NYT: SUA își epuizează arsenalul esențial în războiul cu Iranul. Criza armelor provoacă temeri la nivel global
Războiul cu Iranul pune o presiune uriașă asupra arsenalului SUA. Stocurile de rachete Patriot, ATACMS și Tomahawk au scăzut, iar Washingtonul încearcă să accelereze producția. Deficitul afectează Ucraina și ridică probleme pentru apărarea aliaților din Asia.
Războiul dintre Statele Unite și Iran începe să producă efecte care depășesc cu mult Orientul Mijlociu. Consumul accelerat de muniție a redus stocurile unor arme esențiale ale armatei americane, iar Washingtonul este nevoit să reevalueze livrările către aliați și distribuirea propriilor sisteme militare în diferite regiuni ale lumii.
SUA își epuizează arsenalul esențial în războiul cu Iranul. Criza armelor provoacă temeri la nivel global
Situația provoacă îngrijorare atât în Europa, unde Ucraina depinde de sistemele occidentale pentru apărarea împotriva atacurilor rusești, cât și în regiunea Indo-Pacific, unde Statele Unite trebuie să mențină suficiente capacități militare pentru descurajarea Chinei și Coreei de Nord.
Potrivit The New York Times, una dintre cele mai mari probleme o reprezintă rachetele interceptoare Patriot. SUA ar fi consumat peste 1.500 de astfel de interceptoare în timpul conflictului din Orientul Mijlociu, iar stocurile disponibile ar fi coborât la mai puțin de 1.700 de unități.
Presiunea nu se limitează însă la sistemele Patriot. Rezervele de rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune, rachete de atac de precizie și Tomahawk sunt, la rândul lor, supuse unui consum ridicat.
În aceste condiții, Washingtonul ar fi fost obligat să amâne unele livrări de armament destinate partenerilor săi.
Pentagonul încearcă acum să reducă rapid diferența dintre ritmul în care muniția este consumată și capacitatea industriei americane de apărare de a o înlocui.
ABC News a relatat că purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a confirmat eforturile Departamentului Apărării pentru accelerarea achizițiilor de muniție, astfel încât aprovizionarea să se desfășoare „în ritmul impus de amenințare”.
Marile companii americane din industria de apărare au primit solicitări pentru identificarea unor soluții prin care producția armamentului considerat critic să fie accelerată într-un interval foarte scurt.
„Ciclurile de dezvoltare pe mai mulți ani sunt inacceptabile. Trebuie să ne accelerăm semnificativ programele și să extindem capacitatea de producție chiar acum”, se arată într-o scrisoare atribuită secretarului apărării Steve Feinberg și transmisă principalilor contractori militari americani.
Companiilor li s-ar fi acordat 21 de zile pentru prezentarea unor planuri privind creșterea capacităților de producție.
Ucraina și aliații SUA din Asia resimt presiunea asupra arsenalului american
Una dintre țările cele mai expuse efectelor acestei crize este Ucraina.
The New York Times atrage atenția că reducerea disponibilității muniției americane intervine într-un moment în care Rusia își intensifică producția de rachete, iar apărarea aeriană rămâne vitală pentru protejarea orașelor și infrastructurii ucrainene.
Problema este una de ritm. Producția occidentală de interceptoare nu reușește să țină pasul cu necesarul tot mai mare rezultat din conflictele desfășurate simultan în diferite regiuni.
Scăderea rezervelor americane de ATACMS și alte arme de precizie cu rază lungă de acțiune limitează, de asemenea, cantitatea de armament care poate fi pusă la dispoziția Kievului.
Un conflict prelungit între SUA și Iran ar putea reprezenta astfel un avantaj strategic indirect pentru Rusia și China, în condițiile în care Washingtonul trebuie să împartă resurse militare finite între Orientul Mijlociu, Europa și Indo-Pacific.
Situația este urmărită atent și la Beijing și Moscova, unde evoluția capacităților militare americane poate fi evaluată atât prin informații obținute din surse deschise, cât și prin mijloace de supraveghere militară.
Problemele devin sensibile în special în Indo-Pacific.
Pentru susținerea operațiunilor împotriva Iranului, Pentagonul a redistribuit către Orientul Mijlociu resurse care anterior erau disponibile Comandamentului Indo-Pacific.
Sute de interceptoare moderne ar fi fost mutate din Coreea de Sud și alte zone ale Asiei. Un grup de luptă al unui portavion, distrugătoare și o parte dintre rachetele Tomahawk au fost, de asemenea, redirecționate pentru susținerea operațiunilor din Orientul Mijlociu.
Aceste arme și platforme ar avea însă un rol esențial și într-un eventual conflict în Indo-Pacific.
The New York Times estimează că forțele americane desfășurate în Coreea de Sud au devenit mai vulnerabile în fața unui potențial atac nord-coreean după retragerea unor sisteme de apărare aeriană și mijloace tactice de recunoaștere.
O eventuală incapacitate a Washingtonului de a menține suficiente forțe convenționale simultan în mai multe regiuni ar putea avea și consecințe politice.
În Statele Unite există preocupări că aliați precum Coreea de Sud și Japonia ar putea începe să pună sub semnul întrebării capacitatea Washingtonului de a le asigura apărarea convențională. Într-un scenariu extrem, astfel de îndoieli ar putea alimenta dezbateri interne privind dezvoltarea unor capacități nucleare proprii.
Criza din Orientul Mijlociu schimbă și piața petrolului
Efectele războiului se resimt și pe piețele energetice.
După ce președintele Donald Trump a anunțat pe 8 iulie că scurtul armistițiu cu Iranul „s-a încheiat”, confruntările au fost reluate, iar situația din Strâmtoarea Hormuz a provocat noi perturbări ale transporturilor petroliere.
Incertitudinea privind una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii a împins cotația petrolului Brent peste pragul de 100 de dolari pe baril și a determinat rafinăriile asiatice să caute surse alternative de aprovizionare.
Rusia se numără printre beneficiarii acestei situații.
Rafinăriile private chineze au cumpărat cea mai mare parte a încărcăturilor de petrol rusesc ESPO Blend programate pentru septembrie din portul Kozmino, de la Pacific.
Comercianții descriu petrolul rusesc drept o alternativă mai sigură în actualul context al perturbărilor din Orientul Mijlociu. Reducerea față de cotația Brent s-ar fi restrâns la aproximativ 1-3 dolari pe baril, inclusiv pe fondul cererii ridicate.
China ar fi reluat în paralel negocierile pentru cumpărarea unor cantități suplimentare de petrol iranian și a achiziționat țiței din alte state ale Orientului Mijlociu în perioadele în care transporturile au fost posibile.
Relația economică dintre Beijing și Moscova rămâne însă complicată.
La sfârșitul lunii iulie au apărut informații potrivit cărora China ar fi refuzat furnizarea unor sisteme importante de propulsie și ghidare necesare navelor rusești de mare tonaj concepute pentru navigația în condiții de gheață.
Lipsa acestor componente complică planurile Moscovei privind dezvoltarea Rutei Mării Nordului și construirea flotei de nave specializate pentru transportul GNL și petrolului în Arctica.
În același timp, cooperarea militară ruso-chineză continuă. Documente apărute în presă indică proiecte comune pentru dezvoltarea unor vehicule blindate de nouă generație, inclusiv platforme dotate cu inteligență artificială și capacități pentru operarea dronelor.
Peste 180 de militari ruși s-ar fi antrenat în China la sfârșitul anului 2025, iar peste 550 de militari chinezi ar fi participat la instruiri în Rusia.
Dincolo de evoluțiile punctuale, problema scoasă în evidență de presiunea asupra arsenalului american este una strategică: capacitatea industriei de apărare a SUA de a alimenta simultan propriile operațiuni militare și sistemele defensive ale aliaților.
Dacă războiul cu Iranul se prelungește, Washingtonul va trebui să echilibreze trei priorități majore: operațiunile din Orientul Mijlociu, sprijinirea Ucrainei și menținerea unei forțe suficient de puternice în Indo-Pacific.
