În urma cu câteva săptămâni, eram într-un apel cu părinții mei, când dintr-odată conexiunea s-a întrerupt, iar Whatsapp-ul mă avertiza că încearcă să se reconecteze. Am dat vina pe Wi-Fi, iar în câteva secunde am trecut pe datele mobile, doar pentru a fi primit cu același mesaj. Am resetat și telefonul, crezând că este o problemă internă, doar că oricât aș fi încercat, Whatsapp, Facebook și Instagram îmi transmiteau echivoc că nu funcționează.
Eroarea care a dus la oprirea serviciilor Facebook a durat aproximativ 6 ore, în care oamenii au migrat către restul platformelor disponibile pe internet pentru a glumi pe seama absenței Facebook din viața personală. Totul părea ciudat, iar permanența rețelelor cu care ne-am obișnuit a fost întreruptă de o pauză despre care nimeni nu știa o să dureze.
În ultimii ani, pentru mulți dintre noi, Facebook, Whatsapp și Instagram au devenit sinonime cu internetul, iar pentru persoane mai în vârstă care au început recent să utilizeze smartphone-ul, este locul unde comunică cu prietenii, schimbă rețete, urmăresc știrile și distribuie poze.
Ecosistemul Facebook este mai mult decât o simplă platformă pe care 3.5 miliarde de oameni se loghează pentru câteva ore pe zi pentru amuzament. Serviciile acesteia sunt folosite de companii și indivizi pentru a-și gestiona afacerile, de către guverne pentru a informa cetățenii, cât și pentru a oferi o cale acces utilizatorilor de-a-și accesa conturile pe alte platforme online. Atunci când accesăm diverse website-uri, precum emag.ro, avem opțiunea de-a ne loga cu contul de Facebook, însă dacă serviciile acesteia nu funcționează, nici noi nu putem accesa contul, potrivit CBS.
O zi din viața mea fără internet
După ce serviciile Facebook au căzut, mi-am pus provocarea să văd dacă aș putea trăi o zi fără internet pentru a înțelege mai bine cum absența acestui serviciu mi-ar schimba comportamentul.
Absența internetul din viața mea pentru o zi a însemnat o restricționare a contactului cu persoanelor dragi care nu se aflau în imediata vecinătate, cât și o dificultate mai mare de orientare într-o localitate în care nu am fost anterior.
● Datorită faptului că facultatea pentru mine a început fizic, am putut să fiu prezent la cursuri, să iau notițe în format fizic. Dacă profesoara menționa totuși un concept care-mi părea străin, puteam să întreb în timpul orei la ce se referea, sau trebuia să-l notez pe foaie, pentru ca mai apoi să-l caut în dicționarul pe care-l găseam la bibliotecă.
● Nu am putut să-mi verific e-mail-ul, iar acesta este modul dominant de comunicare cu administrația școlară. Din cauză că nu am avut acces la acesta, m-am prezentat la un curs care fusese anulat, dar de care nu știam. M-am trezit singur, așteptând într-o sală de curs pentru o bună perioadă de timp, doar pentru ca mai apoi să plec
● Nu am avut acces la știrile din România, iar dacă doream să aflu ce se întâmpla în localitatea din Statele Unite în care mă aflam, ori trebuia să pornesc radioul sau să mă duc până la cel mai apropiat magazin să-mi cumpăr un ziar.
● De asemenea, nu am avut acces la serialul pe care-l urmăream pe Netflix, deoarece acesta necesita o conexiune activă internet pentru a-l viziona (aș fi putut plănui mai bine și să-l descarc dinainte). Pentru a mă bucura de un film sau serial după cursuri, am mers până la bibliotecă, de unde am reușit să închiriez un DVD pentru câteva ore, pe care mai apoi l-am vizionat la televizor care încă avea un DVD-reader. A trebuit să returnez DVD-ul în cateva ore.
● Am avut nevoie de diverse produse electronice, pe care anterior le puteam cumpăra facil de pe Amazon sau eBay. De data aceasta, a trebuit să merg până la cel mai apropiat magazin de electronice, unde nu aveau conectorul HDMI pe care-l căutam, așa că l-au comandat pentru mine. A durat aproape 5 zile să ajungă.
● În aceeași zi, a trebuit să ajung într-un timp foarte scurt la clina locală pentru un test de rutină. Din cauză că nu am avut acces la UBER sau Lyft, a trebuit să sun la o companie de taxiuri. Pentru a găsi numărul companiei, am încercat să caut o carte de telefoane, însă am aflat că acestea ori se publică în tiraj redus ori deloc. Am reușit într-un final să aflu numărul companiei, după ce am întrebat la un birou de informații local.
Absența internetului într-o lume continuu conectată nu a fost ceva ușor de realizat. Cât mai multe dintre activitățile zilnic sunt legate de o conexiune internet, de la platforma unde vedem cerințele cursurilor, accesăm lecturile și participăm la discuții, până la e-mail sau mesageria instant prin care păstrăm legătura cu cei dragi.
Dependența activităților umane față de internet umbrește totuși posibilitatea conexiunii de-a fi întreruptă în orice moment, fie din cauza unui dezastru natural, din cauza unui conflict politic sau din simple erori de calcul. Din cauza ușoarei accesibilități la conexiunea internet cu care am învățat să trăim în ultimii ani, am acceptat internetul ca fiind un lucru permanent, care chit dacă este oprit pentru câteva momente, imediat revine.
Cum să ascunzi o criză umanitară? Taie accesul la internet
Totuși, mitul permanenței rețelei de internet în viața noastră este un lucru care ignoră realitatea din multe țări și comunități, unde oprirea internetului se poate face și pentru câteva luni sau chiar ani. Opririle rețelelor internet sunt lucruri destul de comune în anumite zone, căci sunt folosite pentru a limita discursul politic în timpul alegerilor, în timpul răsturnărilor de regim sau atunci când un conflict este în desfășurare.
Din 2011 până în prezent,
850 de opriri au fost documentate,
doar că 768 dintre acestea s-au întâmplat în ultimii 5 ani.
Guvernul Indiei a blocat accesul la internet de 109 ori în 2020, în timp ce în Niger conexiunea a fost tăiată în timpul protestelor de la începutul anului. Situația a degenerat și în Zabia, unde în timpul alegerilor parlamentare din 12 august 2021, Twitter, Facebook, Instagram, Messenger și Whatsapp au fost restricționate pentru a minimiza discursul opoziției politice.
În timp ce conexiunea a revenit relativ rapid în zonele anterior-menționate, în Myanmar absența internetului a fost simțită pentru o perioadă de 19 luni în zonele din Rakhine și Chin, încă din iunie 2019. Suspendarea serviciilor a atras atenția HumanRightsWatch în perioada pandemică care au cerut imediat revocarea deciziei Ministerului Telecomunicațiilor, invocând faptul că fără un mod de comunicare de la distanță, oamenii nu se pot organiza în rețele de ajutor reciproc și nu pot ține pasul cu evoluțiile virusului.
Legat de oprirea internetului, Darrell West, vicepreședintele al programului de Studii Guvernamentale din cadrul Institutului Brookings, a spus:
„Liderii națiunilor trebuie să înțeleagă costurile nocive ale acestei manevre [de oprire a internetului]. Închiderile și restricțiile nu numai că dăunează libertății democratice de expriamre, ci afectează comunitatea de afaceri, limitează activitatea întreprinderile mici și mijlocii și slăbesc activitatea socială și economică. În timpul pandemiei COVID-19, aceste opriri au, de asemenea, consecințe costisitoare.
Cu cât mai mulți oameni care folosesc internetul pentru educație online, telemedicină, comerț electronic și muncă la distanță, închiderea internetului limitează capacitatea indivizilor de a învăța, lucra și cumpăra bunuri și servicii. Închiderea internetului este contraproductivă la aproape toate nivelurile”.
Totuși de-a lungul anilor, în timp ce internetul penetra mai puternic viața de zi cu zi ale oamenilor și diverse organizații precum Netblocks, Open Observatory of Network Interference and Censored Planet încercau să se lupte cu opririle de internet pe care le declarau abuzive.
Conform Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, accesul la internet este instrumental pentru eradicarea sărăciei și pentru asigurarea libertății de informare a cetățenilor.
Prin suspendarea platformelor pentru o perioadă nedeterminată, viața de zi cu zi ale oamenilor este imediat impactată, deoarece aceștia pierd accesul la servicii și informații de interes general, cât și la servicii guvernamentale, bancare, medicale, educaționale.
Impactul opririi internetului a fost imediat vizibil în Kashmir - regiunea de conflict dintre India și Pakistan - unde personalul medical are nevoie de conexiunea internet pentru a comunica cu pacienții și pentru diagnostice. Absența serviciilor a îngreunat un sistem medical, punând mai multă povară pe umerii cetățenilor.
Impactul economic
Pe lângă impactul pe care-l are asupra libertății de exprimare și stabilității politice în anumite regiuni, oprirea internetului poate însemna un nivel în plus de anxietate pentru afaceri, cât și pentru muncitori.
Oprirea serviciilor web poate
avea un impact economic
de până la 815 milioane RON,
ceea ce ne duce aproape de suma de 190 milioane de dolari*
*conform Cost of Shutdown Tool, dezvoltată de Netblocks.
Conform aceleiași metode de calcul, Costul opririi ecosistemului Facebook pentru 6 ore ar fi costat România 2.5 milioane de dolari.
Totuși, în spatele banilor se află oameni care nu au știut dacă se vor putea întoarce la muncă în următoarele ore, mâine, sau poate chiar deloc. Conform NPR, Whatsapp-ul este o platformă foarte populară de comunicare în India, Brazilia, Statele Unite, cât și în țările de America Latină, pentru organizarea comunicării din cadrul unei afaceri.
Multe dintre aceste afaceri nu au nici măcar un site propriu, ci doar un număr conectat la un cont de Whatsapp pe care consumatorii îl pot apela, pentru a plasa o comandă de fajitas, iar mai apoi pentru a fi sunați când este gata.
Pentru unele afaceri și pentru unii creatori de conținut, ecosistemul Facebook reprezintă singurul loc în care aceștia își desfășoară activitatea, de la branding și interacțiunea cu fanii, până la plasat și livrat comenzi. Pentru Time Magazine, proprietara unui magazin de haine vintage din Barcelona a spus:
„Asta te pune într-o poziție vulnerabilă atunci când îți dai seama că depinzi atât de mult de o rețea de socializare. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat ca cu o săptămână înainte, acest lucru ar fi putut încurca o lună întreagă de muncă. Asta e înfricoșător."
O lume fără internet
În lumea permanent-conectată, în care telefonul este primu lucru pe care-l băgăm în buzunar și Instagram, prima platformă pe care o verificăm dimineața, absența internetului poate părea greu de conceput. Totuși, de-a lungul anilor, am observat tendințe ale regimurilor mai puțin stabile de-a se folosi de întreruperea serviciilor pentru a limita discursurilor opozante, cât și pentru a preveni libera discuției a ideilor politice.
Pe de altă parte, dependența vieții umane de platformele internet ne lasă cu o întrebare la care încă nu putem găsi răspuns: Ce se întâmplă dacă mâine nu va mai fi internet?
În condițiile în care instituțiile statului se mută din ce în ce mai puternic în lumea digitală, iar multe dintre job-uri sunt acum realizate din fața unui calculator conectat la web, dispariția internetului va pune în pericol nu doar situața financiară a câtorva dintre noi, ci o întreabă birocrație pe care am încercat să o modernizăm.
Gândul că internetul ar putea dispărea pare un lucru improbabil de realizat, poate chiar distopic, dar care ne-ar putea afecta masiv pe fiecare dintre noi. O zi fără internet a însemnat pentru mine o lipsă de comunicare cu familie și un acces limitat la educație, în timp ce în Kashmir reprezintă momente tensionate de absență a anumitor părți a serviciilor medicale.
