DOCUMENTE Unul dintre deținuții politici duși de Nicolicea la Iohannis a fost sursă a Securității

DE Ramona Ursu | Actualizat: 16.04.2019 - 23:45

Marin Iancu, unul dintre cei doi deținuți politici care au făcut parte din delegația PSD trimisă la președintele Klaus Iohannis pentru a discuta despre problemele Justiției, a fost sursa „Călin F.” a Securității, fiind racolat în penitenciarul Aiud, conform documentelor CNSAS.

SHARE

O delegație condusă de deputatul Eugen Nicolicea, din care au făcut parte, așa cum i-a prezentat PSD, doi deținuți politici încarcerați la Penitenciarul Aiud în anii '80 – Marin Iancu și Ioan Muntean – a mers, în 12 aprilie, la Cotroceni, pentru a discuta cu șeful statului despre modificările legilor Justiției.

Cei doi foști deținuți au relatat presei, la finalul dialogului cu Iohannis, că i-au povestit președintelui despre soarta lor din Penitenciarul Aiud, cerându-i, totodată, revocarea din funcție a procurorului general Augustin Lazăr. Iancu și Muntean au arătat că Augustin Lazăr, pe atunci președintele Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată de la închisoarea din Aiud, le-a refuzat, de câteva ori, liberarea condiționată, în baza unor motive neîntemeiate.

În ceea ce-l privește pe Ioan Muntean, acesta a fost prezentat drept deținut politic, etichetă pusă de Luju și de Antena 3, care au declanșat seria „dezvăluirilor” legate de perioada în care Augustin Lazăr a condus, în anii '80, în calitate de procuror, Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată de la închisoarea din Aiud. Ulterior, presa a arătat, în baza documentelor din instanță, că Ioan Muntean a fost un infractor de drept comun recidivist, nu deținut politic. În anii ’80, Muntean a atacat un grănicer, luându-i pistolul mitralieră şi muniţia.

Racolarea lui Marin Iancu

În privința lui Marin Iancu, o parte din trecutul acestuia din perioada în care a fost deținut la Aiud se află păstrată în documentele fostei Securități, aflate, în prezent, în arhiva CNSAS. Marin Iancu, general în rezervă și fost angajat al Miliției Municipiului București, a fost închis în anii ’80, fiind condamnat pentru trădare prin transmitere de secrete. Conform CNSAS, Marin Iancu a fost racolat, în Penitenciarul Aiud, de ofițerii de Securitate, pentru a da informații despre ceilalți deținuți, atribuindui-se numele conspirativ „Călin F.”. Iancu, mai arată documentele CNSAS, a fost posesor al dosarului R 537 (R – dosarele păstrate în fondul de rețea al Securității, care cuprinde sursele, informatorii și colaboratorii).  

Informațiile apar într-o decizie a Curții de Apel București – Sentința nr. 2935/29.09.2009 -, dată într-un proces în care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să se constate calitatea de colaborator al Securității, în cazul lui Iancu Marin. Decizia este publicată pe site-ul CNSAS. 

CNSAS arăta că „informațiile furnizate de pârât organelor de Securitate au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la demnitate”. Judecătorii au respins cererea CNSAS, arătând că nu i se poate atribui acestuia calitatea de „colaborator” în sensul legii, adică nu a făcut poliție politică. Marin Iancu, însă, conform informațiilor prezentate de CNSAS instanței, a scris peste o sută de note informative despre colegii din penitenciar, iar persoana la care ajungeau aceste note a fost de lt. col. Lazăr Gheorghe, Dir. 4, Penitenciarul Aiud, unul dintre aghiotanții Securității, care se ocupau, la vremea respectivă, de deținuții din această închisoare.

Conform informațiilor CNSAS, prezentate în hotărârea Curții de Apel București, din 2009, și postate pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Marin Iancu „a fost recrutat în calitate de colaborator, cu numele conspirativ «Călin F.», la data de 24.11.1982, de către ofițerul de contrainformații, în perioada cât se afla în detenție la Penitenciarul Aiud, pentru a semnala «evoluția manifestărilor activităților unora care dovedesc ostilitate față de partidul și statul nostru și în stare de detenție», cât și pentru a încadra pe linie informativă pe colegul său de cameră”.

Instanța a mai notat, în aceeași decizie din 2009, că „deși în raportul privind modul cum a decurs recrutarea se menționează că i-a fost luat un angajament scris, fiind de acord fără rezervă, totuși, angajamentul nu a fost păstrat la dosar, împrejurare ce nu are relevanță însă pentru stabilirea calității de colaborator”.

Pe de altă parte, Curtea de Apel București a mai arătat că „în privința notelor informative furnizate de pârât în perioada detenției, deși se afirmă că a existat un număr de 160 de note informative, timp de trei ani și șase luni, la dosar se află doar nouă note infromative olografe, semnate cu numele conspirativ Călin F., restul fiind dactilografiate și nesemnate, purtând doar mențiunea că sunt primite de la sursa Călin F. și mențiunile efectuate de ofițerii responsabili de supraveghere.”  

Ce arată documentele CNSAS, conform deciziei Curții de Apel București, din 2009:

-  „Iancu Marin a fost recrutat de Direcția a IV-a Penitenciarul Aiud – Contrainformații pentru supravegherea informativă a deținuților condamnați pentru «infracțiuni contra securității și pentru încadrarea pe o a doua linie informativă a colegiului de cameră, lucrat în DUI (dosar de urmărire informativă – n.r.) «SEGAL», pârâtul fiind în executarea unei pedepse de 6 ani și 8 luni la Penitenciarul Aiud, pentru săvârșirea infracțiunii de trădare prin transmiterea de secrete, prin sentința civilă nr. 75/1981 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 86/1981.”

-  „Pârâtul (Iancu Marin – n.r.) a fost căpitan de miliție în Miliția Municipiului București, în perioada aprilie – mai 1981, a conceput și redactat două scrisori ce conțineau calomnii la adresa orânduirii socialiste din România, precum și la adresa unor persoane ce îndeplineau funcții de conducere pe linie de partid.”  

Conform documentelor CNSAS prezentate în procesul judecat de Curtea de Apel București, Marin Iancu a fost, concomitent, atât sursă a Securității, cât și urmărit, fiind titular al dosarului informativ nr. I 1393, deschis pe numele conspirativ „Mihuț”, în 1981. În privința notelor informative care au fost date, așa cum arată CNSAS, de către Marin Iancu, în perioada în care era închis la Aiud, acestea fac referire la unele discuții care erau purtate între deținuți.

Ce le spunea securiștilor

Într-una dintre notele informative semnate de sursa „Călin F.” se face referire la un decret de amnistie, grațiere și de reducere a pedepselor: „Prin Nota informativă din data de 11.08.1984, în detenție, primită de lt. col. Lazăr Gheorghe, Dir. 4, Penitenciarul Aiud, ce cuprinde unele comentarii pe marginea «Decretului de amnistie, grațiere și reducare a pedepselor », este menționat deținutul..., care auzind că va veni un decret unic, a afirmat: «Păi, nu am scris eu bine când am scri: să nu vă așteptați la nimic bun de la cancer și de la un nebun », însă apoi a cotinuat, sperând că vor fi incluși și conamnații politic în decretul respectiv”.

O altă notă informativă semnalată de CNSAS Curții de Apel București, semnată tot sub numele conspirativ „Călin F”, din data de 24.10.1984, olografă, primită de locotenent colonel Lazăr Gheorghe, Dir. 4 Penitenciarul Aiud, privește pe același deținut care comenta decretul referitor la reducerea pedepselor. Nota informativă, arată CNSAS, „cuprinde, de asemenea, descrierea convorbirii pe care a avut-o (Marin Iancu – n.r.) cu acest deținut referitor la realizările în construcția de locuințe, comparativ cu cele din occident. Se arată că deținutul nu acceptă ideea că «la noi» s-au realizat lucruri de calitate, întrucât «românul este hoț și vrea tot timpul să păcălească»”.

De ce a repins Curtea de Apel București solicitarea CNSAS

Conform deciziei din 29.09.2009, Curtea de Apel București a respins solicitarea CNSAS prin care se cerea recunoașterea calității de „colaborator” al Securității pentru Iancu Marin, arătând că instanța „ține cont de faptul că pârâtul era și urmărit, și nici nu s-a găsit angajamentul scris”.

Totodată, au mai arătat judecătorii, „din niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că informațiile furnizate de pârât (Marin Iancu – n.r.) au periclitat în vreun mod integritatea fizică sau psihică a persoanelor, despre care acesta a menționat în notele oferite, mai mult, aceste relatări făcându-se cu știința și acceptul acelor persoane, care la rândul lor dădeau note informative aceluiași organ de Securitate, despre împrejurări care oricum erau ne notorietate, «întrucât toți deținuții erau opozanți ai regimului comunist, fiind condamnați politic»”.  

Curtea Supremă l-a achitat, după Revoluție, pe Marin Iancu

Tot în decizia Curții de Apel din urmă cu zece ani se mai face trimitere la un aspect ce ține de faptul că, în primii ani de după Revoluție, magistrații au desființat decizia de condamnare la închisoare a lui Iancu Marin, acesta fiind achitat.

„În 18.02.1991, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul extraordinar declarat de Procurorul General împotriva deciziei nr. 75/1981 a Tribunalului Militar Teritorial București și a deciziei 86/16.09.1981 a Tribunalului Suprem, a casat hotărârile atacate și l-a achitat pe inculpatul Iancu Marin. În motivarea deciziei, Curtea Supremă de Justiție a reținut că activitatea inculpatului Iancu Marin nu poate fi privită ca o tentativă de a săvârși infracțiunile de trădare, prin transmiterea de secrete și de propagandă împotriva orânduirii socialiste și nici nu constituie o altă infracțiune.

În 18 martie 1983, prin sentința nr. 31, Tribunalul București i-a acordat lui Iancu Marin despăgubiri materiale și daune morale în cuantum de 127.333.000 de lei vechi, stabilind că acesta a suferit un prejudiciu material și moral determinat de suferințele fizice și psihice la care a fost supus pe perioada detenției, cât și de atingere adusă onoarei și demnității sale”, se arată în hotărârea Curții de Apel București.  

Cum s-a terminat discuția cu Iohannis

Imediat după întâlnirea de vineri cu președintele Klaus Iohannis, Marin Iancu, aflat alături de deputatul Eugen Nicolicea și de fostul deținut Ioan Muntean, a declarat, în fața presei, că „inițial, mi-au dat zece ani, mi-au luat doi ani la recurs și am rămas la opt. A mai venit un decret, am rămas la cinci ani și patru luni. Am executat cinci ani, trei luni și 18 zile. Cu 12 zile înainte mi-au dat drumul, au zis condiționat”.

Iancu a mai precizat că „am fist amânat de patru ori, nejustificat. Conform caracterizărilor pe care mi le-au făcut cei de la penitenciar, nu am fost nici sancționat, am participat la activitățile colective de acolo, culturale, dar, la sfârșit, mi-au scris «timpul insuficient pentru reeducare». În legătură cu Lazăr (trimitere la procurorul general Augustin lazăr – n.r.), eu nu am știut cine este procurorul și nu am fost nici curios, ulterior, să aflu. Acest om lipsit de cultul umanității, neavând posibilitate măcar să fi stat de vorbă, să mă întrebe și pe mine, că aveam copii, nevastă, frați, surori, nimic...”

După întâlnirea cu delegația condusă de Eugen Nicolicea, președintele Klaus Iohannis a declarat că „încercarea PSD de a se folosi de necazul acestor doi foşti deţinuţi pentru a-şi legitima asaltul la Justiţie e o încercare jalnică. Nu-mi imaginez că cineva care a fost nedreptăţit în perioada comunistă îşi doreşte altceva decât o Justiţie independentă şi dreaptă.”    

Augustin Lazăr: „Nu sunt colaborator al Securității”

În urma scandalului mediatic declanșat de Antena 3 și de Luju, procurorul general Augustin Lazăr a declarat că „nu sunt ofiţer, subofiţer, agent sau colaborator al fostei Securităţi sau al vreunui serviciu de informaţii. Episodul la care fac referire unele instituții de presă a fost prezentat tendențios, fără a ține cont de explicațiile pe care le-am mai dat. Atribuțiile acestei comisii nu erau de punere în libertate a celor condamnați. Acesta era atributul exclusiv al instanței de judecată. Legea avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de condamnați. (...) Doresc să exprim scuze instituționale pentru practicile discutabile dinainte de 1989. Personal îmi exprim regretul pentru dramele trăite de luptătorii anticomuniști”. 

CITEȘTE ȘI:

Hodor: Afirmația că Augustin Lazăr a fost „un torționar" este falsă

Eugen Nicolicea, scos afară de la consultările cu președintele Iohannis

Lazăr: Nu sunt colaborator al Securității. Regret dramele trăite de luptătorii anticomuniști

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.