De ce nu recunoaște România genocidul armean: În general, s-a opus Ministerul de Externe

DE Răzvan Chiruță | Actualizat: 28.04.2021 - 22:41
Armeni uciși. Fotografie făcută de către Biserica Apostolică Armeană și transmisă lui Henry Morgenthau, în 1915, în apropiere de Ankara. Foto Wikipedia

În 1915, circa 1,5 milioane de armeni aflați pe teritoriul Imperiului Otoman au fost uciși, în cadrul unei politici de exterminare a acestui popor. O mare parte dintre cei care au supraviețuit represiunii fie au fugit în alte țări, fie au fost expulzați de otomani.

SHARE

Luptele pentru obținerea independenței Armeniei reprezentau un mare pericol pentru integritatea teritorială a Imperiului Otoman, iar Primul Război Mondial a fost un prilej pentru turci de a-i înlătura pe armeni din toate teritoriile lor istorice, deportându-i spre deșertul Sirian până la Deyr-ez-Zor și omorându-i pe drum, notează Uniunea Armenilor din România.

Citește și: EXCLUSIV Subprefectul de București, Sebastian Buși, vacanță de lux în Kenya după 22 de zile de lucru

Au fost ucise începând cu 24 aprilie 1915 circa 1.500.000 de persoane. Marea majoritate a celor care au scăpat de genocid și au rămas în Armenia au fost islamizați și li s-a interzis să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat.

Citește și: Dosarul „Loteria”: Un nou termen pentru Maricel Păcuraru, patronul Realitatea

Mulți alții au fugit de urgia criminală sau au fost expulzați. 

Ulterior, aproape toți responsabilii principali ai genocidului au fost împușcați de către armeni între anii 1920-1922, în operațiunea Nemesis. 

Citește și: EXCLUSIV Ambasadei Rusiei îi e rușine cu Oana Lovin. Nu recunoaște că a primit întrebări

În ciuda tuturor dovezilor existente despre crima în masă petrecută în urmă cu 106 ani, comunitatea armeană s-a străduit ca ceea ce s-a întâmplat atunci să fie recunoscut internațional, dar s-a lovit de presiunea Turciei, care nu dorește nici azi ca genocidul să fie acceptat ca atare. 

Până în prezent, doar 32 de stat au recunoscut genocidul, mare parte din Uniunea Europeană. Cel mai recent a făcut-o SUA, prin vocea lui Joe Biden care, sâmbătă, în declaraţia tradiţională a Casei Albe difuzată cu ocazia zilei de comemorare, 24 aprilie, menţionează pentru prima dată cuvântul „genocid".

Citește și: SUA au recunoscut genocidul armean. Erdogan, furios. Armenia: O măsură foarte puternică

Reacția Turciei a fost furioasă. Și nu e prima dată. 

Teama centenară a României

Când Papa Francisc a numit evenimentele din 1915 genocid, Turcia și-a chemat din nou ambasadorul de la Vatican. Foștii președinți Barack Obama și Donald Trump au ignorat problema; Obama a spus că va recunoaște genocidul în campania electorală pentru funcția de președinte, dar nu a mai făcut-o, în timp ce Trump a pus relațiile cu Turcia înaintea dorinței armenilor. 

Citește și: SUA trebuie să recunoască genocidul armean. Decizia lui Joe Biden

Deși România a fost, în 1915, prima țară din lume care a oferit adăpost armenilor prigoniți, salvând astfel zeci de mii de persoane, nici până în ziua de astăzi nu a recunoscut oficial că atunci Imperiul Otoman, predecesorul Turciei, a comis un genocid. 

Nici măcar faptul că Parlamentul European a recunoscut genocidul armean încă din 1987, iar țări precum Franța, Germania sau, acum, SUA au făcut-o individual, nu a convins autoritățile de la București să întreprindă acest pas important pentru armeni.

Argumentul neoficial: opoziția puternică a Turciei și teama României că își va strica relațiile diplomatice cu Ankara.  

„După Al Doilea Război Mondial, Raphael Lemkin, avocat polonez de origine evreiască, a consacrat termenul de genocid în dreptul internațional pentru a desemna anihilarea în masă a unei populații sau a unui popor cu intenția eliminării fizice a acestuia.

Genocid înseamnă și efortul sistematic de anihilare a unei culturi sau a unei limbi și este o crimă imprescriptibilă împotriva umanității. Pentru că orice parte a omenirii supusă unei asemenea tragedii înseamnă un atac asupra speciei umane însăși”, a scris deputatul minorității armene, Varujan Pambuccian, pe 24 aprilie. 

Acesta a amintit României cine a avut curajul să înfrunte Turcia și să recunoască crima în masă împotriva armenilor. 

Dintre cele 27 de țări care compun Uniunea Europeană: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia și Suedia;

Dintre cele 50 de state componente ale Statelor Unite ale Americii, toate cu excepția Mississippi; 

13 state din afara Uniunii Europene și Statelor Unite: Armenia, Argentina, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, Elveția, Liban, Paraguay, Rusia, Siria. Uruguay, Venezuela;

 

„Străbunicul meu, Mesia Pambuccian, a fost ucis cu cruzime”

„Eu sunt urmașul supraviețuitorilor acestui genocid. Străbunicul meu, Mesia Pambuccian, a fost ucis cu cruzime, în timp ce bunicii mei, Dikranuhi și Margaros Pambuccian au fost luați din Adana, unde trăiau, și duși în convoi pentru fi uciși în deșertul sirian de lângă Deir ez Zor.

Unchiul meu avea un an și a fost ascuns de bunica mea într-o groapa în care erau aruncați copii armeni uciși. De acolo a fost luat noaptea de o prietenă a ei și crescut până când l-a putut înapoia familiei. Tata s-a născut pe drum lângă Damasc după ce bunicii mei au reușit să fugă din convoi.

Nici unul dintre cunoscuții lor din acel convoi nu a scăpat cu viață. Bunicii mei au fost salvați de un cunoscut al lor, musulman din Damasc, care i-a ascuns, riscând pedeapsa cu moartea și i-a ajutat să ajungă pe un vapor sub pavilion francez. Aproape toate întâmplările prin care au trecut supraviețuitorii genocidului arată așa.

Armenii au avut atunci de ales între islamizare și păstrarea statutului pe care l-au avut până atunci în Imperiul Otoman. O parte mică a lor a văzut în aceasta șansa supraviețuirii. Cei mai mulți însă au spus: «De cât să-mi pierd sufletul, mai bine îmi pierd trupul»

Și puțini dintre ei au reușit să supraviețuiască ajutați de prieteni musulmani sau catolici trăitori în Imperiu, ceea ce dovedește că umanitatea nu ține de etnie, religie sau cultură. Ține de umanitate.

Familia mea a ajuns în România pentru că România a fost primul stat al lumii care a oferit adăpost refugiaților armeni.

La 105 ani de când Guvernul României Mari a făcut acest gest extraordinar, Parlamentul României de azi întârzie să recunoască anihilarea armenilor din Imperiul Otoman ca o crimă de genocid”, a povestit deputatul.

O rezoluție puțin probabilă a Parlamentului

Newsweek România l-a contactat pe deputatul comunității armene pentru a afla și oficial de ce ezită România să recunoască evidența, uciderea cu strategie a 1,5 milioane de oameni. 

„În general, s-a opus Ministerul Afacerilor Externe, considerând că nu știu... că lezează ceva”, a răspuns Varujan Pambuccian. 

Acesta a sugerat că România ar trebui să se alinieze poziției partenerilor săi strategici internaționali.  

„Noi aparținem spațiului european și avem un parteneriat strategic cu Statele Unite”, a menționat deputatul. 

Acesta a respins inițiativa unor intelectuali de a redacta o scrisoare deschisă prin care cer Parlamentului recunoașterea oficială a genocidului contra armenilor din anul 1915.

Citește și: Trolii favoriți ai Sputnik confiscă demersul de recunoaștere a genocidului armean

„Scrisorile nu aduc nimic, nici bine,  nici rău, e o chestiune de palmares.

Eu am încercat că produc o rezoluție a Parlamentarului, s-ar putea să reușesc, s-ar putea să nu. Lucrurile astea se fac, nu se discută”, a precizat, cu reținere, Varujan Pambuccian.

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii 0

Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2024 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te