19 ani fără Adrian Pintea. Iubirea pentru Irina Petrescu cu 13 ani mai mare i-a întunecat inima. Marele regret

Adrian Pintea avea să moară pe 9 iunie 1997 când avea doart 53 de ani. Moartea sa a survenit pe neașteptate și a îndoiliat lumea artistică. Pintea era în plină putere creatoare, devenise un star al cinematografiei românești, ajutat de o înfățișare care - probabil - i-ar fi adus mare faimă chiar și la Hollywood.

Citește și: Singurătatea Valeriei Seciu după decesul lui Octavian Cotescu. Nu s-a recăsătorit. Fiul e călugăr

19 ani fără Adrian Pintea. Iubirea pentru Irina Petrescu cu 13 ani mai mare i-a întunecat inima. Marele regret

Actorul avea ciroza, dar suferea si de hipertensiune pulmonară și renală. Plecarea actorului spre o lume mai bună a avut loc pe fondul acuzațiilor dintre părinți și soția de atunci legate de tratamentul pe care actorul îl urma.  

Citește și: Drama Andei Călugăreanu: Părăsită de soț pentru o colegă de scenă. A plâns continuu înainte să moară

Dincolo de aceste dispute care s-au stins treptat în timp rămâne o carieră uriașă. A jucat în Eumet - „Oedip salvat” (1977), Romeo (1978), Ahile - „Ifigenia”, Henric al lV-lea, Treplev - „Pescăruşu”, Alexei - „Memoriile unui necunoscut”, Thomas Becket, Jack Barrymore, Hamlet, etc.

A jucat în zeci de filme cum sunt seria Iancu Jianu – „Iancu Jianu, zapciul” – 1980 şi Iancu Jianu, haiducul” – 1981, „Vulcanul stins” – 1987, „Pădureanca” – 1988, sau „Femeia visurilor” – 2005.

Adrian Pintea și marile sale iubiri

Adrian Pintea s-a iubit cu actrița Irina petrescu. Ea era cu 13 ani mai mare decât el și i-a răpit inima.

 După despărţirea de el, Irina Petrescu a rămas cu inima frântă, iar apropiaţii spun că nu şi-a mai revenit, înstrăinându-se de lume şi lăsând dezamăgirea să-i macine sufletul. Iar asta pentru că pierderea relaţiei a fost în condiţii cât se poate de dureroase.

Irina Petrescu şi Adrian Pintea se cunoscuseră când el era încă student, prin 1978 - pe atunci el avea 23 de ani, iar ea, 36. După doi ani de relaţie, ea a primit un crunt diagnostic: cancer la sân. A luptat cu boala şi şi-a extirpat un sân, dar lovitura i-a afectat profund şi relaţia: Adrian Pintea a dus extrem de greu lovitura. A avut o cădere, gândul că o putea pierde pe Irina nu-i dădea pace. Apoi a început să-şi găsească evadarea într-o viaţă dezordonată, care, în cele din urmă, a dus şi la destrămarea relaţiei, amintește okmagazine.ro

Citește și: Adrian Pintea a învățat iubirea de la o actriță cu 13 ani mai în vârstă. „A fost drama vieții mele”

Silvia Mihaela, de profesie arhitect, l-a ajutat pe actor să depășească momentele mai grele din viața sa. Cei doi s-au căsătorit în anul 1984. 

Spre sfârșitul vieții sale, Adrian Pintea a recunosuct că are un mare regret - acela de a nu fi avut copii.

Adrian Pintea avea să se căsătorească a patra oară cu lavinia, cea care l-a vegheat până în ultima clipă pe un pat de spital din București. 

Ziarul Metropolis îi face un portret remarcabil: „Un actor cu o picătură de geniu, cum puțini au existat în teatrul românesc, un actor scriitor și un mare pedagog. A fost Treplev din „Pescăruşul” lui Cehov, Henric al IV-lea din piesa lui Pirandello, Hans din „Ondine” de Giraudoux, Hamlet, Don Juan sau Becket din piesa lui Anouilh. Profund, tenebros, nuanţat, şarmant, vioi şi melancolic, plin de umor....

 L-a inzestrat Dumnezeu cu foarte mult. De aceea a si fost atat de risipitor cu sine. Si atat de generos cu ceilalti. Toate etapele vietii lui au fost traite cu frenezie si cu o intensitate maxima”.

Adrian Pintea, prietenul cascadorilor

„Avea foarte mult umor şi ii plăcea să stea cu noi, cascadorii. Se simţea bine in preajma noastră, pentru că noi eram altfel.

La un moment dat, cum filmam noi la Iancu Jianu, din cauza ploii, s-a intrerupt curentul. Electricienii aveau grijă de becuri, reflectoare, cabluri. Aşa că le-am dat şi noi o mănă de ajutor. Puţin mai departe era crama la care se filma şi am intrat acolo, să ne adăpostim de ploaie. Era şi puţină oboseală. Am intrat sub un fel de şopron. Şi ţin minte, intr-o parte il aveam pe Adrian, in cealaltă, pe Ioan Luchian Mihalea. Stăteam de vorbă. Făcusem un foc şi ne incălzeam la el. Era tărziu in noapte. 
O linişte ireală. Un coleg cascador a venit şi mi-a şoptit: «Nu ţi se pare că este prea linişte!? Nu vrei să incălzim puţin atmosfera?».

Adrian a auzit şi i-au strălucit ochii ca unui copil. Ştia că e rost de glume. Mihalea incă nu ştia cu ce se mănăncă viaţa asta de cascador. Adrian a ţinut de şase pănă am luat o bonetă cu gloanţe. Le-am aruncat in focul care era aproape stins, dar mai avea ceva jar.

Am inceput să spunem bancuri, să-i atragem pe ceilalţi lăngă noi. Era o atmosferă din ce in ce mai caldă, mai vie. Şi deodată, in liniştea aceea din noapte, cum stăteam noi unul lăngă altul au inceput gloanţele să explodeze şi, vă spun, s-au călcat toţi in picioare.
Din vie, atmosfera devenise incendiară.

Cu lacrimi am răs cu toţii. Mihai Mereuţă a inceput să injure cu accentul lui moldovenesc. Ne-am distrat copios pe chestia asta...
Era fericit cănd călărea.

Calul simte tăria de caracter, altfel te aruncă imediat. Dar pe el nu l-a aruncat niciodată vreun cal. Toţi ştiau cu cine au de-a face.

Era ca un copil ascultător, cănd nu ştia ce să facă ne urmărea şi de la prima lecţie invăţa totul. Era măndru de ce realiza. Iţi făcea plăcere să-l inveţi ceva. Prietenos, recunoscător şi fantastic”, a povestit cascadorul Marian Chirvase