Fără rugăciune, spun ele, nu pot să îşi închipuie cum arătau sfinţii, cum să îi redea, de la veşminte la chipuri. „Rolul iconarului este de a transpune în lumea văzută o picătură din lumea nevăzută, de a face legătura între cele două lumi şi, atunci, la fiecare pensulaţie pe care o dăm, ne rugăm. Doamne, tu ştii cum este veşmântul tău, noi suntem neputincioşi, neştiutori, nu putem să-l redăm aşa cum a fost în realitate sau cum ar trebui să fie”,explică una dintre măicuţe în timp ce lucrează la o icoană mare, cât un stat de om.
Continuarea, în Ziarul de Iași.
Comentarii 0