România, relație toxică cu China: Locul 25 la exporturi, locul 5 la import. Deficit: 8.000.000.000 $

România este un stat tipic UE, puternic "euroizat", cu relaţii comerciale preponderent intra-UE. China este pe locul 25, la exporturile României, şi pe locul 5, la importuri. Cum nu se poate mai prost.

Primii trei parteneri economici unde exportăm sunt Germania (20,6 miliarde de dolari), Franţa (9,57) şi Italia (6,34), apoi vecinele Ungaria (5,33) şi Bulgaria (4,45), conform Trading Economics.

China este pe locul 25, cu 779,68 milioane de euro. Stăm atât de prost în relaţia comercială cu China, că Marocul este mai sus la exporturi. Mult mai sus, pe locul 12, sunt SUA, cu 2,48 miliarde de euro.

România, relaţie toxică cu China. Deficit enorm

Nu e nimic ieşit din comun în relaţia asta disproporţionată cu China: există foarte multe state în lume care prosperă, dar au o balanţă comercială foarte proastă cu acest hiperstat despotic. Ne poate însă ajuta să ne vedem tarele şi să le corectăm.

Anul trecut, exporturile României în China au fost de peste 10 ori mai mici decât importurile pe care le-am făcut din China şi lucrurile aşa vor rămâne mult timp de-acum încolo.

România a exportat de 780 de milioane de dolari, conform Trading Economics, şi a importat de 8,5 miliarde de dolari (produse mecanice și electrice, reactoare nucleare și boilere, mobilă și echipamente optice), generând un deficit comercial uriaş.

Citeşte şi: Poate Japonia profita de tensiunile dintre China și Vest?

România importă din China produse mecanice și electrice, mobilă și vehicule, printre altele, în timp ce exportă mai ales lemn și produse din lemn, minerale și combustibili, dar și echipamente mecanice.

Mai detaliat: marile companii exportă din România materii prime şi materiale ieftine, pe care le duc să le prelucreze în China, unde forţa de muncă este mult mai ieftină şi, deci, costurile cu munca sunt foarte mici.

În schimb, aportul de tehnologie în China este la nivel de vârf pe planetă. Marile companii fac produse finite de înaltă tehnologie, pe care le aduc înapoi, în România, şi ni le vând.

Citeşte şi: SUA încălzesc relațiile cu China pentru a pregăti vizita lui Blinken

Aceasta denotă şi nivelul jenant de competitivitate al României: în general, exportăm, în bună măsură, materii prime, adică produse cu valoare adăugată mică, de parcă am fi un stat din lumea a treia, şi importăm produse finite cu valoare adăugată mare (ceea ce înseamnă că importatorii au un profit mare).

Recent, fostul ministru de Externe Titus Corlăţean, împreună cu tutorele său profesional şi politic, Adrian Năstase, precum şi cu soţia acestuia, Dana Năstase, dar şi cu fostul premier Viorica Dăncilă, au fost fotografiaţi în China, la o agapă, împreună cu preşedintele Chinei, Xi Jinping, şi al Rusiei, Vladimir Putin.

Prezenţa celor numiţi în China a fost inutilă. Este, pentru nişte foşti demnitari români, ca şi cum te-ai duce să plantezi cocotieri în Antarctica, pe tărâm politic şi diplomatic.

Citeşte şi: China pregătește debarcarea pe insulă, avertizează ministrul taiwanez de Externe

Vizite de acest tip nu aduc nimic în plus şi nu ajută la nimic. China rămâne aceeaşi: un stat inabordabil comercial, cu cele mai mari exporturi din lume, din anul 2009 încoace: 3,6 trilioane de dolari, în anul 2023.

Ca importator spre România, China este cel mai mare partener comercial non-UE al României şi lucrurile, organic, natural, vor sta aşa indiferent dacă se duc la Beijing, în procesiune, toţi marii noştri politicieni sau nu se duce nimeni şi, pe de altă parte, nu se face ce trebuie pe plan economic intern.

Singurii care s-au compromis au fost cei trei. Pentru că criteriul comercial, care ne interesează, este una şi are regulile sale obiective, iar criteriul politic şi diplomatic altceva, iar noi facem parte din paradigma occidentală, nu din sfera de influenţă a Rusiei şi Chinei şi aşa vom şi rămâne.

România, relaţie toxică cu China. Un lucru negativ

Numai în primele 4 luni din acest an, China a exportat spre România în valoare de 2,84 miliarde de euro. De aproape 12 ori mai mult decât exporturile, anul acesta.

Dacă înmulţim cu 3, ajungem la o cifră anuală mai mare decât anul trecut. Dar matematica nu funcţionează aşa, în comerţul exterior.

Dependenţa structurală a României de importurile masive este un lucru negativ. Deficitul comercial poate avea efecte rele, precum deprecierea monedei naționale – o vedem acum la lucru, creșterea datoriei externe - aşijderea, pierderea locurilor de muncă în sectoarele afectate de concurența străină și presiunea asupra producției interne.

Relaţie toxică cu China. Cerc vicios

Aşadar, faptul că China este al cincilea stat din lume de unde importăm nu e un titlu de glorie, ci un lucru care trebuie să ne facă să ne punem întrebări: ce facem ca să îndreptăm lucrurile?

Pe de altă parte, deficitul acesta comercial enorm poate stimula consumul. Asta înseamnă că se intră într-un cerc vicios: cu cât e mai mare, deficitul comercial supraîncălzește consumul, care alimentează un deficit comercial şi mai mare.

Cum poate fi compensat acest deficit comercial excesiv? Răspunsul e că prin aflux de capital străin și prin investiții. Să însemne aceasta că putem face afaceri cu China, care să fie un mare investitor al României, extra-UE?

România, China şi un CfD

Nu prea spre deloc. Avem experienţa nefastă a încercării chinezilor aduşi de Victor Ponta – alt pupil al lui Adrian Năstase – ca investitori, pentru reactoarele nucleare 3 şi 4 de la Cernavodă.

Chinezii (care trimiseseră la făcut bani în România o întreprindere de stat) doreau să construiască şi, pe diferenţele de preţ la energie calculate, în raport cu costul investiţiei pe care ar fi urmat să o facă, să pună România la plăţi uriaşe, până prin anul 2040.

Sunt aşa-numitele CfD-uri (trad. eng. contract for differences, adică contracte pe diferenţe). Beijingul voia să-şi constituie profit comercial pentru întreprinderea trimisă la Bucureşti şi să mai ia şi bani pe diferenţele la preţul energiei vândute.

Relaţia toxiă cu China. Cazul Muntenegru

Din fericire, Bucureştiul a refuzat în permanenţă, în pofida eforturilor lui Victor Ponta, o asemenea afacere păguboasă. Dar altfel de investiţii chinezeşti se mai pot face? În domeniul infrastructurii, cu mare dificultate, da.

Compania chineză China Civil Engineering Construction Corporation (CCECC) a realizat Lotul 3 din A0 Nord, sectorul Afumați – Cernica.

Acesta este primul proiect de autostradă din România executat de o companie chineză. Contractul a fost semnat după o perioadă îndelungată de procese și contestații.

Marele Zid chinezesc - Foto: Pexels/Paulo Marcelo Martins

Este notoriu însă cazul unei autostrăzi construite de China, în Muntenegru, Bar-Boljare, care sclaviza micuţul stat vest-balcanic cu mai mult de o treime din bugetul său, conform The Diplomat.

1 miliard de euro a costat acest proiect. 41 de kilometri de autostradă prin munte sunt gata şi muntenegrenii râd de el, spunând că este "o autostradă pentru nimic, către nimic".

Finalmente, Muntenegru a fost ajutată de bănci din UE şi SUA să scape din menghina montată de Beijing. De asemenea "afaceri" trebuie să ne ferim şi am făcut-o odată, la CNE Cernavodă.