Julieta Szonyi, superba actriță dezamăgită de regizorul ce-a făcut-o celebră. „M-a dirijat ca pe o marionetă”

Julieta Szonyi a fost, pentru mulți români, Adnana, din iubitul film serial „Toate pânzele sus!” ori Otilia, din „Felix și Otilia.

În ciuda succesului și popularității obținute pe marele ecran ea a decis să abandoneze cinematografia la doar 40 de ani, continuând să apară doar pe scena Teatrului Mic, până la pensionare.

În Vinerea Mare a anului trecut, pe 18 aprilie 2025, Julieta a plecat la cele veșnice, la vârsta de 75 de ani.

Julieta Szonyi, de neuitat în rolurile Otilia și Adnana

Considerată una dintre marile frumuseți ale cinematografiei și teatrului românesc, Julieta Szönyi s-a născut la 13 mai 1949, în Timișoara, dar s-a mutat cu familia în Bucuești la vârsta de 4 ani.

Tatăl ei a fost un cunoscut pictor, Ștefan Szönyi, considerat părintele picturii monumentale din România.

Ultima dintre lucrările lui, poate cea mai cunoscută, „Bălcescu şi Eminescu“, acoperă faţada clădirii Universităţii de Vest din Timişoara.

Soră mai mare a unei alte frumuseți ce ne-a încântat în „Ciuleandra”, Anca Szönyi, cunoscută și ca Anca Nicola, Julieta a ales să abandoneze filmele la doar 40 de ani.

A continuat să apară doar pe scena Teatrului Mic, până la pensionare.

A rămas în memoria publicului ca Otilia, din „Felix și Otilia” (1972) și prin personajul Adnana din serialul tv de 12 episoade, „Toate pânzele sus” (1977).

Citește și: Adela Mărculescu - Povestea dramatică care i-a marcat copilăria și viața. „Un adevărat măcel.. Prăpăd, ce mai”

Julieta Szönyi a recunoscut, la un moment dat, că nu a moștenit deloc talentul la pictură al tatălui, în schimb sora asta a terminat Arte Plastice.

„N-am avut niciodată talent pentru pictură, în schimb sora mea a terminat artele plastice. De foarte devreme am spus că dau admitere la teatru.

Când am dat prima oară – abia după a treia încercare am reuşit, ca în poveşti; atunci erau şi 600 de fete pe şase locuri – tata era deja bolnav de cancer, internat în spital.

În şase luni a dispărut, aşa că n-a mai apucat să ştie încotro mă duc”, a spus ea într-un interviu.

În primul ei film, a jucat alături de marele Jean-Paul Belmondo

Încă din primul an a ajuns să interpreteze un rol într-un film francez filmat în România, ale cărui staruri erau faimosul Jean-Paul Belmondo și Marlène Jobert, „Mirii anului II” (1971).

Citește și: Cele mai frumoase surori din cinema-ul românesc dispar prinse în capcana iubirii. Renunță la filme

„În anul I se făcea un fel de practică, cu roluri mici, şi am nimerit la un regizor francez foarte bun, la Jean-Paul Rappeneau care, imediat ce m-a primit, m-a întrebat dacă ştiu să fac o scenă de isterie.

Cu inconştienţa şi entuziasmul vârstei am făcut, cum mi-a trecut mie prin minte, o scenă de isterie. Am trecut proba şi am jucat alături de Belmon­do în filmul „Mirii anului II”.

A fost extraordinar, dar mi-a fost mai greu pentru că era o scenă în care trebuia să dau cu pumnii şi cu picioarele în el şi eu nu îndrăzneam.

Şi el spunea „Dă, dă cu toată puterea!“ şi îmi lua mâinile ca să-mi arate cum să lovesc”, a povestit Julieta pentru dilemaveche.ro.

În teatru a debutat pe scena Teatrului din Baia Mare, apoi s-a transferat la Teatrul din Pitești.

A jucat pe scena Teatrului „Ion Vasilescu” din București, iar din anul 1990 a evoluat pe scena Teatrului Mic din București până s-a pensionat.

Dar, reîntorcându-ne în timp, în 1972, la 23 de ani, a primit rolul feminin principal în primul film color românesc, „Felix și Otilia”, regizat de Iulian Mihu, în care a jucat, printre alții, alături de Radu Boruzescu, Sergiu Nicolaescu și Gheorghe Dinică.

Deși pelicula a impresionat publicul și a rămas de referință pentru cinematografia noastră, Julieta a dezvăluit că nu i-a plăcut deloc să filmeze la el, fiind chiar și la un pas să abandoneze producția.

Citește și: De ce Sergiu Nicolaescu era convins că are un fiu? „M-a ales să fiu tatăl copilului ei”

Ea a explicat că n-a avut nimic de învățat din maniera aproape dictatorială de regie a lui Mihu.

„Nimic. Am fost dezamăgită; veneam din facultate, unde eram obişnuită să se disece fiecare situaţie, iar Mihu nu m-a lăsat. Nici scenariul n-am avut voie să-l citesc şi pur şi simplu m-a dirijat ca pe o marionetă.

Înainte să trecem de jumătatea filmului am vrut să plec, pentru că îmi era groază de ce avea să iasă, mai ales că îmi făcusem o idee despre cum trebuia să fie Otilia şi, oricum, nu corespundea cu ideea pe care a avut-o el”, a declarat actrița în interviul menționat.

A iubit rolul Adnana din „Toate pânzele sus!”

În schimb, a fost încântată de tot ce s-a întâmplat în timpul filmărilor pentru „Toate pânzele sus”, făcute în perioada 1975-1977, în regia lui Mircea Mureșan.

De altfel, actrița consideră rolul Adnanei drept cel mai bun din cariera ei.

„Mi-a plăcut tot ce era de făcut. Îmi era extrem de la îndemână şi suntem foarte asemănătoare.

Mi-ar plăcea să încep acum. Să am 20 de ani, dar cu mintea şi experienţa de acum. (...)

La „Toate pânzele sus” a fost o bucurie ieşitul pe mare. Plecam pe mare în zori, la ora 6, ne întorceam când apunea soarele. Am iubit şi personajul. A fost plăcut.

Cred că rolul Adnanei, din acest film, a fost cel mai bun rol al meu”, a mărturisit ea, conform sursei citate.

În ciuda frumuseții care „fura ochii” spectatorilor, Julieta Szönyi a dezvăluit că tocmai aspectul fizic a fost elementul care a încurcat-o în carieră, din cauză că a „blocat-o” într-o anumită tipologie de personaj.

„Mă deranja, de pildă, când primeam complimente superficiale şi inutile. Însă, din cauza timidităţii, nu ştiam întotdeauna cum să reacţionez.

În minte, de obicei, îmi venea imediat un răspuns foarte acid, dar, din timiditate, repet, şi pentru că nici nu voiam să rănesc pe nimeni, cuvintele rămâneau nerostite şi atunci păream cretină.

Ceea ce iarăși mă deranja foarte tare. Iar profesional, felul în care arătam m-a încurcat pentru că, într-o anume măsură, m-a blocat într-o tipologie de personaj.

Părăsind facultatea, unde am jucat roluri extrem de variate, în piese extrem de variate, a fost mult mai greu să regăsesc această varietate în rolurile care mi-au fost propuse ulterior”, mărturisea actrița, într-un alt interviu, pentru Formula AS.

În 1990 a avut o tentativă de a pleca în Germania, alături de soțul ei de atunci, medic de profesie. Dar, foarte rapid, s-a convins că locul său nu era acolo.

Citește și: Cine e fosta iubită a lui Florin Piersic care nu vrea să-l mai vadă? „Era un diavol frumos”

„Am plecat în Germania în ’90 cu fostul meu soţ, medic, am ajuns la aşa-zisul lagăr pentru străini de etnie germană, apoi ne-au făcut radiografia pulmonară, ne-au dat camera şi bonurile de masă.

Fiul meu, Alexandru, era mic şi rămăsese în ţară. Mătuşa şi vărul meu, care ne-au instalat, n-apucaseră să plece, iar eu am stat două minute jos în cameră, după care am spus: „Hai acasă!”.

După aceea, ne-am propus să rămânem doar o lună, cât avea soţul meu concediu, şi să ne întoarcem. Nu mă vedeam acolo”, a explicat actrița.

Și-a continuat cariera doar în teatru, pe scena Teatrului Mic din București, dar, în 2019, după trei decenii, a acceptat să revină și pe marele ecran, fiind distribuită, la 70 de ani, în filmul lui Corneliu Porumboiu, „La Gomera”.

Filmul a avut premiera la Festivalul de film de la Cannes, în 2019 și a fost propunerea României pentru Premiile Oscar din 2020. 

La rândul ei, a fost nominalizată la Premiile Gopo pentru cea mai bună actriță în rol secundar.

Din păcate, pe 18 aprilie 2025, Julieta Szonyi Ghiga, așa cum se numea după ce s-a recăsătorit, a plecat discret la cele veșnice.

Dar, conform propriei convingeri, „filmul este mai puternic decât teatrul”, așa că artista va rămâne mereu în amintirea publicului ca Otilia și Adnana.