La început timid, preotul Iulian Raicovici care slujeşte la Capela cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon şi Sfântul Ierarh Nectarie" din cadrul Spitalului a ajuns să-şi facă datoria pe plan duhovnicesc în condiţii deosebite. El a fost ajutat de cardele medicale din spital, a fost învăţat cum să se protejeze, cum să se echipeze cu mijloacele de protecţie specifice, iar acum a ajuns să nu se mai teamă să intre în ATI.
Citește și: Sute de foști parlamentari se judecă pentru pensiile lor speciale. Jipa și Meleșcanu mai au câte una
„Vreau să le mulţumesc cadrelor medicale care m-au primit şi m-au ajutat. M-au primit pe secţie, m-au învăţat să mă echipez şi ne-am îmbărbătat unii pe alţii. Nu mă aşteptam să mă asimileze aşa. La început eram timid, dar tot dânşii m-au încurajat şi au fost şi cazuri când şi ei au venit aici la Biserică şi s-au împărtăşit şi s-au spovedit. Suntem o echipă şi nu am avut probleme pe nicio secţie. Am avut toată susţinerea din partea cadrelor medicale şi a domnului manager. Eu cred că dacă suntem uniţi vom ieşi mai uşor din această situaţie", afirmă părintele Iulian Raicovici, potrivit news.ro.
Preotul povesteşte că a ajuns să meargă la pacienţi echipat în costumul de protecţie şi nu se mai teme ca la început, mai ales că vede cum faptul că discută cu pacienţii le face bine acestora şi îi ajută să depăşească mai uşor boala.
Citește și: EXCLUSIV Ambasadei Rusiei îi e rușine cu Oana Lovin. Nu recunoaște că a primit întrebări
"Noi, preoţii de spital, mergem acum la bolnavi echipaţi în combinezoane la fel ca medicii. Pentru bolnavi este o bucurie când ajungi la ei. Ne cheamă bolnavii sau ne sună aparţinătorii să mergem la ei. Au fost cazuri în care au sunat din diaspora că aveau rude internate şi am mers la ei. Este cu atât mai plăcută surpriza când ajungi acolo să constaţi că mai sunt şi alţii care vor să stai de vorbă cu ei. Am avut un caz acum ceva vreme, în luna decembrie, când am fost chemat la Pneumoftiziologie şi am ajuns într-un salon unde am dat peste o doamnă care avea acasă 7 copii. După patru luni a venit la capela spitalului şi mi-a mulţumit spunând că se simte foarte bine. Mulţumirea dânsei m-a mulţumit pe mine şi mă face să merg înainte. Desigur, la început mi-a fost un pic teamă, dar am zis că trebuie să merg mai departe pentru că acolo pot fi prietenii, colegi de-ai noştri şi chiar s-a întâmplat ca din colegii noştri să moară", afirmă preotul Iulian Raicovici.
Preotul care slujeşte la capela Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău spune că a văzut în ochii bolnavilor, cel mai des, frică, dar că odată ce a discutat cu ei şi i-a îmbărbătat starea de spirit li s-a îmbunătăţit şi crede că aşa au depăşit mai uşor boala.
"În general la bolnavii de COVID am văzut frică. Dacă vorbeşti cu ei, căci nu toţi solicită să fie împărtăşiţi sau spovediţi şi atunci îi îmbărbătăm pentru că aproapele nostru este oricine, indiferent de religie. Sunt care ne cer, de exemplu, o sticlă cu apă şi asta facem. Îi ajutăm, îi batem pe umăr şi le spunem că trebuie să se ridice de acolo şi să fie bine. Am mai constatat că sunt oameni care nu s-au mai spovedit de mult sau poate niciodată şi au fost cazuri când, după spovedanie, s-au simţit mult mai bine", povesteşte preotul.
„Sunt cazuri în care stau echipat 10 minute, 15 minute, o jumătate de oră, în funcţie de câte persoane vor să vorbească cu mine pentru că sunt unii care vor să vorbească mai mult cu tine. Dar să ştiţi că după o perioadă, cu mască şi cu vizieră, simţi că nu poţi respiri si totuşi eu consider că stau destul de puţin, dar cadrele medicale care stau tot timpul... Fără exagerare putem spune că suntem pe front. Când vezi durerea oamenilor şi cum unii pică în deznădejde şi cred că nu vor mai ieşi de acolo şi faptul că cineva vine şi stă de vorbă cu ei face foarte mult", încheie preotul Iulian Raicovici.
