Înstrăinații - „Când adorm bătrânii și rămâi tu cu tine, înțelegi că ești prizonier“
„Cum ai pășit în autocar și te îndepărtezi de țară, de familie, te cuprinde plânsul. O tristețe care ți se lipește de suflet și de care nu mai poți scăpa“.
Așa începe povestea ieșencei Oana Vasiliu, ale cărei drumuri în Italia au pornit în 2006, când avea doar 24 de ani și un copil mic. De cinci ori a fost nevoită să plece din țară, de fiecare dată a îngrijit bătrâni bolnavi. „Am plecat fie ca să strâng bani să termin facultatea, fie ca să acopăr costuri pentru casă. Prima oară, eram o copiliță, n-aveam nicio noțiune despre ce avea să mă aștepte. Nu știam nici italiana, doar engleza, însă nu mă ajuta asta prea mult acolo. Mama muncea în Italia și m-am dus și eu cu gândul să-mi găsesc ceva“, spune Oana.
Mamele fără chip ale copiilor din Ciortești
