Poate părea contra intuitiv pentru unii, dar starea de spirit pe care am văzut-o dominantă în Ucraina nu este una copleșită de durere și prăbușită în tristețe, ci una încrezătoare și, adesea, cu zâmbetul de pe buze.
Da, durerea este acolo, rana e deschisă și sângele curge permanent. Cu toate astea, frații și surorile noastre întru umanitate din Ucraina sunt deciși să riște orice, inclusiv pe sine, pentru a păstra destinul țării în propriile mâini și pentru a-i alunga pe invadatori. Iar mentalitatea de care dau dovadă este aceea a unor învingători.
Ucraina nu este o vale a plângerii. Suferința vecinilor noștri este teribilă, și desigur că își plâng morții. Dar atitudinea prevalentă este dârzenia de a se opune invadatorilor ruși și determinarea de a sfida amenințările la care sunt supuși zilnic.
Gândurile mele zilnice sunt la prietenii din Kiev și din Harkov, jurnaliști ucraineni sau străini, militari, oficiali ori civili cu care am împărtășit multe zile experiența de a sta sub bombardamente ori de a merge pe front.
Odată cu ofensiva de succes și cu respingerea rușilor din zona orașului Harkov, tensiunea bombardamentelor zilnice de artilerie prin care armata lui Putin voia să terorizeze populația și să se răzbune pe civili, probabil că va scădea. Artileria inamicului nu mai este atât de aproape pentru a lovi ușor.
Încă un lucru care m-a impresionat profund este capacitatea care va deveni, cu siguranță, legendară, a ucrainenilor de a-și continua viața și de a o umple cu momente fie de destindere, fie cu emoții estetice.
„Parada“ tancurilor rusești din Kiev a fost un astfel de moment extraordinar, la fel și Festivalul de Jazz organizat în Harkov în luna august! Muzica, chiar și în vremuri de război, acompaniată de alarmele antiaeriene și de zgomotul exploziilor, este mai puternică decât moartea adusă de armata lui Putin. Iar Ucraina va învinge!
