A participat și subsemnatul, timp de câțiva ani, și o mai fac arareori și acum, însă mi-am mai nuanțat mesajul…
Reflectam, însă, în urmă cu cevatimp la măsura în care mai avem suficiente argumente pentru această afirmație – cea care a dat denumirea proiectului. Cam dificil de găsit.
Desigur că, la nivel personal, încă îmi pot găsi, deocamdată, motivații, mai ales că sunt în continuare implicat în anumite proiecte antreprenoriale din zona imobiliară.
Probabil că și beneficiarii unor programe de subvenționare a antreprenoriatului din banii (publici ai) contribuabililor, de tipul „Start-Up Nation“, își pot identifica argumente, însă dincolo de excepții, pe „fundamente“, lucrurile s-au înrăutățit gradual și trendul continuă.
Încă din urmă cu trei-patru ani, când începea să se prefigureze criza de pe piața forței de muncă, când se vedea tiparnița de bani generatoare de inflație, creșterea sub o formă sau alta a taxelor pe muncă, înmulțirea reglementărilor ș.a.m.d., de atunci am gândit să demarez ceva cu un număr minim de angajați, cu o valoare adăugată mai mare, cu o investiție de nivel controlabil, prin urmare, să diminuieze riscurile.
Nu sunt singurul care și-a vândut afacerile, mai sunt și alți antreprenori care fac exit-uri din proiectele lor dătătoare de crescânde bătăi de cap, îndrepându-se, eventual, către investiții mai sigure, precum imobiliarele. Și asta nu cred că e neapărat un semnal foarte bun.
Faptul că se prefigurează că, în viitor, singurele afaceri care vor rezista să fie cele cu bani de la stat din nou nu este un semnal bun.
Taxarea muncii, birocrația, suprareglementarea, concurența neloială a statului cu deficite bugetare în creștere ca angajator sau finanțator care alterează piața, aceste chestiuni care au antrenat efecte în lanț, dublate de inflația reală care se accelerează – toate acestea nu sunt de bun augur și fac viața antreprenorilor autentici din ce în ce mai grea, riscurile cresc și randamentele scad.
În România, se schimbă generațiile, mulți nu își mai amintesc de Ceaușescu, de comunism, de orori, ideea cu „sistemul bun aplicat prost“ reapare în mintea multora.
Din informațiile pe care le am, din nefericire, în puține părți ale unei Europe din ce în ce mai etatiste, îmbătrânite și cvasi-ocupate, lucrurile stau mai bine.
Și America a virat-o către socialism mai mult decât te-ai fi așteptat, și tot felul de neaveniți fără habar de economie sau care intepretează istoria dintr-o perspectivă mult prea tolerantă sunt voci din ce în ce mai prezente în spațiul public.
Actuala formă a democrației – doi lupi și-o oaie votând ce vor mânca la cină – nu e perfectă, dimpotrivă. Și nu poate avea drept rezultat decât un crescendo în deficitul de libertate – acel miel bine înarmat care contestă votul, în care nu ne va mai rămâne decât iluzia că ne putem alege singuri stăpânii.
Păzea! În tot acest context, rezolvările par a nu mai putea fi decât individuale și… scapă cine poate!
----------------------
Citește dosarul integral Made in Romania
Made in Romania. Cum să faci afaceri cu un guvern ostil investitorilor privați
Cămășile din Oltenița, povestea neromanțată a unei afaceri de familie
Brandurile care ne-au făcut cunoscuți în lume
Cum e România pentru oamenii de afaceri
Mădălina Ion, consultant de afaceri: Ce e de făcut
----------------------
