Este una dintre pierderile extraordinare ale muzicii româneşti culte. Cel mai mare pianist român al tuturor timpurilor, Dinu Lipatti, a murit şi el la 33 de ani, de leucemie.
Se poate spune că România, din acest punct de vedere, are ghinion. Mihaela Ursuleasa, o pianistă genială, ca şi primii doi, a murit la 34 de ani.
A trăit până la 76 de ani şi şi-a dat măsura propriei sale valori marele Radu Lupu, cel mai cunoscut pianist român din ultimele decenii, care ne-a părăsit acum trei ani.
VIDEO Tudor Dumitrescu trebuia să fie mare pianist român. A murit la cutremurul din 4 martie 1977
Dacă nu murea la cutremur, ar fi trebuit să plece la studii în SUA, unde primise o bursă.
Tudor Dumitrescu s-a afirmat în scurta lui existență, de parcă ar fi fost o clipire de ochi, ca unul dintre cei mai dotați pianiști ai generației sale (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977).
Încă de la 4 ani, a studiat muzica în familie, beneficiind de îndrumarea competentă a tatălui său, marele compozitor român Gheorghe Dumitrescu.
Dintre profesorii lui: Lidia Cristian, Gheorghe Halmoț, Cella Delavrancea si, nu în ultimul rând, Dan Grigore.
Citeşte şi: Cutremurul din 4 martie 1977. Drama celui mai bun traducător în engleză al lui Eminescu. Avea 19 ani
Între anii 1972—1973, Tudor Dumitrescu a participat la vestitele cursuri de la Weimar, cu profesorii Dieter Zechlin și Frantisek Rauch, ca apoi să se specializeze la Geneva, sub conducerea marelui pianist Nikita Magaloff.
Avea un talent ieșit din comun, cu sclipiri de geniu, un fel de „eufonie a vulcanilor”, înclinat spre o muzică romantică, pe care a interpretat-o întotdeauna cu o forță telurică şi cu un fior dramatic copleșitor.
Tudor Dumitrescu a dat primele concerte în țară la București, Cluj, Satu Mare, Craiova, Timișoara, laşi, Sibiu, Galați, la care se adaugă şi reuşitele lui recitaluri.
Citeşte şi: VIDEO De ce a interzis Ceaușescu filmul despre cutremurul din 1977? Apar Rebengiuc și Dan Nuțu
A interpretat cu un real succes piese de muzică de cameră din repertoriul național şi universal. A concertat în străinătate, precum la Weimar, ori la Geneva.
Au mai fost turneele din Polonia și participarea la Festivalul Interforum din Ungaria. Pentru meritele sale excepționale a fost distins cu Premiul I, la Concursul republican din anul 1973, când avea doar 15 ani.
Apoi, cu Medalia de aur a Festivalului tineretului şi studenților de la Berlin, pentru ca în anul 1974 sa obțină Premiul tânârului interpret.
Citeşte şi: CUTREMUR 1977 Toma Caragiu moare alături de cel mai bun prieten. Soția sa a fost alungată din țară
Repertoriul, în pofida tinereții, a fost vast. Tudor Dumitrescu a cântat lucrările cele mai reprezentative ale lui Domenico Scarlatti, Bach, Haydn, Beethoven, Chopin, Liszt, Brahms, Ceaikovski, Rachmaninov, Skriabin, Prokofiev sau Enescu.
Critica poloneză (Kurier Lubelski) scria, in anul 1974, că: „…in interpretarea Concertului nr. 1, de Liszt, Tudor Dumitrescu a arătat un ton hotărât și emoționant, o tehnică precisă şi disciplină artistică.
Tânârul pianist ajunge cu aceeași ușurință de la pianissimo, pînâ la un gigantic fortissimo. Substanța interpretării sale arată o sinteză între elemente ca o uimitoare cultură muzicală, gust rafinat şi o fenomenală agilitate”.
Cum era marele Tudor Dumitrescu. Impetuozitate temperamentală
Criticul muzical Alfred Hoffman nota: „Concertul nr. 1 in re minor de Brahms ne-a arătat pe pianistul Tudor Dumitrescu în cea mai bună formă a sa: impetuozitatea sa temperamentală a fost suplu adaptată cerințelor expresive atât de complexe ale stilului brahmsian.
Cutremurul din 4 martie 1977 - Foto: Profimedia Images (Imagine cu caracter ilustrativ)
Caracterul vulcanic al cântului solistului este dublat de o timpurie şi nobilă reținere şi reflexivitate. Pianistul a fost cu adevărat cufundat în substanța muzicală, interpretarea izvorând din adevărul emoțional al partiturii şi slujindu-l cu neabătută fidelitate”.
Este foarte trist că, într-o lume în care oameni total acaracteriali şi lipsiţi de orice talent trăiesc până ajung la vârste venerabile, genii ca Tudor Dumitrescu nu au timp să-şi dea măsura valorii lor.
