Într-o zi, în anii 1880, un semnalizator feroviar, pe nume James Edwin Wide, vizita o piață agitată din Africa de Sud, când a asistat la un eveniment suprarealist: un babuin conducea o căruță cu boi. Impresionat de abilitățile primatei, Wide a cumpărat-o și a făcut-o asistent personal.

Citește și: Un român cu afaceri de milioane de euro, găsit spânzurat în propriul hotel: Ce a stabilit poliția

Wide avea nevoie de ajutor. Cu ani în urmă, își pierduse ambele picioare într-un accident de muncă, ceea ce i-a făcut extrem de dificilă naveta de jumătate de milă până la gară. Așa că primul lucru pe care l-a antrenat pe babuin a fost să-l împingă la și de la serviciu într-un cărucior mic. În curând, Jack a ajutat și la treburile casnice, mătura podelele și scoatea gunoiul.

Dar semnalizarea feroviară este locul în care Jack a strălucit cu adevărat. Pe măsură ce trenurile se apropiau de comutatoarele feroviare de la gara Uitenhage, au fluierat de un anumit număr de ori pentru a-l avertiza pe semnalizator ce linii să schimbe.

Citește și: Cum se „sifonau” milioane de lei din proiectul Start-Up Nation? Procurorii au descoperit „manevra”

Privindu-și proprietarul, Jack a învățat tiparul și a început să tragă el însuși de pârghii.

În curând, Wide a reușit să se relaxeze în timp ce ajutorul său blănos făcea toată treaba schimbând șinele. Potrivit The Railway Signal, Wide „a antrenat babuinul atât de bine încât a putut să stea relaxat în cabina lui, în timp ce animalul trăgea toate pârghiile”.

Citește și: Putin vrea o colaborare militară mai strânsă cu China și invocă presiunile occidentale: „Ne apărăm”

După cum spune povestea, într-o zi, un pasager elegant al trenului care se uita pe fereastră a văzut că un babuin, și nu un om, trăgea pârghiile și s-a plâns autorităților feroviare. În loc să-l tragă la răspundere pe Wide, managerii căilor ferate au decis să rezolve plângerea testând abilitățile babuinului. Au plecat uluiți.

„Jack știe fluierul de semnal la fel de bine ca mine, de asemenea, fiecare dintre pârghii”, a scris superintendentul căilor ferate George B. Howe, care l-a vizitat pe babuin în jurul anului 1890. „A fost foarte emoționant să-i vezi dragostea pentru stăpânul său. Când m-am apropiat, amândoi stăteau pe cărucior. Brațele babuinului înconjurau gâtul stăpânului său.”

Jack a primit un număr oficial de angajare și a fost plătit cu 20 de cenți pe zi și o jumătate de sticlă de bere săptămânal. Jack a murit în 1890, după ce a dezvoltat tuberculoză. A lucrat nouă ani fără să facă vreo greșeală – dovada că perfecționismul poate fi mai mult decât o condiție umană.