Noi reguli pentru eșalonarea datoriilor la ANAF. Ce trebuie să facă firmele ca să evite insolvența

Actul modifică punctual Codul de procedură fiscală și încearcă să lege mai clar două mecanisme folosite de firmele în dificultate: restructurarea preventivă și eșalonarea datoriilor la Fisc.

Schimbarea nu înseamnă că ANAF șterge datoriile și nici că aprobarea ratelor devine automată. Pentru companii, miza este calendarul. O ieșire făcută prea devreme din procedura preventivă, înainte ca dosarul fiscal să fie pregătit, poate lăsa firma fără protecția pe care se baza. O ieșire prea târzie poate bloca aprobarea eșalonării.

Legea permite debitorului aflat într-o procedură de prevenire a insolvenței să depună cererea de eșalonare. ANAF nu poate însă emite decizia favorabilă cât timp firma se află încă în procedura acordului de restructurare sau a concordatului preventiv.

Citește și: Alertă fiscală: În ce condiții acordă ANAF automat o bonificație de 3% pentru firme

Societatea poate porni demersul fiscal și poate pregăti trecerea spre plata în rate, dar trebuie să închidă legal procedura preventivă înainte ca Fiscul să decidă. Regula este relevantă și pentru cererile aflate deja în curs de soluționare la intrarea în vigoare a legii.

Nu este vorba despre o simplă notificare trimisă ANAF. Ieșirea din procedură trebuie realizată potrivit Legii insolvenței, cu documentele și hotărârile cerute în cazul concret. Acordul de restructurare și concordatul preventiv presupun creditori, un plan și, după caz, intervenția instanței.

Datoriile cu scadențe viitoare nu mai sunt considerate restante

Legea aduce și o clarificare favorabilă companiilor care încearcă să se redreseze. Obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare, stabilite printr-un acord de restructurare confirmat sau printr-un plan de restructurare omologat, nu sunt considerate obligații fiscale restante în sensul Codului de procedură fiscală.

Diferența este importantă. O sumă prevăzută în plan pentru o dată viitoare nu ar trebui tratată ca arierat numai pentru că firma se află în restructurare. Regula poate conta la verificarea situației fiscale a companiei și în relația cu instituțiile sau partenerii care cer dovada că societatea nu are restanțe exigibile.

Au fost introduse și o ordine distinctă de stingere a obligațiilor pentru debitorii aflați în aceste proceduri, precum și reguli speciale privind compensarea TVA. Scopul este ca plățile și sumele de rambursat să urmeze logica planului confirmat.

Ce trebuie să facă firmele înainte să ceară rate la ANAF

Primul pas este stabilirea exactă a situației juridice. Firma trebuie să știe dacă se află într-un acord de restructurare, într-un concordat preventiv sau a intrat deja în insolvență. Regula nouă privește procedurile de prevenire a insolvenței, nu oferă o scurtătură unei societăți aflate în faliment.

Înaintea depunerii cererii, compania ar trebui să facă, împreună cu administratorul restructurării și specialiștii fiscali, următoarele verificări:

• să stabilească datoria exactă din evidența ANAF și obligațiile care pot intra în eșalonare;
• să aibă depuse declarațiile fiscale obligatorii și să corecteze eventualele diferențe;
• să pregătească un flux de numerar realist, care să arate că poate achita ratele și taxele curente;
• să verifice dacă îndeplinește condițiile pentru eșalonarea clasică sau pentru forma simplificată și dacă sunt necesare garanții;
• să coreleze ieșirea din procedura preventivă cu momentul în care ANAF poate emite decizia;
• să urmărească separat obligațiile curente, care pot compromite eșalonarea dacă nu sunt declarate și plătite la termenele legale.

Codul de procedură fiscală cere, între altele, ca debitorul să se afle într-o dificultate temporară de lichiditate, dar să aibă capacitatea de a plăti pe durata eșalonării.

ANAF verifică documentele, situația încasărilor și plăților, datoriile din certificatul fiscal și, după caz, garanțiile. Modelele și procedura administrativă sunt reglementate prin Ordinul ANAF nr. 90/2016, actualizat inclusiv prin Ordinul nr. 597/2025.

Pentru forma simplificată există condiții distincte. ANAF a arătat în informarea privind modificările aplicabile eșalonărilor în 2026 că acest mecanism se poate acorda fără garanții, însă numai debitorilor și datoriilor care se încadrează în criteriile legale.

Capcana perioadei dintre restructurare și decizia Fiscului

Punctul sensibil este intervalul dintre ieșirea din procedura preventivă și emiterea deciziei de eșalonare. Legea cere ca firma să nu mai fie în procedură atunci când ANAF aprobă ratele, dar aprobarea nu este garantată doar pentru că solicitarea a fost înregistrată.

Compania trebuie să evite o ieșire „în orb”. Dosarul fiscal, documentele privind capacitatea de plată și garanțiile trebuie pregătite din timp. În paralel, pașii juridici pentru închiderea acordului ori a concordatului trebuie coordonați astfel încât firma să nu rămână expusă inutil între cele două mecanisme.

Este situația în care o întârziere administrativă sau un document lipsă poate deveni scump. Dacă ANAF respinge cererea, societatea nu primește automat o perioadă de grație numai pentru că a încercat să obțină eșalonarea.

Eșalonarea nu șterge datoria și poate fi pierdută

O decizie favorabilă împarte datoria într-un grafic de rate. Firma trebuie să respecte atât ratele, cât și obligațiile fiscale curente și celelalte condiții de menținere.

Pentru sumele eșalonate se pot calcula dobânzi, iar pierderea valabilității poate readuce la plată soldul rămas și poate permite continuarea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală.

Eșalonarea este un instrument de lichiditate, nu o amnistie. Ea poate împiedica o criză de numerar să împingă societatea spre insolvență numai dacă ratele sunt construite pe încasări realiste, nu pe speranța că veniturile vor crește după aprobarea cererii.

Prevenirea insolvenței nu înseamnă că firma este deja insolventă

Legea nr. 85/2014 separă dificultatea financiară de insolvența propriu-zisă. Procedurile preventive sunt destinate debitorului aflat în dificultate, care încă își poate executa obligațiile sau are perspectiva reală de a reveni la plată printr-o restructurare.

Noua regulă încearcă să creeze o trecere între redresarea negociată cu creditorii și plata în rate a obligațiilor fiscale. Pentru firme, mesajul practic este însă strict: cererea se poate depune în timpul restructurării, dar decizia ANAF nu poate veni decât după ieșirea legală din procedură.

Fără un calendar comun între companie, creditori, administratorul restructurării și Fisc, eșalonarea menită să evite insolvența poate ajunge prea târziu.