Sorin Dinu, analist economic: Iluzia stocării de energie în baterii lasă România pe avarii, în prag de criză
Sistemul energetic național e blocat într-o eroare tehnică, a declarat analistul economic Sorin Dinu, în exclusivitate pentru Newsweek România. Aceasta din cauza confuziei dintre putere (MW) și capacitate reală (MWh), ceea ce lasă rețeaua expusă blackout-ului.
Multe dintre proiectele de stocare promovate intens în spațiul public reprezintă doar o marotă tehnică, a declarat Dinu, în exclusivitate pentru Newsweek România. Bateriile de stocaj din România au o autonomie reală limitată la doar 2 - 4 ore de funcţionare.
Această capacitate e complet insuficientă pentru a compensa perioadele lungi fără vânt sau soare, generând o falsă impresie de siguranță energetică.
Citeşte şi: Scandal politic în Gorj: Radu Miruţă acuză PSD că blochează primarii la discuțiile despre CE Oltenia
Eficiența economică a bateriilor este redusă drastic de regulile de exploatare rațională, ce impun păstrarea unei rezerve permanente de 15% și o încărcare de maximum 80%.
Aceste limitări tehnice obligatorii pentru protejarea ciclurilor de viață transformă investițiile în stocare într-un cost inițial uriaș, greu de amortizat.
Sorin Dinu: Iluzia stocării în baterii și blocajele structurale din energie
Vulnerabilitatea actuală a rețelei provine din decizii politice dezastruoase, luate după 1998, când activele strategice au fost fragmentate, iar privatizările marilor centrale pe cărbune au fost blocate, din interese obscure. Refuzul de a restructura unitățile a împins piața pe o curbă de randament descrescătoare.
Dinu demontează discursul public triumfalist și arată de ce bateriile instalate în România sunt doar o soluție de moment, nu o rezolvare fezabilă pentru independența rețelei. El explică modul în care parametrii tehnici reduc capacitatea reală de stocaj.
“Problema cu “bateriile de stocare care vor rezolva problema” este un fel de marotă. Bateriile de stocare care se fac acum în România sunt dintre cele care rezistă la 2 ore sau la 4 ore. Dacă eu spun că am 100 MW de stocare, capacitatea mea de stocare trebuie să fie pentru 2 ore sau 4 ore.
Citeşte şi: Criză? Salarii de lux, la CE Oltenia: director - 30.000 lei, lider sindicat - 10.500 lei
Stocarea se măsoară în MWh. Când spune cineva că are 100 MW de energie, trebuie să îţi pui întrebarea pentru câte ore are aceşti megawaţi. Pe urmă, dacă vrei să ai o durată lungă de viață a bateriei și să o exploatezi raţional, practic, 10% - 15% nu o descarci niciodată: o încarci prima dată și acela e un cost, pe care nu ţi-l acoperi.
Şi tot pentru exploatare rațională: bateria aceasta nu o încarci de tot, o încarci până la 80%. Asta dacă vrei ca bateria să aibă un număr mare de cicluri.”
Analistul economic pune apoi degetul pe rana istorică a sistemului de producție autohton, amintind cum jocurile politice și interesele sindicale au blocat investitorii străini care doreau să salveze centralele din Oltenia, Brăila sau Galați.
Citeşte şi: Virgil Popescu a fost la CE Oltenia: Voi face vizite inopinate nu să fie pregătiți că vine ministrul
“Probleme României nu sunt de acum, sunt vechi, structurale, din 1998-încoace, decât s-a transformat sectorul de producție a energiei electrice. Nuclearelectrica, Hidroelectrica au lucrat separat, cu energie reglementată, Termoelectrica separat, cu cărbune.
Din alte interese, cei care au condus România nu au vrut să investească in centrale noi, chiar şi din cele ce funcţionau pe cărbune. Prin anii 2001 – 2010, au fost în România companii care au vrut să preia unităţile CE Oltenia (Turceni, Rovinari, Craiova, Işalniţa), ce au fost pe liste de privatizare, dar oficialii români au refuzat să le privatizeze.
Au mai fost pe listă, prin anul 2006, şi Borzeşti, şi Electrocentrale Galați, şi Chiscani - electrocentrala de la Brăila. Din diverse motive s-a întârziat prea mult, pentru că, la acel moment, statul credea că activele sau locaţiile respective valorau mai mult decât ofereau investitorii.
Citeşte şi: Minerii amenință cu proteste. Există riscul ca 3.000 de angajați de la CE Oltenia să fie dați afară
Plus numărul mare de angajaţi, care a fost întotdeauna o piedică majoră. Din cauza asta, structura de piaţă din România urmează o curbă de randament descrescătoare. Concurează tehnologii diferite între ele.”
Concluzie. Chestiunea cea mai spinoasă din spusele lui Sorin Dinu este confuzia pe care o fac politicienii între megawaţi şi megawaţi-oră. Sunt cunoştinţe elementare de fizică, nu ştiinţa rachetelor.
Megawattul (MW) măsoară puterea instantanee a unei instalații energetice, în timp ce megawattul-oră (MWh) măsoară energia efectiv produsă sau consumată într-un interval de timp.
Pentru o înțelegere simplă, megawattul e analog vitezei de deplasare a unei mașini, iar megawattul-oră e analog distanței totale parcurse.
Ideea este că, în funcţie de cât de bună/scumpă e tehnologia pe care o deţii, o baterie de stocaj poate să aibă 100 MW, pe care îi consumă, prin folosire, în mai puţin timp, dacă e mai proastă.
Ori în mai mult timp, dacă este mai bună. Să stai liniştit pe 100 MW, care se consumă în 2 sau 4 ore, este o formă de lipsă de cultură elementară.
