”Ne confruntăm cu un atac terorist azero-turc internaţional', a insistat premierul Pashinyan, fost ziarist venit la putere în 2018 pe valul unor proteste antiguvernamentale la Erevan. 'Pentru mine nu există nicio îndoială că aceasta este o politică de continuare a genocidului armean şi o politică de restaurare a Imperiului Otoman”, a spus el în interviul pentru Sky News, referindu-se la masacrarea a 1,5 milioane de armeni de către Imperiul Otoman din 1915 până în 1923.
Turcia acceptă că mulţi armeni din timpul Imperiului Otoman au fost ucişi în confruntări cu forţele turce în Primul Război Mondial, dar contestă cifrele şi neagă faptul că uciderea armenilor a fost sistematic orchestrată şi constituie genocid.
Sprijinul ferm al preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan pentru Azerbaidjan în conflictul din Nagorno-Karabah, care a separat Ankara de restul cancelariilor occidentale, a alarmat aliaţii din NATO ai Turciei care cer încetarea ostilităţilor în această enclavă azeră locuită de o majoritate de etnici armeni, scrie Reuters într-un comentariu.
Pentru Erdogan însă este o prioritate strategică de a-şi etala forţa militară în străinătate pentru a-şi păstra sprijinul pe plan intern, comentează Reuters.
Erdogan a calificat sprijinul Ankarei pentru Azerbaidjan ca făcând parte din demersul Turciei de a ocupa 'locul meritat în ordinea mondială'.
Liderul turc a văzut o oportunitate de a modifica statu quo-ul Nagorno-Karabah, după ce Franţa, SUA şi Rusia au condus decenii la rând, fără succes, eforturile de mediere internaţionale pentru rezolvarea conflictului, în timp ce etnicii armeni au păstrat controlul asupra enclavei, chiar dacă aceasta este recunoscută la nivel internaţional ca fiind parte a Azerbaidjanului.
'Logica Turciei în aproape fiecare colţ al hărţii este perturbarea. Tot ceea ce subminează statu quo-ul este bun pentru ea, întrucât statu quo-ul anterior era văzut ca fiind contrar intereselor sale', spune Galip Dalay, cercetător la Academia Robert Bosch.
Poziţia Turciei - transmiterea unei ameninţări implicite Armeniei şi a unui mesaj de avertisment către Rusia, care are un pact de apărare cu Armenia - reflectă încrederea sa în războiul cu drone pe care Ankara îl utilizează în Siria, în Libia şi în Irak, consideră unii analiştii politici.
Dronele de fabricaţie turcească sunt vârful de lance al atacurilor azere în prezent, iar un înalt responsabil de la Ankara a declarat pentru Reuters, sub rezerva anonimatului, că turcii oferă infrastructură şi sprijin pentru armament, dar că nu au trupe pe teren.
Erdogan mizează pe faptul că, în pofida divergenţelor asupra Nagorno-Karabah, Turcia şi Rusia se înţeleg suficient de bine pentru a preveni un conflict mai amplu în regiune.
Cu atât mai mult cu cât, după cum observă unii analişti independenţi de la Moscova, premierul armean Nikol Pashinyan, care a venit la putere după o mişcare de contestare în 2018, cerând reforme occidentale, este tipul de aliat nu prea agreat de Kremlin. Pashinyan a încercat o apropiere prudentă de UE, menţinând în acelaşi timp legături economice strânse ale Armeniei cu Rusia. De aceea, mulţi observatori ruşi văd în tăcerea 'suspectă' a Kremlinului după reluarea actuală a ostilităţilor din Nagorno-Karabah o decizie a lui Putin de a-l pedepsi pe premierul armean pentru politica sa prooccidentală, conform mai multor analişti de la Moscova care şi-au expus opiniile la postul de radio Eho Moskvî.
Succesele militare din afară şi etalarea forţei militare în alte părţi ale lumii au ajutat Partidul Dreptăţii şi Justiţiei (AKP) al lui Erdogan, aliat cu naţionaliştii, să menţină un avantaj în sondajele de opinie, în pofida deprecierii monedei naţionale care a înrăutăţit efectele economice în urma pandemiei de coronavirus.
Aprecierea faţă de guvernarea Erdogan a crescut cu 5% în sondaje luna trecută, potrivit grupului de cercetare MetroPoll, după disputa cu Uniunea Europeană asupra forărilor în estul Mediteranei.
