Al-Saadi al-Gaddafi, în vârstă de 48 de ani, care a fost acuzat de crime de război și crime împotriva umanității, a fost achitat și eliberat duminică.
Consiliul prezidențial a anunțat că „recentele eliberări ale prizonierilor politici din Libia se încadrează în procesul de reconciliere națională”, care a fost lansată oficial la 6 septembrie.
Declarația afirmă că eliberarea a avut loc într-un context politic, dar i s-a dat un caracter „judiciar”, care renunță la toate acuzațiile care i se aduc și îi redă drepturile politice, inclusiv dreptul de a candida la alegeri, cazul său fiind catalogat oficial ca „detenție politică”.
Eliberarea lui Al-Saadi poate să-l ajute pe fratele său, Saif al-Islam, care, potrivit publicației Africa Gate News, apropiată de Saif, va candida la președinție în alegerile programate pentru 24 decembrie.
Saif al-Islam Gaddafi a fost , de asemenea, condamnat la moarte sub acuzațiile legate de crime de război și crime împotriva umanității de către o instanță din Tripoli și are un mandat de arestare emis de procurorul militar la 5 august.
Acesta este căutat și de Curtea Internațională pentru acuzații similare. Dar instanța penală nu și-a emis încă verdictul, ceea ce înseamnă că poziția este mai mult politică.
„Iertarea prezidențială” pentru un „adversar politic” ar rezolva și dosarul lui Saif.
Rusia face presiuni în favoarea candidaturii lui Saif al-Islam la președinție și pentru revenirea la putere a multor foști oficiali din „era Gaddafi”.
Pe cine susține Occidentul
Tabăra occidentală, în special în Misrata, vrea să-l împiedice pe generalul rebel Khalifa Haftar să primească sprijin din partea taberei pro-Gaddafi în viitoarele alegeri.
Haftar, Gaddafi și fostul ministru de Interne în Guvernul acordului național, Fathi Bashagha, sunt cele mai importante nume ce intră în cursa prezidențială.
Dacă fiul lui Gaddafi nu poate să candideze, competiția se va limita la Haftar și Bashagha, care provin din Misrata, cel mai puternic lagăr militar și cel mai influent din regiunea de vest.
Dat fiind faptul că susținătorii lui Gaddafi constituie un bloc electoral important care poate favoriza orice partid, concurența pentru a câștiga sprijinul grupului crește între Haftar și Bashagha.
Citește și
Saadi, fiul fostului lider libian Muammar Gaddafi, eliberat din închisoare
ONU solicită „încetarea imediată a ostilităților” la Tripoli între unități ale armatei libiene
În septembrie, miliția lui Haftar a dezvăluit adevărul despre asasinarea lui Brig. Gen. Masoud al-Dhawi, unul dintre cei mai proeminenți lideri militari ai tribului Warshafana din vestul Libiei, loial fiului lui Gaddafi și aliat cu Haftar.
Al-Dhawi a fost ucis pe 23 mai 2019, în timpul asaltului asupra capitalei Tripoli, a susținut milițiile lui Haftar.
Însă recent, s-a dezvăluit, cu martori, că Al-Dhawi a fost asasinat din ordinul lui Mohsen Al-Kani, comandant al miliției pro-Haftar Kaniyat.
Principalul obiectiv al dezvăluirii circumstanțelor morții comandantului și numele celor opt ucigași implicați este de a asigura sprijinul tribului Warshafana pentru Haftar în viitoarele alegeri.
Rămășițele lui Gaddafi, contra voturi
Bashaga a răspuns primind o delegație a tribului Qadhadhfa din Misrata și a acceptat să predea rămășițele lui Muammar Gaddafi, fiului său Mutassim și fostului ministru al Apărării în regimul Gaddafi, Abu Bakr Younis al-Majbri.
Se așteaptă ca rămășițele lui Gaddafi să fie îngropate în orașul Sirte, controlat de miliții Haftar, care se află în prima linie cu forțele armatei regulate, într-un pas de reconciliere.
În ceea ce privește aprobarea înmormântării, susținătorii lui Gaddafi vor veni la Sirte din toate părțile, ceea ce va slăbi controlul milițiilor lui Haftar asupra orașului.
Cursa pentru președinție a fost lansată, deși neoficial, între trei curente principale, dar Haftar și Bashagha încearcă să câștige voturi ale susținătorilor fostului regim, dacă vor intra în turul doi al alegerilor.
Dar dacă Saif al-Islam candidează pentru președinție, aceasta va schimba regulile jocului și va schimba natura alianțelor.
Logica politicii arabe spune că „nu există un dușman permanent, nici un prieten permanent, dar există interese permanente”.
