”Nu vreau să văd că familiile elvețiene suferă din cauza milioanelor de imigranți veniți din Uniunea Europeană. Nu vom schimba programele noastre doar pentru a fi mai simpatici”, cu aceste cuvinte i-a salutat pe adepții săi Marco Chiesa, care a fost ales în aceste zile președinte al Partidului Popular Elvețian (SVP). Politicianul, în vârstă de 45 de ani, s-a referit la una din întrebările referendumului care va fi organizat pe 27 septembrie și care a creat un mare interes internațional. Elvețienii trebuie să răspundă la întrebarea dacă Elveția ar trebui să limiteze imigrarea cetățenilor UE. Partidul Popular Elvețian antimigraționist, care, dealtfel, se bucură de cea mai mare popularitate, susține această inițiativă, deoarece, în opinia sa, migrația nelimitată a condus la creșterea prețurilor locuințelor, la pierderea locurilor de muncă, la creșterera poverii instituțiilor de stat, ba chiar și la formarea ambuteiajelor în trafic.
Deși Elveția nu este membră a Uniunii Europene, prin acordurile bilaterale și ca membră a Spațiului Schengen este strâns legată de comunitatea celor 27. Între Elveția și țările membre ale UE cetățenii pot circula liber și se pot angaja fără restricții. Potrivit partidelor parlamentare elvețiene, tocmai această legătură strânsă este garanția prosperității economice a Elveției, ba mai mult Uniunea Europeană este principalul partener comercial al său.
”Acesta este un joc de poker. Este o săritură în necunoscut. Este o iresponsabilitate. Nu avem un plan B”, a afirmat ministrul justiției Karin Keller-Sutter, politicianul liberalilor centriști, referindu-se la faptul că în cazul succesului referendumului, UE și Elveția vor trebui să renegocieze în termen de un an nu numai acordul care permite libera circulație a persoanelor, ci, printre altele, și acordul privind accesul la piața unitară, deoarece aceste acorduri se leagă unul de altul. Chiar și analiștii au atenționat că ”ieșirea” elvețiană nu ar fi echivalentă cu Brexit-ul, deoarece conform acordurilor încheiate cu UE, Bruxelles-ul este obligat să poarte negocieri cu Marea Britanie, în schimb față de Elveția – care nu este membră a UE – nu are această obligație.
”Sondajele arată deocamdată că elvețienii nu vor să își taie singuri craca de sub picioare, deoarece relația cu UE este în beneficiul lor”, a spus Stefanie Walter, profesor la Universitatea din Zürich, pentru portalul elvețian de limbă engleză Swissinfo.ch. Majoritatea sondajelor de opinie arată că 35-40% din alegători vor să limiteze imigrarea, însă acest procent a crescut probabil din cauza pandemiei de coronavirus. Unii analiști susțini că în timpul epidemiei a crescut pretenția statelor naționale pentru a deveni mai autonome, pentru a diminua dependența economică față de alte țări. Este la fel de sigur și faptul că majoritatea elvețienilor nu ar dori ca Elveția să adere la UE.
”Poziția suveranistă este foarte puternică în tradițiile politice elvețiene. Țara se definește drept o Willensnation, o ‘națiune de voinţă’, care s-a unificat din propria voință a regiunilor franceze, germane, italiene și a locuitorilor Alpilor Retici. Elvețienii nu vor să își piardă această autonomie”, a declarat recent ziarului ungar ”Magyar Nemzet” cercetătorul Institutului pentru afaceri externe și comerț, Tamás Levente Molnár.
Potrivit datelor din luna martie, în Elveția, cu o populație de 8,5 milioane de locuitori, 2,1 milioane au fost cetățeni străini, din care 1,45 de milioane au provenit din UE, Norvegia, Islanda și din Marea Britanie.
”În urmă cu 13 de ani, numărul cetățenilor străini în Elveția era cu un milion mai mic. În aceată țară mică, procentul imigranților pe cap de locuitor este mult mai mare în comparație cu Statele Unite sau cu Australia, ceea ce poate fi considerat drept un compliment. (…) În adâncul sufletului, toată lumea știe că un stat mic nu poate fi umplut cu un număr de oameni cu cât ne-am dori noi”, a scris recent în editorialul său săptămânalul Die Weltwoche. Potrivit autorului, partidele care sunt împotriva imigrării vor să îi îngrozească prin scenarii horor și cu fantoma sărăciei pe alegătorii care și așa se confruntă zi de zi cu aglomerația de pe străzi, cu nivelul chiriilor, iar în școli constată că tot mai puțini copii vorbesc vreuna din limbile oficiale ale țării lor, potrivit Rador.
