Patru ani de război, doisprezece ani de rezistență. Comunitatea ucraineană a protestat față de Rusia agresoare
Astăzi în București, a avut loc un marș de solidaritate cu Ucraina cu protest la Ambasada Federației Ruse
La patru ani de la declanșarea invaziei la scară largă asupra Ucrainei, străzile din București au fost străbătute sute de tineri, vârstnici, refugiați și români deopotrivă.
Protestul s-a transformat într-un marș al solidarității și al memoriei.
Printre participanți s-au aflat numeroși copii, unii purtând pancarte care au devenit simboluri ale unei generații crescute în umbra bombardamentelor.
Cei 12 ani reprezintă perioada scursă din 2014, când Ucraina a început să reziste agresiunii ruse odată cu anexarea ilegală a Crimeei și izbucnirea conflictului din Donbas, o agresiune neprovocată ce nu s-a încheiat pânâ acum.
Încă de la ora 12, în fața Ambasadei Ucrainei s-au strâns grupuri de refugiați și susținători. Copiii purtau coroane tradiționale, stegulețe sau pancarte scrise stângaci, dar pline de adevăr. Una dintre ele, ținută de un copil infofolit în haine groase, spunea simplu: “Acest război mi-a furat copilăria ”.
Mamele ucrainene au povestit despre nopțile petrecute în adăposturi, despre drumurile spre graniță și încercarea de a le oferi copiilor o viață cât mai normală, în ciuda traumei care îi urmărește. “ Fiica mea încă tresare de la zgomote puternice. Dar aici, printre oameni, simțim că nu suntem singuri”, a spus o mama venită de la Harkiv, strângându-și copilul de mâna.
Momentul din fața ambasadei ruse: tăcere și furie reținută
La ora 12:40 s-a ajuns în fața ambasadei Rusiei unde, oamenii au ridicat pancarte cu numele orașelor distruse, cu fotografii ale copiilor dispăruți și cu mesaje care cereau dreptate. Protestul a durat până la 13:15, și apoi s-a plecat în marș pe traseul Sos. Kiseleff - Piața Victoriei - Piața Română - Piața Universității – Piața 21 Decembrie 1989.
Piața Universității a fost că o îmbrățișare colectivă. Piața, încărcată de istoria protestelor românești, a devenit un loc al întâlnirii dintre două popoare care știu ce înseamnă să lupți pentru libertate. Atmosfera s-a transformat din energia protestului într-o liniște caldă, aproape meditativă.
A fost un final care a arătat că, dincolo de durere, comunitatea ucraineană și cei care o susțin rămân uniți. Patru ani de război nu au reușit să stingă speranța, iar prezența copiilor, cu pancarte, cu flori, cu priviri serioase dar și în lacrimi, a amintit tuturor pentru cine se duce, de fapt, această luptă.
Relatare de Victor Braun, pentru Newsweek România
