Marele pariu al lui Donald Trump, cu petrolul Venezuelei. Caracasul reintră în cărţi pe o piaţă suprasaturată
Marele pariu al preşedintelui SUA, Donald Trump, cu petrolul Venezuelei. Caracasul reintră acum în cărţi pe o piaţă globală suprasaturată.
Venezuela, ţara sud-americană aproape cea mai nordică, deține cele mai mari rezerve de petrol din lume. Însă scoaterea acestora din pământ va fi anevoioasă.
La doar câteva ore după ce America l-a capturat pe Nicolás Maduro, dictatorul Venezuelei, într-un raid nocturn, pe 3 ianuarie, președintele Donald Trump și-a clarificat motivația.
„Afacerile petroliere din Venezuela au fost un faliment, un faliment total pentru o lungă perioadă de timp”, a spus el.
Marele pariu al lui Donald Trump, cu petrolul Venezuelei
„Vom face ca marile noastre companii petroliere din Statele Unite... să cheltuiască miliarde de dolari, să repare infrastructura grav deteriorată... și să înceapă să facă bani pentru țară.”
Declarația a avut gustul dulce al răzbunării. În urmă cu optsprezece ani, sub Hugo Chávez, Venezuela a naționalizat activele aparținând companiilor americane și altor companii occidentale.
Împotriva acesteia și a PDVSA, compania națională de petrol, au fost depuse plângeri în valoare totală de 60 de miliarde de dolari, în tribunalele americane și internaționale.
Pe 16 decembrie, Trump a cerut Venezuelei să returneze „tot petrolul, terenurile și alte active pe care ni le-a furat anterior”.
Însă președintele își dorește mai mult decât răzbunare. Deceniile de investiții insuficiente și de gestionare defectuoasă au cauzat scăderea producției de petrol a Venezuelei cu două treimi.
Deăderea a început la sfârșitul anilor 2000. Acum s-a ajuns la aproximativ 1 milion de barili pe zi. Se crede că restabilirea capacității inactive ar îmbogăți Venezuela şi ar umple buzunarele americanilor.
Citeşte şi: Trump i-a dat o mare lovitură lui Putin cu blitzkrieg în Venezuela. Ce au făcut rușii din Caracas?
Mai mult, Venezuela deține aproximativ 300 de miliarde de barili de petrol - o cincime din rezervele mondiale - ceea ce înseamnă că producția ar putea crește și mai mult, pentru o perioadă.
Țițeiul greu și acru pe care îl adăpostește țara este exact tipul de țiței de care rafinăriile americane au o lipsă cronică, într-un moment în care relațiile Americii cu Canada, un furnizor al acestui țiței, sunt tensionate.
Pe termen scurt, producția de țiței a Venezuelei este mai probabil să scadă, decât să îşi revină. În decembrie, America a declarat o blocadă asupra transporturilor venezuelene realizate de către petrolierele de pe lista neagră, conform The Economist.
Citeşte şi: Trump afirmă că nu exclude un război cu Venezuela
Apoi l-a confiscat pe unul dintre acestea. Exporturile au scăzut de atunci, iar volumul de țiței venezuelean care plutește cu petrolierele inactive a atins maxime, de mai mulți ani.
Venezuela are de asemenea lipsă de naftă - un diluant de care are nevoie pentru a face țițeiul său "super-lipicios", cum se numeşte el, transportabil. Nafta nu mai poate să provină din Rusia.
Dacă blocada nu este ridicată, ceea ce depinde de evoluțiile politice și militare, producția Venezuelei va trebui redusă și mai mult, poate la mai puțin de 700.000 de barili pe zi.
E nevoie de o tranziţie politică lină
Producția s-ar putea redresa în câteva luni, dacă va exista o tranziție politică lină și sancțiunile americane asupra Venezuelei, inclusiv blocada, vor fi ridicate.
Întreținerea și reparațiile de bază ar putea împinge producția de țiței a țării la 1,2 mb/z până la sfârșitul anului 2026, estimează Kpler, o firmă de date.
Această cifră ar fi totuși mult sub potențialul maxim de producție al țării și ar lăsa-o puțin în urma Libiei, al 18-lea cel mai mare producător din lume.
110 miliarde de dolari cheltuieli de capital
Pentru a extrage mai mult, Venezuela ar trebui să depășească trei probleme: o nevoie acută de fonduri, o lipsă de forță de muncă și o piață globală saturată.
Rystad Energy, o companie de consultanță, estimează că ar fi necesare cheltuieli de capital de 110 miliarde de dolari doar pentru explorare și producție, pentru a readuce producția țării la nivelul de acum 15 ani.
Este dublul sumei investite la nivel mondial, de marile companii petroliere americane, în valoare totală, în anul 2024. Trump pare să creadă că aceste firme s-ar grăbi să semneze cecuri mari.
Succesul, greu de garantat
Chevron, care este deja prezentă în Venezuela și exportă aproximativ 200.000 de barili pe zi, către America, în baza unei derogări de la sancțiuni, ar putea să-și extindă operațiunile.
Dar alții nu au uitat dificultățile trecutului. Succesul planurilor lui Trump este greu de garantat. El va părăsi Casa Albă în puțin peste trei ani și s-ar putea să-și piardă interesul înainte de atunci.
Până acum, marile companii americane au păstrat tăcerea cu privire la apelul președintelui la acțiune. Nici comercianții globali de mărfuri nu sunt în blocstarturi, spune consultantul Jean-François Lambert.
Exod de creiere
Băncile și asigurătorii, care ar fi necesari pentru a finanța și securiza transporturile, ar reveni și mai lent. Chiar dacă firme petroliere ar putea fi convinse să contribuie, este puțin probabil ca industria petrolieră din Venezuela să țină pasul.
În ultimii ani, aceasta a suferit un uriaș exod al creierelor. Zeci de mii de muncitori calificați, de la ingineri, la geologi, au părăsit țara. PDVSA este acum condusă în mare parte de forțele armate.
Pentru a forma societăți mixte viabile, cu firme occidentale, compania cu 70.000 de angajați ar trebui reformată integral. Este posibil să nu poată servi drept partener viabil timp de mulți ani.
Oferta e peste cerere
Mai apoi, orice volum suplimentar de petrol, pe care Venezuela îl poate extrage, va fi adus într-o piață globală deja saturată.
Agenția Internațională pentru Energie, un agent oficial de prognoză, se așteaptă ca oferta globală de țiței să depășească cererea, cel puțin până la sfârșitul deceniului.
Aceasta din cauza producției puternice din țări precum Brazilia, Guyana și, într-adevăr, America, precum și a creșterii modeste a cererii.
Nerentabile
Mulți analiști se așteaptă ca surplusurile să scadă prețurile globale ale petrolului până la 50 de dolari pe baril și, posibil, sub acesta, anul acesta și anul viitor.
Asta e sub prețul de rentabilitate, pentru majoritatea zăcămintelor venezuelene existente, cu rezerve decente. Noile proiecte sunt adesea și mai puțin competitive.
În cel mai optimist scenariu al său, Kpler prognozează că producția de petrol a Venezuelei ar putea crește între 1,7 milioane și 1,8 mb/z, până în 2028.
Rafinării de ceainic
Acest lucru ar putea provoca în continuare o reorganizare notabilă a fluxurilor comerciale. Rafinăriile americane vor achiziționa probabil niște barili suplimentari.
Au importat cu 500.000 mai mult pe zi, la începutul anilor 2010. Cuba, care a cumpărat mult timp de la Venezuela, în condiții favorabile, se va adresa Mexicului și Rusiei, pentru ajutor.
Rafinăriile „de ceainic” ale Chinei, care obișnuiau să cumpere majoritatea aprovizionărilor venezuelene la un preț redus, ar putea fi excluse din comerț; poate că firmele sale petroliere de stat își vor reduce și ele amprenta locală.
Toate acestea ar putea aduce beneficii Americii, din punct de vedere comercial și geopolitic, dar numai la marjă.
Orice măsură mai drastică, cum ar fi readucerea producției venezuelene la 2,5-3 milioane de barili pe zi - nivelul de la sfârșitul anilor 2010 și cam la fel de mult ca Kuweitul, al optulea cel mai mare producător din lume, pompează astăzi - pare un proiect pe termen lung, consideră Jorge León de la Rystad Energy.
Înlăturarea lui Maduro de către Trump a fost spectaculoasă și rapidă. Recompensa economică nu va fi nici una dintre acestea.
