Adevărata Epocă de Aur: revirimentul Europei Centrale și de Est

„La 30 de ani de la căderea comunismului, cercetări sociologice aprofundate demonstrează că tranziția de la comunism la capitalism a fost un succes remarcabil“, a scris cotidianul britanic „The Guardian“, într-o analiză recentă dedicată Europei de Est.

Totuși, tranziția a sădit semințele populismului care „a sugrumat“ regiunea, susțin jurnaliștii britanici. 

Europa Centrală și de Est a cunoscut, în ultimii 30 de ani, o creștere explozivă pe care nu a cunoscut-o niciuna dintre regiunile lumii.

Oamenii trăiesc mai mult, iar starea lor de sănătate este mult mai bună. Calitatea aerului, de asemenea, iar veniturile individuale s-au dublat.

„Întreaga regiune a fost un succes. Niciun bulgar, ungur sau polonez nu au trăit niciodată mai bine decât trăiesc în prezent, în termeni absoluți și relativi, comparativ cu Vestul“, susține economistul polonez Marcin Piatkowski, citat de „The Guardian“.

El a publicat recent o carte intitulată „Campioana creșterii în Europa.  Despre meteorica creștere a economiei Poloniei în ultimele trei decade“. 

Un astfel de optimism este uneori considerat nepotrivit, având în vedere că mulți oameni din regiune se simt în continuare lăsați în urmă, avertizează însă jurnaliștii britanici.

Statistici pozitive

Statisticile arată, însă că din 1990 încoace, economiile Poloniei și Slovaciei, spre exemplu, au crescut de șapte ori, iar economiile Estoniei, Letoniei, Lituaniei, României și Cehiei, de  cinci ori.

În același timp, aceste țări rămân printre cele mai egalitariste din lume, dacă luăm în considerare coeficientul Gini, care măsoară distribuția bogăției.

Există beneficii evidente și în ceea ce privește calitatea vieții. În anii ’90, un ungur, leton sau român de condiție medie nu atingea vârsta 70 de ani.

Speranța de viață în celelalte țări est-europene era asemănătoare. De atunci încoace, speranța de viață a crescut cu 10%,  iar est-europenii ajung să trăiască și 80 de ani.

„Terapia de șoc“ din anii 1990 a împins Polonia și alte țări din regiune în plin capitalism, chiar dacă ea este criticată în prezent.

Leszek Balcerowicz, arhitectul politicilor reformiste din Polonia, crede că a fost cea mai bună opțiune pentru țara sa, în acele circumstanțe.

„Dacă te miști repede de la un sistem prost la unul bun, eliberezi numeroase forțe de creștere“, a explicat el, într-un discurs la Universitatea de Studii Economice din Varșovia, unde este în prezent profesor.

Chiar dacă comunismul a lăsat țările din regiune cu economii în ruină, a sădit semințele viitoarei creșteri: societăți bine educate cu niveluri scăzute de inegalitate.

Spre deosebire de Rusia și Ucraina, țările din Europa Centrală au evitat situația în care câțiva oligarhi au reușit să pună mâna pe activele statului.

În mod particular în Polonia, tranziția a dus la crearea unei clase de antreprenori, nu a unei clase de oligarhi. „Am avut «Solidaritatea», iar acest sindicat a fost ca un câine de pază, pentru că i-a împiedicat pe directorii fabricilor să pună mâna pe ele“, a punctat Balcerowicz.

Avantajele Pieței Comune

După 15 ani de tranziție, Polonia și alte șapte state foste comuniste est-europene au aderat la Uniunea Europeană.

Devenind parte a Pieței Comune, aceste țări au fost integrate în lanțurile comerciale occidentale. Un beneficiu în special pentru micile afaceri, care au început să-și desfășoare activitatea într-un cadru instituțional îmbunătățit, cu reguli de convergență europeană.

„Aderarea la UE a fost un moment- cheie din punct de vedere al regulilor anti-monopol, protecției mediului etc.“, susține Maciej Grabski, antreprenor din Gdansk.

În unele țări est-europene, acest cadru instituțional este și astăzi sub atacul guvernelor, dar, comparativ cu Ucraina, unde Justiția, Poliția și Fiscul sunt dependente de mediul politic și marile interese de afaceri, situația nu suferă comparație.

Viața în capitalism nu a fost roz pentru toată lumea. La Șantierul Naval din Gdańsk, unde s-a născut Sindicatul „Solidaritatea“, majoritatea contractelor erau semnate cu entități din țările fostului Bloc comunist.  Acestea s-au risipit în tranziție.

Șantierul a fost menținut pe linia de plutire din resurse guvernamentale, dar acestea au intrat sub incidența legilor europene din domeniul competiției.

Șantierul a fost spart, ulte­rior, în mai multe entități comerciale private, care construiesc vase și în prezent. În loc să construiască vase de mari dimensiuni, aceste companii mai mici au construit iahturi, care s-au răspândit pe coasta poloneză a Mării Baltice.

Alte foste fabrici comuniste au fost incapabile să se adapteze noilor condiții de piață.   

„Dacă există însă un simbol al creșterii economice a Europei Centrale în ultimele trei decenii, nu este Șantierul naval Gdańsk, ci uzina Audi de la Győr, în nord-vestul Ungariei“, scrie „The Guardian“.

Audi a investit primii bani aici în anii ’90, pe vremea când era doar o fabrică muribundă din industria grea. Astăzi, Audi Ungaria este un veritabil oraș-fabrică.

Vastul complex de la marginea orașului Győr înseamnă unități de producție legate între ele de un sistem intern de șosele, cu restaurant popriu, clinică medicală, unitate de pompieri și serviciu poștal.

Aici se fabrică modelul Audi TT, dar și motoare pentru alte modele, care sunt trimise în Germania și în alte țări. Fabrica are circa 13.000 de angajați și, dacă adăugăm subcontractorii, ajungem la o cifră impresionantă: între 25.000 și 30.000 de oameni din Győr lucrează în industria auto, adică circa jumătate din persoanele apte de muncă din oraș.

Model economic depășit

În timp ce economia Poloniei este mult mai diversificată, fiind cea mai mare din regiune, pentru vecinii săi mai mici, cum este și Ungaria, dependența de piața auto din Germania este foarte mare.

Unii se tem de efectele negative ale acestei dependențe. „Dacă Volkswagen nu va mai putea să vândă în China, Slovacia va fi lovită năprasnic a doua zi“, susține Piatkowski.

Pe viitor, cheia este renunțarea la modelul occidental de externalizare a producției către est și orientarea către un model economic, în care inovația este încurajată în țările de origine. 

Doar în acest mod, susțin analiștii, țările din regiune vor fi capabile să recupereze decalajele de dezvoltare față de celelalte țări occidentale.

Până acum sunt puține indicii că economiile din est se focusează pe cercectare și dezvoltare, sau pe reforme instituționale, necesare acestei schimbări pe termen lung.

„Oamenii inteligenți din regiune înțeleg că acest model de creștere economică este pe final, dar schimbarea nu este posibilă din cauze politice“, susține Milan Nič, reprezentant al German Council on Foreign Relations, specializat pe Europa Centrală și de Est. 

La 30 de ani de la Revoluția de catifea din Polonia, unii dintre cei care au pus umărul la dărâmarea comunismului în 1989 sunt astăzi suporteri ai guvernelor populiste, care acumulează capital politic atacând Uniunea Europeană.

László Nagy, unul dintre organizatorii Picnicului pan-european din 1989, care a contribuit la căderea Zidului Berlinului, permițându-le unor sute de est-germani să treacă Cortina de Fier din Ungaria în Austria și mai departe în Germania de Vest, se plânge că Europa Occidentală tratează noile state-membre ca „anti-camera UE“, având o atitudine condescendentă.

Chiar dacă statisticile arată că, în medie, chiar și cei mai săraci cetățeni trăiesc mai bine ca acum 30 de ani, nu toată lumea este convinsă că statisticile impresionante spun întreaga poveste.

Jolanta Banach, fost ministru polonez de Finanțe, membră a unui partid de stânga, pune succesul guvernului populist al țării în comune și orașe mici pe seama accesului inegal la servicii publice și infrastructură.

„În timp ce marile orașe ale Poloniei sunt conectate de rețele feroviare moderne, de mare viteză, transportul public în zonele rurale este adesea subdezvoltat“, explică ea.

Serviciile publice de educație și sănătate sunt, în general, mai bune decât acum 30 de ani, dar rămân subfinanțate.

„Când te uiți la coeficientul Gini, nu e chiar atât de rău, dar el ascunde o multitudine de realități. Ceea ce nu vezi în statistici este accesul inegal la servicii publice și infrastructură“, spune Banach.

Pierderi demografice

Instituirea liberei circulații odată cu aderarea la Uniunea Europeană le-a permis milioanelor de est- europeni să emigreze în Occident în ultimii 15 ani.

Pe de o parte asta a însemnat oportunități și experiențe de neimaginat pentru generațiile anterioare, prizoniere ale Cortinei de Fier, dar și scăderea populației.

De altfel, populațiile tuturor țărilor din regiune s-au diminuat în ultimii 30 de ani. Letonia a pierdut un sfert, Bulgaria și România, o cincime.

Având în vedere salariile mai mari și zborurile ieftine și la îndemână, procesul imigraționist era inevitabil. În unele țări, acest lucru a dus la deficite de medici și profesioniști din diverse domenii.

„Nu i-am pierdut pe acești oameni. Modelul emigraționist s-a schimbat. În secolul XIX, un țăran din munții Poloniei, care emigra în SUA, dispărea pentru următoarea sută de ani. În prezent, te poți întoarce la Cracovia, plătind doar 20 de euro pe o cursă Ryan Air“, a declarat Piatkowski.

Pe măsură ce decalajul economic dintre Vest și Est continuă să se reducă, este posibil ca unii oameni să se întoarcă în țările lor de origine, aducând cu ei bani, competențe și rețele de afaceri.

Piatkowski spune că este bine să conștientizăm cât de rapid s-au îmbunătățit lucrurile. În 1990, veniturile unui polonez reprezentau 25% din cele ale unui neamț, astăzi ele reprezintă 60%.

„Nu te poți aștepta ca polonezii să-i prindă din urmă pe germani într-o generație. E normal ca oamenii să aspire la o viață bună, cât mai rapid posibil, dar este nerealist ca asta să se întâmple. Întreaga regiune a fost, timp de 1.000 de ani, periferia întunecată a Europei“, a spus el.

Lech Wałęsa, liderul „Solidaritatea“ și primul președinte post-comunist al Poloniei, în mandatul căruia s-a aplicat „terapia de șoc“, a ajuns o figură marginală pe scena politică din Polonia, iar criticile sale la adresa actualei puteri sunt considerate contraproductive chiar de către opoziție. Este însă în continuare respectat pentru rolul său în scoaterea țării din comunism.

Șantierul naval din Gdansk, simbol al căderii Cortinei de Fier, a supraviețuit economic tranziției de la comunism la capitalism

El consideră că economiile neoliberale au nevoie de reglementare pentru a ne asigura că rămân corecte. „Pe vremea comunismului, politicul și economicul se controlau reciproc. Acum nu există niciun control asupra dezvoltării capitalismului.

Este ca o șosea fără semafoare sau semne de circulație“, a declarat el într-un interviu acordat „The Guardian“ în biroul său din Gdańsk.

Referindu-se la un moment dat la tranziția de la comunism la capitalism, Wałęsa a folosit o metaforă memorabilă. „E ca și cum ai arunca supa de pește înapoi în acvariu“, a spus el.

Astăzi, la 76 de ani, găsește multe motive de optimism  în legătură cu ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani. „Peștele înoată deja și o face foarte bine“, le-a spus el zâmbind jurnaliștilor „The Guardian“.