Paradoxul din România. Producție mare de porumb, dar suprafața cultivată s-a mișorat. Exporturile, la jumătate
Paradoxul din România. Producție mare de porumb, dar suprafața cultivată s-a mișorat. Fermierii din țara noastră, mai ales din sud-est, se așteaptă a o producție mai mare decât anul trecut, în ciuda secetei. Totuși, aceasta a scăzut cu mai mult de jumătate decât în 2018-2019.
Producția de de porumb a României, exporturile, precum și suprafața cultivată cu această cereală au scăzut dramatic față de nivelurile record din trecut.
Temperaturile tot mai ridicate și seceta produc mutații pe piața agricolă. Astfel, unii fermieri se orientează către alte culturi și către irigații pentru a se adapta.
Cu toate acestea, producția estimată pentru acest an va fi cu peste 10% mai mare decât în 2025.
Producția de porumb a României, estimată la 8 milioane de tone în 2026
Pentru fermierii din Europa Centrală și de Est, ceea ce odinioară era o secetă ocazională a devenit o amenințare recurentă.
Valurile record de căldură și lipsa cronică a apei reduc recoltele de porumb, îi determină pe unii cultivatori să renunțe la această cultură și transformă o regiune considerată mult timp unul dintre pilonii producției europene de cereale.
Impactul este cel mai evident în România, precum și în Ungaria, doi producători importanți de porumb din Uniunea Europeană, unde suprafețele cultivate au scăzut puternic în ultimii ani.
Citește și: România, cel mai mare exportator de grâu, porumb și orz din UE. Cum am depășit Franța, o țară mult mai mare
Ungaria, odinioară un exportator constant, urmează să importe porumb în acest an, în timp ce excedentul disponibil pentru export al României s-a redus considerabil.
Recolta de porumb a Uniunii Europene, de regulă a doua cea mai mare cultură de cereale a blocului comunitar, este estimată la 50,1 milioane de tone în acest an, potrivit previziunilor Comisiei Europene de la sfârșitul lunii august.
Aceasta ar reprezenta cel mai scăzut nivel din aproape două decenii și cu aproximativ o cincime sub media ultimilor trei ani.
Deși Europa este continentul cu cea mai rapidă încălzire din lume, Europa Centrală se confruntă cu presiuni deosebit de puternice provocate de temperaturile ridicate, deficitul de umiditate din sol și lipsa apei, potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
România, unde suprafețele cultivate cu porumb s-au redus dramatic în ultimii ani, are rezultate mai slabe decât mediile UE și OCDE în ceea ce privește anomaliile de umiditate a solului.
„Această scădere susținută a umidității solului are implicații directe asupra productivității agricole și gestionării resurselor de apă și, prin urmare, asupra securității alimentare și mijloacelor de trai”, a transmis OCDE pentru Reuters.
În ultimul deceniu, temperaturile maxime din lunile iunie și iulie în România au fost cu 3 grade Celsius mai mari decât valorile istorice normale.
Pardoxal, în acest an, producția de porumb a României este estimată la aproximativ 8 milioane de tone, cu ce puțin 10% mai mare decât în 2025.
România a scăpat de cele mai grave efecte ale secetei europene din acest an, însă producția este în continuare cu mai mult de jumătate sub nivelurile din 2018-2019
Exporturile de porumb ale României au scăzut la între 2,2 și 4,7 milioane de tone în perioada 2023-2025, de la peste 7 milioane de tone în jurul începutului actualului deceniu, potrivit datelor Comisiei Europene.
Cezar Gheorghe, de la firma de consultanță AGRIColumn, a declarat că schimbările climatice au reprezentat un factor major în reducerea suprafețelor cultivate cu porumb în România, încurajând orientarea către culturile de toamnă și afectând în mod deosebit micii fermieri.
„Din 2020 până astăzi, plantează porumb și nu recoltează nimic. De ce ai continua să faci asta?”, a spus Gheorghe, potrivit sursei citate.
„Același lucru se întâmplă și în cazul fermelor de dimensiuni medii — au însămânțat, totul a mers bine în perioada de vegetație, iar apoi a început seceta, care a pârjolit efectiv suprafețe întinse din țară.”
Fermierul Stefan Moraru s-a orientat către floarea-soarelui, deoarece aceasta are nevoie de mai puțină apă decât porumbul.
„Un an de cotitură pentru noi a fost 2020. Am suferit pierderi la toate culturile”, a spus el, adăugând că recolta slabă l-a determinat să investească în irigații.
Dar chiar și această strategie are limite. Un canal care furnizează apă fermelor sale nu mai funcționează de la jumătatea lunii iulie.
„Problema este că natura nu cooperează. Poți cumpăra instalații pivot, pompe, conducte și echipamente pentru irigații, dar fără apă devin inutile. Apa este factorul-cheie. Fără ea, toate aceste investiții ajung să valoreze zero”, a adăugat Moraru.
