Brandurile care ne-au făcut cunoscuți în lume

Aceasta se alătură altor patru branduri românești de pe lista UE: Novac afumat din Țara Bârsei, Telemea de Ibănești, Salam de Sibiu și Magiun de prune de Topoloveni.

Scrumbia de Dunăre afumată, brand protejat de Uniunea Europeană

Scrumbia de Dunăre a fost pomenită de către Grigore Antipa, în 1909, în lucrarea sa „Fauna ichtiologică a României“.

Iar despre felul în care era afumată Scrumbia de Dunăre, același Grigore Antipa nota, în „Pescăria și pescuitul în România“, carte apărută în 1916, câteva obiceiuri de conservare a peștelui, dezvoltate de pescarii din Delta Dunării.

Trei ani mai târziu, în 1919, Prefectura Tulcea menționa, în documente oficiale, denumirea „Scrumbie de Dunăre afumată“.

Ceea ce face deosebită scrumbia din Delta Dunării este că acest pește este cel mai gras din lume, cel puțin 11% grăsime, pentru dimensiunea pe care o are.

La maturitate, scrumbia pescuită în Delta Dunării ajunge la cel mult 400 de grame, având o dimensiune de 30 de centimetri.

Salamul de Sibiu, scurta poveste a „salamului de iarnă“

Unul dintre cele mai greu de găsit produse în perioada comunistă, dar și printre cele mai scumpe, Salamul de Sibiu a fost atestat acum mai bine de un secol, în 1895, fiind produs de către sași, într-o mică fabrică din Mediaș.

Denumirea lui a fost „salam de iarnă“, pentru că era produs doar în sezonul rece, din octombrie și până în aprilie, însă numele a fost adaptat, în timp, pentru a marca zona de roveniență.

În privința preparării Salamului de Sibiu, specialiștii spun că sunt câteva caracteristici: carnea nu se fierbe, trebuie să provină de la porci cu vârsta de cel puțin un an și jumătate, iar salamul nu se afumă la cald.

Magiunul de prune Topoloveni, pe masa Casei Regale a României

Aflat pe lista celor cinci produse alimentare românești protejate de UE, Magiunul de prune Topoloveni, care ajunge pe masa Casei Regale a României, a primit, de-a lungul anilor, o serie de certificări ale calității, precum Cod Operator NATO sau certificat HALAL.

Magiunul de prune Topoloveni, produs de compania Sonimpex Topoloveni, a ajuns în mai toate colțurile lumii. Rețeta după care este produs, veche de mai bine de un veac, este păstrată și acum cu strictețe, unul dintre secrete fiind lipsa zahărului și a oricărui tip de aditivi.

Dacia, o iubire pe patru roți

Povestea Dacia, probabil cel mai cunoscut brand românesc, a început în 1966, la Colibași, actualul oraș Mioveni din Argeș, în urma unui acord semnat între autoritățile române comuniste și reprezentanții companiei franceze Renault.

Contractul prevedea asamblarea unui autoturism model Renault sub marca Dacia, într-o uzină care avea să se construiască în țara noastră într-o perioadă record.

Începută în 1966, ridicarea Uzinei de Autoturisme Mioveni s-a terminat un an și jumătate mai târziu.

Primul model a fost Dacia 1100, la care a început producția în 20 august 1968, iar prima mașina din această serie i-a fost făcută cadou lui Nicolae Ceaușescu, președintele României comuniste.

Un an mai târziu, în 1969, a urmat Dacia 1300, care, în anii următori, a fost îmbunătățită și scoasă pe piață în diverse variante, inclusiv de lux – Dacia 1300L și super lux – Dacia 1300 SL.

După Revoluție, în 1999, Grupul Renault a preluat Dacia, iar producția a rămas în uzina de la Mioveni, modernizată în următorii ani.

Pentru vizita Papei Francisc în România, din 2019, papamobilul care i-a fost pus la dispoziție Sanctității Sale a fost produs de Uzinele Dacia.

Cârnații de Pleșcoi, hrana haiducilor

Despre cârnații de Pleșcoi, produși în satul buzoian omonim, din comuna Berca, se spune că ar fi fost mâncarea haiducilor, care îi preferau pentru că se conservau în condițiile vitrege în care trăiau ei.

Cârnații de Pleșcoi sunt cârnați subțiri, din carne de oaie (minim 55 la sută) și vită (maxim 45 la sută), afumați, bine condimentați cu ardei iute și usturoi.

În casele oamenilor din zonă se prepară atât cârnații, cât și pastrama. În cinstea celebrilor cârnați, în fiecare an, în comuna Berca, are loc Festivalul Cârnaților de Pleșcoi.

Novacul din Țara Bârsei, afumat la cald

Novacul afumat din Țara Bârsei este un file de pește afumat la cald, obținut din specia crap novac, care este crescut în apele curgătoare din Dumbrăvița, Feldioara, Halchiu, Bod și Hărman.

Spre deosebire de ruda lui, novacul din zona de câmpie, care poate fi recoltat de la vârsta de doi ani, cel din Țara Bârsei se pescuiește doar după ce exemplarele împlinesc trei ani.

Peștele este sărat și apoi afumat cu rumeguș de esență tare (fag), după o rețetă locală din Țara Bârsei.

Telemeaua de Ibănești, o afacere de familie

Brânza făcută în Mureș este aparte pentru că la sărarea ei se folosește o saramură naturală extrasă din fântâna cu apă sărată din localitatea Orșova.

În 1994, familia Todoran a început să producă telemeaua de Ibănești, din laptele vacilor păscute pe Valea Gurghiului, după o rețetă specifică zonei.

Afacerea s-a extins de la 50 de litri de lapte procesați pe zi, la 50.000 de litri de lapte, din care se prepară telemeaua.

ARO, mașina de teren strivită de statul român

Prima mașină de teren românească, supranumită „Zimbrul Carpaților“, a fost produsă în 1957, la Automobil România, în Câmpulung Muscel.

Până la închiderea din 2003, uzina a produs peste 380.000 de mașini, dintre care peste două treimi au fost exportate în circa 110 țări.

Înainte de Revoluție, mașinile ARO mergeau în proporție de 90 la sută la export, iar românii aveau nevoie de aprobarea Ministerului Economiei sau a lui Nicolae Ceaușescu pentru a putea achiziționa un ARO, principala beneficiară fiind Armata.

După Revoluție, uzina a căzut în paragină, iar în 2003 a fost vândută de statul român pe 180.000 de dolari unui afacerist care nu a respectat contractul de privatizare și a vândut utilajele. Ultimele ARO s-au vândut în Cehia, până în 2013.

----------------------