Avortul. O nouă epocă pentru Decretul ceaușist 770?

DE Flavia Drăgan | Actualizat: 14.10.2018 - 15:00

Avortul nu este interzis în România, după abrogarea decretului ceaușist, în 1989, dar tot mai multe spitale județene anunță că nu mai efectuează întreruperi de sarcină la cerere, invocând motive religioase.

SHARE

Pe de altă parte, numărul avorturilor din România, terapeutice și la cerere, reprezintă o pătrime din numărul nașterilor, cifra plasându-ne pe primele locuri în Europa la întreruperile de sarcini. Avortul ca mijloc de contracepție, practicat în România, ar putea fi redus considerabil prin educație sexuală, spun specialiștii din domeniu. 

Refuzurile spitalelor județene apar într-o perioadă tensionată din punct de vedere social, cu un referendum inițiat de Coaliția pentru Familie, un grup de organizații religioase care urmărește să schimbe definiția familiei în Constituție, ca fiind întemeiată prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie. 

La începutul lunii septembrie, Spitalul Județean din Botoșani a fost prima unitate medicală care a anunțat că ginecologii nu mai efectuează întreruperi de sarcină la cerere, din motive religioase. A urmat Vaslui. La distanță de câteva zile, alte 12 spitale județene, din Moldova și Oltenia, au confirmat, pentru Hotnews, că nu mai fac avorturi la cerere. 

Colegiul Medicilor: A întrerupe o sarcină la cerere înseamnă să curmi o viață 

Situația este cunoscută la nivelul Ministerului Sănătății, care, însă, nu centralizează situația spitalelor care nu mai oferă acest serviciu, pentru că avortul la cerere este opțional și este plătit din buzunarul pacientelor. În răspunsul transmis Newsweek România, Ministerul precizează, însă, că „avorturile care pun în pericol viața mamei sau a fătului sunt obligatoriu efectuate de către cadrele medicale. Ministerul Sănătății încurajează natalitatea, cât și educarea și informarea femeilor pentru utilizarea mijloacelor contraceptive“.

Similar, și Colegiul Medicilor din România (CMR) precizează că este la curent cu faptul că mulți medici ginecologi nu mai efectuează avorturi la cerere, ci doar în scop terapeutic, când viața femeii este pusă în pericol, dar că refuzul medicilor din motive de conștiință este acoperit juridic de Codul Dentologic. „Imaginați-vă un medic care are 60 de ani și care ar avea în urma sa o cohortă de copii nenăscuți avortați – cam care este apăsarea pe conștiința sa? Așa cum mama e liberă pe corpul său, dar nu și pe al copilului său, așa și medicul e liber pe conștiința sa. A întrerupe o sarcină la cerere înseamnă a curma o viață“, este de părere președintele CMR, doctorul Gheorghe Borcean, vizat și el de o acuzație de malpraxis. 

Un punct de vedere mai nuanțat oferă dr. Doru Atanasiu, directorul Clinicii de Obstetrică-Ginecologie „Bega“ din Timișoara, care spune că „decât un avort provocat și o moarte de femeie, mai bine un chiuretaj“. Medicul a lucrat 30 de ani și în perioada comunistă și își amintește de ororile provocate de Decretul 770, soldat cu moartea a 10.000 de femei. La „Bega“ se înregistrează, în medie, anual, 200 de avorturi la cerere și circa 300 de avorturi spontane. La nivel național, anul trecut s-au născut aproape 200.000 de copii, iar numărul întreruperilor de sarcină s-a ridicat la circa 55.000, potrivit Institutului Național de Statistică.

Totuși, pe lângă motivele de conștiință, ginecologii sunt adesea descurajați să facă avorturi de numărul foarte mare de scrisori trimise de persoane religioase, dar și de protestele periodice în fața clinicilor. Mai mult, de-a lungul anilor, mai mulți ginecologi au fost premiați de patriarhul Daniel pentru că au refuzat să facă avorturi (în 2015, 18 medici au fost premiați cu medalia „Sfinții Martiri Brâncoveni“).  

Femeile s-ar putea întoarce la metode empirice pentru întreruperea sarcinii

Discuția privind decizia unei femei de a face o întrerupere de sarcină se poartă astăzi între „trebuie să aibă grijă să nu rămână gravidă, având toate mijloacele astăzi“, lipsa unor politici de sănătate publică - România nu a mai avut o strategie de acest fel la nivel național din 2006 - și lipsa cabinetelor de planning familial, la care se adaugă lipsa educației sexuale. 

Sociologul Ciprian Grădinaru, de la organizația Salvați Copiii, este de părere că, dacă medicii din sistem nu mai vor să facă avorturi, statul ar trebui să creeze o rețea paralelă care să ofere acest serviciu. Grădinaru a realizat mai multe studii despre mamele minore din România, fenomen apărut, la fel ca și avortul ca mjiloc de contracepție, din cauză că nu există educație sexuală în școli, dar nici în familie, iar oamenii se protejează „după ureche“. 

Similar, Andreea Bragă, activistă pentru drepturile femeilor la organizația FILIA, spune că este „inacceptabil ca, într-un stat laic, să existe spitale publice în care medicii invocă libertatea de conștiință din motive religioase ca să nu facă întreruperi de sarcină la cerere și să nu ofere femeilor nicio alternativă, în condițiile în care educația sexuală nu există, iar consimțământul este opțional – să nu uităm că 55 la sută dintre români cred că violul este justificat în anumite situații“. 

Mai mult, cabinetele de planning familial nu se găsesc în toate spitalele (Ministerul Sănătății nu ne-a comunicat nicio cifră privind numărul cabinetelor de planning familial – n.r.), iar femeile defavorizate nu au acces la anticoncepționale sau metode de planificare familială, arată Valentina Simbotin, directoare la Marie Stopes, un ONG internațional care, din 1991, oferă și în România servicii de planning familial și intervenții ginecologice. Simbotin spune că cele mai multe femei care ajung la Marie Stopes și cer un avort au o problemă medicală. Ultimul motiv este, de regulă, faptul că nu se simt pregătite să devină mame. Totuși, decizia nu se ia ușor niciodată, punctează Valentina Simbotin. Mult mai dur descrie șeful Colegiului Medicilor decizia unor femei de a face un avort: „Chiuretajul uterin poate duce la sterilitate. Nu este un gest ca și tăierea unghiilor. Pentru ce să supui o femeie tânără la un avort – doar pentru că ea n-are grijă să nu rămână gravidă? Având toate posibilitățile azi“. 

Adina Manea, directoare la Fundația Tineri pentru tineri, care, din 1991, organizează cursuri pentru tineri și profesori în domeniul sănătății, atrage atenția că, din 2006, România nu a mai avut niciun fel de strategie în domeniul reproducerii, iar „impunerea de restricții suplimentare va face femeile să acceseze serviciul în privat sau, mai rău, vor ajunge la metode empirice, auzite de la supraviețuitoarele din perioada decretului ucigaș“.  

BOR, categorică împotriva avorturilor 

Biserica Ortodoxă Română este categorică în privința avorturilor: întreruperea de sarcină poate fi permisă dacă viața mamei este pusă în pericol. Cazurile de viol sau incest, faptul că viitoarea mamă se simte nepregătită, insecuritatea economică nu reprezintă argumente viabile din punctul de vedere al Bisericii. 

„Marșul pentru viață“, organizat de Studenți pentru Viață, a ajuns la cea de-a opta ediție


„Riscul avortului datorat violului sau incestului trebuie evitat mai întâi la nivelul educării cu privire la necomiterea acestor păcate. În cazul în care starea de graviditate s-a produs, copilul va trebui să fie născut și, după caz, înfiat sau adoptat. Avortul nu poate fi niciodată justificat, moral, de starea economică a familiei, de neînțelegerile dintre parteneri, de afectarea carierei viitoarei mame sau a aspectului fizic“, potrivit BOR.

O nouă formă a Decretului 770? 

„Anularea subvențiilor publice pentru avort electiv și mijloace contraceptive, direcționarea fondurilor astfel eliberate către servicii de sănătate maternă“ este una dintre măsurile care figurează în programul „50 de măsuri pentru familie“, al Coaliției pentru Familie. Șeful CpF a declarat, pentru Newsweek
 România
, că respectiva măsură nu are, totuși, acceptul tuturor organizațiilor, dar este parte a măsurilor cu care CpF vrea să „sensibilizeze“ Guvernul, după revizuirea Constituției. 

Sociologul Ciprian Grădinaru este de părere că, dacă referendumul va fi validat, „orice este posibil, chiar și întoarcerea la criminalizarea avortului“. Pe de altă parte, Adina Manea crede că, atât timp cât femeile au memoria a ceea ce au trăit, „orice inițiativă politică de interzicere a avorturilor nu va trece“. Totuși, remarcă ea, au devenit foarte vizibile grupurile care au acest subiect pe agendă. 

Și Laura Grünberg, sociolog și activistă pentru drepturile femeilor, asociază refuzul spitalelor de a face întreruperi de sarcină și referendumul cu valul de conservatorism din regiune, explicând că „îngrijorarea demografică, justificată, nu trebuie să se transforme în îngrădirea dreptului fiecărei femei de a decide, singură sau împreună cu partenerul ei,  ce face cu corpul ei. 

Dincolo de dezbaterile morale şi filozofice, nu interzicerea avorturilor ar trebuie să fie prioritatea, ci politici eficiente de sprijinire a familiei:  reţea de creşe şi grădiniţe de stat, sprijin material şi logistic pentru a încuraja şi sprijini cuplurile să facă copii, educaţie contraceptivă, creşterea nivelului de trai, reducerea migraţiei.  Dacă viaţa în România ar fi mai bună, atunci numărul avorturilor ar fi în scădere“. 

Citește și Conducerea Spitalului Județean Botoșani: Nu a fost înregistrat nici un avort la cerere în 2018

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.