În fața agresiunii stupide și sângeroase asupra Ucrainei a Rusiei lui Putin, Europa este azi asemenea mulțimii de orașe grecești din lumea antică pe care doar invazia colosalei armate persane le-a unit și le-a dăruit cu conștiința unității lor de valori și idealuri, cu gândul că formează o singură lume.
O forță disproporționată și amenințătoare, aparent invincibilă, a fost singura în stare să unească Atena și Sparta, rivale teribile până atunci, aducându-le sub aceeași comandă, cu aceeași voință de a lupta pentru libertate.
De-atunci, de nenumărate ori de-a lungul secolelor, războiul dintre sclavie și libertate s-a repetat în lumi diferite, ca un arhetip etern al condiției umane. Căci nu este mai întâi un război cu armate pe câmpuri de luptă, ci un veșnic conflict interior al fiecăruia dintre noi.
Când disproporția de forțe e atât de deznădăjduită, se creează premisele eroismului, una dintre trăsăturile cele mai rare și mai prețioase ale umanității.
Lumea modernă, în pragmatismul ei, tinde să nege sau să persifleze spiritul de sacrificiu în viață, inspirația în arte, idealismul ca fel de a fi, și totuși nu există zi și nici situație umană în care să nu vedem semeni ai noștri dând extraordinare dovezi de altruism și de uitare de sine.
E fața luminoasă, partea netedă a „lemnului strâmb al omenirii“ despre care vorbea Immanuel Kant.
Această parte netedă există cu adevărat, în viața de zi cu zi, în lucrurile mici și-n cele mari, dar mai cu seamă în momentele cruciale pentru umanitate, cum este momentul de acum.
Termopile pare azi o poveste frumoasă, dar ea a fost reală și s-a repetat adesea de-a lungul istoriei, când s-a văzut că forța brută a uriașelor armate poate fi umilită de voința umană de libertate.
Astăzi Putin unește Europa și întreaga lume, împotriva intențiilor lui, mai mult decât orice factori economici, sociologici sau culturali.
Termopile este acum în Ucraina, și eroismul Ucrainei inspiră și unifică. Astăzi, urmărind asediul Kievului, îi privim prin grosimea istoriei pe cei câțiva soldați spartani rezistând unei imense armate de sclavi.
Căci și imperiul lui Putin – ce nu se identifică cu poporul rus, primul subjugat de el – e unul al sclaviei, al guvernării prin forță brută, asemenea fostei Uniuni Sovietice din care provine și pe care o vrea restaurată.
Grafitti anti-Putin, cu liderul de la Kremlin vegheat de Hitler și Stalin - Foto: Getty Images
Termopile a căzut, cu apărătorii săi măcelăriți până la unul, dar fără el nu ar fi existat Salamina, Maratonul, Plateea, unde voința de libertate, instinct uman mai puternic decât cel de conservare, a învins colosul persan.
Kievul ar putea cădea și el, și Ucraina ar putea fi cucerită, dar deja nu mai contează, pentru că Zelenski și luptătorii săi au intrat definitiv în zarea de aur a mitului.
În acest moment ei sunt eroii umanității, în fața cărora, chiar învingându-i, tiranul nu mai are nicio șansă. Unificând lumea împotriva sa și provocând entuziasmanta rezistență a Ucrainei, Putin a pierdut deja războiul. Istoria nu este o carte sau un manual, ci împletirea succesivă și simultană a miliarde de vieți omenești. Ea este prezentă nu doar în trecut, ci și în clipa de-acum.
Ea trebuie să meargă cu orice preț mai departe. Războiul lui Putin este însă o singularitate nemaivăzută în istorie, căci e prima dată când, în spatele unor bătălii convenționale, se profilează un deget tremurător ce se apropie de butonul Apocalipsei.
Un singur om, pierdut în halucinațiile sale, poate distruge azi definitiv dragostea, creativitatea, compasiunea, solidaritatea, fericirea, contemplația, zâmbetul, maternitatea, curiozitatea, inteligența și atâtea alte fețe ale minunatei făpturi omenești.
Războiul lui Putin nu este acum cu Ucraina, ci cu fiecare dintre noi.
