oleg Malginov, și-a exprimat speranţa ca ancheta să se desfăşoare obiectiv, ţinând cont de interesele mediului de afaceri, ale muncitorilor, "precum şi de interesele relaţiilor ruso-române", Lukoil fiind cea mai mare investiţie rusă în România.
Sechestrul a fost ridicat a doua zi, pe 7 octombrie 2014, după ce chiar premierul Ponta a declarat public următoarele: "Justiţia este independentă, îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni (angajați ai Lukoil – n.r.) o să vină la mine, că aşa e cu justiţia. Eu doar sper şi ne dorim să se găsească soluţia legală prin care, pe de-o parte, să fie sancţionaţi cei vinovaţi, să se recupereze prejudiciul fără să aruncăm în aer acea chestie cu <Fiat Justitia Pereat Mundus>... Eu sper să fie doar cu <Fiat Justitia>, fără să piară şi lumea numai din asta."
În cele din urmă, lumea nu a pierit și, în octombrie 2018, o instanță a achitat Petrotel Lukoil de toate acuzațiile. Procesul, însă, va continua, decizia nefiind finală.
Securitatea națională decide
În Bulgaria, a arătat același Henrik A. Sorensen, lucrurile au stat și mai rău în privința capacității statului de a controla Lukoil: "following years of unexplicable price anomalies, the national antitrust regulator discovered market manipulation and anticompetitive behavior by six retail market participants, of which Lukoil has by far the greatest share. In this case, the law caps the possible fine at 10% of annual turnover, i.e. for Lukoil this would translate into a payment to the tune of 300 million Euro. There is a suspicion of more significant breaches however, which if investigated may trigger claims exceeding the ones in Romania, i.e. commensurate or exceeding the value of Lukoil’s entire Bulgarian operation."
Sorensen a rezumat și cum funcționează implicarea politică în Bulgaria când vine vorba de afacerile Lukoil: "Not surprisingly, Lukoil and its top management team in Bulgaria have immense political clout. A good example is the saga with oil product metering that started in 2011. While all traders and retailers have installed the meters as required by the law, Lukoil has staunchly resisted and quoted “unacceptably high installation costs”. Within the next couple of years, it has demonstrably failed to install meters. The Ministry of Finance retracted its license, only to be speedily reinstated by the court on national security grounds. Soon afterwards the government resigned amid protests. The new government inserted a special carve-out in the law, allowing Lukoil to skip metering on some facilities. These shenanigans prompt the question what is really going on at Lukoil? How much oil does it import, export, sells locally, and pays taxes on? Its sheer resistance suggests that Lukoil has a lot to hide."
Stocurile bulgărești de război, în sarcina Lukoil
Neputința celor două state în a ancheta activitățile presupus ilegale ale Lukoil a permis companiei rusești să-și vadă nestingherită de afaceri. Sau chiar încurajată de către statul neputincios, judecând după succesul Lukoil în a primi contracte de la stat în ambele țări.
Conform bazei de date ELVIS, care adună contracte din bani publici din mai multe țări europene și le pune la dispoziția oricui are acces la internet, Lukoil Bulgaria a primit contracte de peste 470 de milioane de euro în perioada 2011 – 2017. Cele mai multe contracte, 24, în valoare totală de peste 255 de milioane de euro, au fost atribuite de către Agenția Rezervelor de Stat și a Stocurilor de Război. O agenție care "Pursues the state policy in the field of the accumulation, maintenance and use of the country’s state reserves and war-time stocks in accordance with the national security’s interests; Organizes and controls the accumulation, maintenance, refreshing and accounting of the state reserves and war-time stocks;", conform propriului website. Acesta mai arată că "The main stocks pilled into the system of state reserves are: fuels; chemicals; foodstuffs; ferrous and non-ferrous metals; spare parts;timbers and paper; medical goods, hospital goods, appliances and tools."
Șase din cele 24 de contracte, totalizând peste 41 de milioane de euro, au fost acordate prin "negociere fără publicarea unui anunț", așadar au fost încredințări directe către Lukoil.
Chiar și când licitațiile au fost, cel puțin teoretic, publice, de multe ori doar Lukoil s-a înscris. Astfel, la 13 din cele 24 de proceduri de achiziție, nu a fost decât o ofertă: cea a companiei rusești.
Negociere fără publicarea unui anunț
Pe locul al doilea, din punct de vedere financiar, s-a plasat Stolichen Avtotransport, compania de transport public rutier din Sofia. Conform ELVIS, aceasta a încheiat două contracte cu Lukoil, ambele în 2012, în valoare totală de peste 56 de milioane de euro. Ambele contracte au fost încheiate după "negociere fără publicarea unui anunț".
Pe locul al treilea, tot cu două contracte, dar totalizând peste 41 de milioane de euro, s-a plasat compania de căi ferate bulgară BDZ - Transport de Marfă. Contractele au fost încheiate în 2013, respectiv 2017. Cel din 2013 a fost încheiat după "negociere fără publicarea unui anunț". Contractul din 2017 a fost acordat în urma unei licitații publice la care s-a prezentat doar Lukoil.
Compania feroviară BDZ – Transport de Pasageri a încheiat tot două contracte cu Lukoil (tot în 2013 și 2017) care au totalizat 28,5 milioane de euro. Exact ca în cazul companiei de marfă, contractul din 2013 a fost acordat în urma unei "negocieri fără publicarea unui anunț" iar la procedura de achiziție din 2017 s-a prezentat doar Lukoil cu ofertă.
Multe licitații, un singur ofertant: Lukoil
Și Autoritatea Centrală pentru Achiziții, structură a Ministerului bulgar de Finanțe, a încheiat două contracte cu Lukoil, în valoare totală de peste 38 de milioane de euro. La fiecare din licitațiile care au precedat semnarea contractelor, compania rusească a fost singura care a depus ofertă și, evident, a și câștigat.
Ministerul Educației și Științei de la Sofia a cumpărat combustibil de la Lukoil în valoare de peste 14 milioane de euro prin intermediul a trei proceduri de achiziție. Prima a avut loc în 2011 și a fost în valoare de peste op milioane de euro. A doua, din 2014, a fost de aproape șase milioane de euro. Ambele au fost atribuite după "negociere fără publicarea unui anunț". A treia, însă, din 2017, a fost transparentă, dar miza a fost sub 170.000 de euro. O singură companie a prezentat o ofertă: Lukoil.
Municipalitatea din Nessebar a încheiat 11 contracte cu Lukoil, în valoare totală de 4,5 milioane de euro. La majoritatea a fost un singur ofertant iar la una dintre acestea, în 2013, s-a preferat "negocierea fără publicarea unui anunț" pentru un contract de aproape două milioane de euro.
SPP-ul bulgăresc, alimentat de ruși
Ministerul de Interne bulgar a cumpărat combustibil de aproape opt milioane de euro în 2017 prin intermediul a cinci licitații. La fiecare din cele cinci a existat o singură ofertă: de la compania rusă.
Alte instituții din domeniul justiției și securității care au apelat la Lukoil au fost Serviciul Național de Securitate (SPP-ul bulgăresc) și Directoratul General pentru Securitate din Ministerul de Justiție de la Sofia.
Serviciul Național de Securitate a acordat două contracte, de aproape trei milioane de euro în total (unul în 2013 și celălalt în 2016). Ambele au fost încheiate după "negociere fără publicarea unui anunț".
Directoratul de la Justiție a cumpărat combustibil de puțin peste un milion de euro prin trei licitații la care Lukoil a fost singur ofertant.
Concurența Lukoil e partenerul Lukoil
În Bulgaria, Lukoil livrează instituțiilor de stat și prin intermediul altei companii: Bent Oil. Pe propriul site, aceasta din urmă își anunță parteneriatul cu rușii: "Deliveries are made from all petroleum bases of Lukoil Bulgaria in the country. Establishing itself as a reputable carrier, the company has signed contracts with LUKOIL and through them it is the only external carrier for deliveries to their counterparts, different municipalities in the country, sites of the Ministry of Interior, schools in the system of the Ministry of Education, Metropolitan Autotransport, Bulgarian State Railways (BDZ) and others. In 2011 the company opened offices in the petroleum bases of LUKOIL in Sofia, Plovdiv, Ruse and Pleven jointly with International Asset Bank AD. This allows on-site payment of the fuel quantities needed."
Conform datelor ELVIS, Bent Oil a livrat combustibil instituțiilor publice de peste 100 de milioane de euro în ultimii ani. În fruntea listei se află Ministerul Apărării și compania de transport rutier din Sofia care, împreună, au încheiat contracte de peste 70 de milioane de euro. Ministerul Apărării a încheiat 24 de contracte pentru 38 de milioane de euro. Stolichen Avtotransport, însă, a preferat unul și bun, în 2015, de peste 33 de milioane de euro, acordat după "negociere fără publicarea unui anunț".
Companii ca Shell, OMV, Nis (subsidiară a Gazprom) sau altele nu au încheiat nici un contract public în Bulgaria sau au încasat maximum câteva sute de mii de euro într-o perioadă de câțiva ani.
Lukoil, peste Rompetrol și OMV
Spre deosebire de Bulgaria, în România potul a fost împărțit de Lukoil cu alte companii. La prima vedere, sumele câștigate de ruși au fost mai mari: din contracte publice, în perioada 2011 – 2017, Lukoil a încasat peste 535 de milioane de euro (față de numai 470 de milioane de euro încasate de Lukoil Bulgaria). Totuși, la sumele din bani publici încasate de către Lukoil Bulgaria se adaugă și cele ale Bent Oil, astfel că potul rușilor în Bulgaria atinge peste 570 de milioane de euro, mai mult cu 35 de milioane de euro decât în România.
În al doilea rând, Lukoil România a avut concurență serioasă: Rompetrol, companie deținută de Kazmunaygaz, a încheiat contracte publice, în perioada 2011 – 2017, de 467 de milioane de euro. Surprinzător este că OMV Petrom, companie deținută majoritar de către austriecii de la OMV și minoritar de către statul român, a încasat doar 280 de milioane de euro din contracte publice pentru combustibil, după cum arate datele ELVIS.
Așadar, în timp ce Lukoil Bulgaria și partenerii de la Bent Oil au luat toate contractele publice din Bulgaria, Lukoil România a încasat 535 de milioane de euro dintr-un pot de 1,28 miliarde de euro, deci cam 40% din piața contractelor publice. În orice caz, o performanță demnă de luat în seamă dacă facem o comparație între cei trei competitori și cotele lor de piață în 2017. Astfel, Lukoil România a avut venituri din vânzări la pompă de 5,97 miliarde de lei (1,3 miliarde de euro) și un profit de 85,74 milioane de lei (18,63 milioane de euro), după ani de pierderi. Rompetrol, însă, a raportat venituri la pompă de 9,05 miliarde de lei (1,9 miliarde de euro) și un profit de 168,54 milioane de lei (36,63 milioane de euro). OMV Petrom, de departe, a fost campioana veniturilor la pompă, cu 15,2 miliarde de lei (3,3 miliarde de euro) și un profit de 320,51 milioane de lei (69,67 milioane de euro).
Pe scurt, pe o piață în care deține 20% din vânzările la pompă, Lukoil a luat 40% din contractele de stat, de două ori mai mult decât OMV Petrom.
Poliția Română, cel mai generos sponsor al Lukoil
Cel mai mare plătitor public la Lukoil este Inspectoratul General al Poliției Române care a încheiat, din 2011 încoace, patru contracte cu compania rusă în valoare de 350 de milioane de euro. Pe locul al doilea, la aproape o zecime din suma Poliției, vine Baza de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații a Autorității Naționale a Penitenciarelor, cu 38 de milioane de euro. Până și Direcția Națională Anticorupție are contracte de două milioane de euro cu Lukoil. La cererea presei, DNA a explicat că sistemul de achiziții publice din România nu-i permite să excludă din licitație o companie care este cercetată penal (cum Lukoil era la data achiziției) și că, mai mult, criteriul de selecție fiind prețul cel mai mic, rușii au luat contractul cât se poate de legal.
Campionul Rompetrol la contracte publice de combustibil a fost Regia Autonomă de Transport București, cu peste 180 de milioane de euro.
În cazul OMV Petrom, suma cea mai mare, de 100 de milioane de euro, a venit de la Romsilva.
Lukoil nu a răspuns solicitării Newsweek România de a comenta situația iar OMV Petrom a comunicat că va trimite o declarație pe această temă.
