Revoluția întârziată împotriva dictatorului Nazarbaev, prietenul lui Putin, în Kazahstan

Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit în 1990, Kazahstanul și-a declarat independența. Nursultan Nazarbaev, 51 de ani, a devenit atunci primul președinte al noii națiuni.

Era o fostă figură marcantă a Partidului Comunist și prieten cu Vladimir Putin, urmând acea strategie de „deschidere spre Occident”, aplicată de statele post-sovietice. Proaspăt președinte, Nazarbaev a promis un viitor nou și strălucitor pentru țară, declarând în The Washington Post înainte de alegerile din 1994 că „națiunea sa ar putea deveni un teren de probă pentru democrație și economia de piață”.

Săptămâna aceasta, după trei decenii de guvernare condusă de Nazarbaev, protestatarii au răbufnit împotriva fostului comunist, fostului președinte- tătuc al națiai, actual oligarh.

Protestele în Kazahstan au început duminică pe fondul indignării față de creșterea prețurilor la combustibil, dar în curând furia societății s-a întors asupra primului lider independent al țării. Deși Nazarbaev, în vârstă de 81 de ani, a demisionat oficial din funcția de președinte în urmă cu trei ani, el a devenit ținta manifestanților care au scandat: „Bătrâne, pleacă!”

Acest slogan a fost permanent strigat de manifestanți, furioși de rolul persistent al lui Nazarbaev ca și conducător de facto pe viață. Rețelele de socializare au fost inundate de imagini cu o statuie a lui Nazarbaev dărâmată, simbol al „primăverilor” revoluționare, în timp ce palatul prezidențial a fost luat cu asalt și incendiat în Almatî, capitala economică a țării. 

Nazarbaev este doar cea mai recentă figură post-sovietică care s-a confruntat cu proteste de stradă semnificative în ultimii ani. În Belarus, unde Alexander Lukașenko a păstrat un control dictatorial din 1994, protestele au apărut după alegerile disputate de acum doi ani.

Citește și

„Scenariul Siria” în Kazahstan: Trupele ruse „invitate” să apere țara de „teroriștii” din afară

Proprietăţile fostului preşedinte ucrainean Petro Poroşenko, înghețate de justiție

Lukașenko a reușit în cele din urmă să zdrobească mișcarea, închizând mass-media independentă și arestând 34.000 de opozanți, apelând la ajutorul Rusiei pentru a rămâne la putere, așa cum a făcut și dictatorul Bashar al-Assad, ca să înece în sânge „primăvara siriană”. 

Mass-media pro-Kremlin a descris protestele din Kazahstan ca parte a unei campanii occidentale mai ample împotriva Moscovei și aliaților săi.

Secretarul de presă al Casei Albe, Jen Psaki, a declarat că acestea sunt doar „niște afirmații nebunești ale Rusiei” și „parte din manualul de dezinformare standard al Rusiei”.

Miercuri, președintele kazah Tokaev a anunțat stare de urgență spunând că va răspunde cu forță la haosul din Almatî, numindu-i pe protestatari „teroriști, bandiți”, motiv pentru care joi a făcut apel la blocul de securitate regional condus de Moscova pentru ajutor.

Considerată multă vreme drept ţara cea mai stabilă din Asia Centrală, Kazahstanul este zdruncinat de o mişcare de stradă care s-a declanşat în 2 ianuarie în vestul ţării în urma creşterii preţului la gazul lichefiat, utilizat drept combustibil auto de către majoritatea kazahilor din cauză că este mai ieftin decât celelalte sortimente de gaze.

Protestele s-au extins în Almatî, capitala economică şi cel mai important oraş al ţării, unde manifestaţia a trecut de la un protest cu revendicări economice la o revoltă împotriva fostei și actualei puteri.