Când poți cere bani pentru concediul de odihnă neefectuat? Ce a stabilit Înalta Curte?
Salariații pot solicita compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat numai la încetarea raportului de muncă. Din acel moment începe să curgă și termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea plății, potrivit unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia clarifică și condițiile în care pot fi compensate zilele de concediu rămase neefectuate după expirarea perioadei de report de 18 luni.
În aceste situații, trebuie analizat dacă angajatorul i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a beneficia de concediu și dacă acesta a ales, în cunoștință de cauză, să nu îl efectueze, explică specialiștii de la legislatiamuncii.ro.
Citește și: Câte zile de concediu îți trebuie, de fapt, ca să te refaci complet. Românii, sub media Uniunii Europene
Decizia Înaltei Curți este obligatorie pentru instanțe
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 11 august 2026, a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40 din 9 martie 2026. Aceasta se referă la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru solicitarea acestei plăți.
Interpretarea dată de Înalta Curte problemelor de drept analizate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Un fost procuror a cerut plata a 146 de zile de concediu
Litigiul a pornit de la cererea unui fost procuror, eliberat din funcție în vederea pensionării, care a solicitat compensarea în bani a 146 de zile de concediu de odihnă neefectuat.
Tribunalul București a respins cererea ca prescrisă, considerând că termenul în care putea fi solicitată plata expirase. Reclamantul a declarat apel și a contestat modul în care fusese calculat acest termen.
Citește și: Trusa medicală pentru vacanță. Ce medicamente trebuie să luați obligatoriu în concediu?
În acest context, Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a clarifica momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani pentru compensarea concediului neefectuat.
Întrebarea a fost formulată în condițiile în care art. 146 alin. (3) din Codul muncii permite compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat numai la încetarea contractului individual de muncă.
Termenul de trei ani începe la încetarea raportului de muncă
Înalta Curte a stabilit că termenul de prescripție de trei ani începe să curgă din momentul încetării raportului de muncă.
Anterior acestui moment, salariatul nu poate cere compensarea în bani a concediului neefectuat. Prin urmare, nici termenul de prescripție pentru solicitarea plății nu poate începe să curgă înainte de încetarea raportului de muncă.
Astfel, momentul de la care se calculează cei trei ani este legat de încetarea raportului de muncă, atunci când salariatul poate solicita plata pentru zilele de concediu neefectuate.
Ce se întâmplă cu zilele de concediu mai vechi de 18 luni
Înalta Curte a analizat și dacă pot fi compensate zilele de concediu pentru care a expirat perioada de report de 18 luni prevăzută de art. 146 alin. (2) din Codul muncii. Aceasta este perioada în care concediul rămas neefectuat poate fi acordat ulterior și se calculează începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.
În privința zilelor care depășesc această perioadă, Înalta Curte a stabilit:
„Pentru intervalul care depășește termenul de report de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) și (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dreptul de a obține compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept și, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abținut să își efectueze concediul anual plătit, deși i s-a oferit această posibilitate.”
Prin urmare, simpla expirare a celor 18 luni nu este suficientă pentru a refuza compensarea în bani. Trebuie verificate motivele pentru care salariatul nu și-a efectuat concediul.
Dreptul la compensare se păstrează dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv angajatului posibilitatea de a beneficia de zilele de concediu. În schimb, pentru perioada care depășește termenul de report, acest drept poate fi pierdut dacă salariatul a ales să nu își efectueze concediul, deși a avut posibilitatea să o facă și cunoștea consecințele acestei alegeri.
Angajatorul trebuie să informeze salariatul și să îi permită efectuarea concediului
În motivarea deciziei, Înalta Curte arată, prin raportare la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, că angajatorul trebuie să îi ofere salariatului posibilitatea efectivă de a-și efectua concediul de odihnă.
Totodată, angajatorul trebuie să îl invite să beneficieze de concediu și să îl informeze precis și în timp util despre consecințele neefectuării acestuia.
Pierderea dreptului poate interveni atunci când salariatul s-a abținut în mod deliberat și în cunoștință de cauză să își efectueze concediul anual plătit, deși avea această posibilitate.
În acest context, specialiștii de la legislatiamuncii.ro explică faptul că angajatorii trebuie să realizeze programarea concediilor de odihnă și să o comunice salariaților. De asemenea, aceștia trebuie să îi notifice pe angajați să își efectueze concediul în perioada programată.
