Biroul Electoral Central a respins candidatura lui Remus Pricopie pe motiv că acesta nu a îndeplinit cerințele legale impuse de Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României.
Mai precis, dosarul său nu conținea lista cu cele 200.000 de semnături necesare, fiind depus doar un formular-tip necompletat. Conform articolului 4 alin. (2) și articolului 27 alin. (2) lit. c) din legea menționată, această listă este obligatorie pentru validarea candidaturii.
Prin urmare, BEC a considerat că Pricopie nu a respectat cerințele legale pentru susținerea unei candidaturi și a decis respingerea acesteia, împreună cu respingerea semnului său electoral.
Remus Pricopie a contestat la CCR respingerea BEC la alegerile prezidențiale. Ce motivează?
În contestația depusă, Remus Pricopie artă că CCR are competența exclusivă de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, atribuție ce rezultă atât din dispozițiile constituționale, cât și din jurisprudența sa anterioară.
În această calitate, Curtea nu se poate limita doar la verificarea respectării formale a prevederilor legale, ci trebuie să examineze și constituționalitatea acestora. O astfel de interpretare restrictivă ar conduce la concluzia că Legea nr. 370/2004 scapă complet controlului de constituționalitate a posteriori, ceea ce este inacceptabil într-un stat de drept.
Citește și: Remus Pricopie candidează la președinție. ”Uneori, în viață, trebuie să alegi calea grea”
Dacă instanțele de drept comun nu au competența de a sesiza Curtea Constituțională cu privire la această lege și dacă, în același timp, Curtea însăși nu ar putea realiza un astfel de control în cadrul procedurii de validare a candidaturilor, ar rezulta că nicio autoritate nu poate verifica compatibilitatea Legii nr. 370/2004 cu Constituția, ceea ce ar crea un precedent periculos.
Prin urmare, în lumina principiului supremației Constituției, Curtea Constituțională este îndreptățită să analizeze inclusiv condițiile impuse de această lege pentru înregistrarea candidaturilor.