Dragoș Paul Aligică despre Varujan Vosganian: Omul, opera, femeia, pușcăria
Sunt momente în istoria naţională când le laşi naiba pe toate, îţi vine să renunţi la tot, să te desprinzi de orice şi să te concentrezi pe un lucru şi numai unul.
Pe Varujan Vosganian. Orice om mare zice vorbe memorabile la ocazii mari. Cu ocazia asta mare recentă, Varujan, omul meu, nu s-a dezis. Iată ce a declarat, conform colegilor de la Newsweek România: „Să vânăm lupi și mistreți, nu cerbi. Pentru că lupii nu poți să-i agăți pe perete ca pe trofeu, ci numai cerbii.”
Citeşti. Reciteşti. Te cruceşti. Cum zicea Ion Barbu: „Ce vrei, domnule: Altă şcoală poetică!”
Asta e Varujan, aşa cum îl ştim. Cerbi, mistreţi, lupi, prepeliţe, viezuri, libelule: iată un adevărat univers într-un om. Şi dacă ar fi numai atât. Dar mintea acestui etern candidat la Premiul Nobel (pentru literatură, cu susţinerea Uniunii Scriitorilor din Abhazia şi Kyrgystan; pentru economie, cu susţinerea Asociaţiei Judeţene a Transportatorilor Rutieri Români din Iaşi) depăşeşte mult în densitatea de faună, flora şi procese de interacţiune dinamică, tot ce poate oferi cinegetic un Odobescu sau (dacă tot e să gândim în termeni de literatură universală) – un Izaak Walton, pe partea piscicolă.
Citește comentariul integral al lui Dragoș Paul Aligică pe platforma de dezbateri Marginalia
