Patru comportamente pot distruge o relație. Semnele care arată că despărțirea ar putea fi aproape
Patru comportamente aparent obișnuite pot eroda treptat o relație și pot anunța probleme mai profunde. Specialiștii explică semnalele de alarmă și cum pot fi corectate.
Psihologii John și Julie Gottman au identificat patru tipare de comunicare care pot eroda treptat o relație: critica, disprețul, atitudinea defensivă și refuzul de a comunica. Atunci când devin frecvente, aceste comportamente pot indica existența unor probleme serioase în cuplu.
Patru comportamente pot distruge o relație. Semnele care arată că despărțirea ar putea fi aproape
„Sunt patru tipuri de comportamente observate în cadrul relațiilor, care indică de obicei faptul că relația se află în criză”, a explicat pentru HuffPost Thais Gibson, expertă în relații și fondatoare a The Personal Development School. Potrivit acesteia, cu cât mai multe dintre aceste trăsături sunt prezente, cu atât crește probabilitatea unei despărțiri sau a unui divorț.
Conceptul își are originea în cercetările desfășurate de soții Gottman în celebrul „Love Lab”, unde cuplurile erau observate în timp ce locuiau pentru o perioadă într-un apartament amenajat pentru studiu.
„Ceea ce au constatat de obicei era că cei mai puternici factori predictivi ai destrămării erau aceste patru comportamente: critica, disprețul, atitudinea defensivă și refuzul de a comunica”, a explicat M.L. Parker, terapeut licențiat în căsătorie și familie și fondator al Interdependence Clinical Consulting.
Identificarea acestor comportamente nu rezolvă însă automat problemele și nici nu explică motivele pentru care ele apar. Ele funcționează mai degrabă ca semnale de avertizare pentru dificultăți mai profunde, care pot necesita o comunicare mai clară, reglarea emoțională, terapie individuală sau de cuplu ori alte forme de sprijin.
Damona Hoffman, coach în domeniul întâlnirilor amoroase și autoare a cărții „F the Fairy Tale: Rewrite the Dating Myths and Live Your Own Love Story”, subliniază că acest model trebuie privit ca un instrument de identificare a tiparelor, nu ca un verdict asupra viitorului unei relații. Observarea lor poate reprezenta momentul în care partenerii trebuie să își schimbe modul de comunicare, înainte ca sentimentele negative să se accentueze.
Comportamentele pot fi, de asemenea, schimbate. Avocata specializată în divorțuri Marilyn Chinitz, parteneră la Blank Rome LLP, arată că acestea sunt comportamente învățate și pot fi înlocuite cu unele constructive, precum asumarea responsabilității în locul atitudinii defensive, implicarea în locul retragerii și respectul în locul disprețului.
Critica atacă persoana, nu problema
Critica apare atunci când unul dintre parteneri atacă personalitatea sau caracterul celuilalt, în loc să discute despre un comportament concret. Psihologul clinician Sabrina Romanoff explică faptul că expresii generale precum „tu mereu” sau „tu niciodată” transformă o problemă punctuală într-o judecată asupra persoanei.
Citește și Somnul odihnitor, o condiție pentru armonia în cuplu. Soluții pentru cuplurile afectate de insomnie
Astfel de generalizări tind să intensifice conflictul și să exploateze nesiguranțele celuilalt. În loc să discute despre un eveniment precis, partenerul poate ajunge la afirmații precum „Ești atât de leneș” sau „Nu mă asculți niciodată”. Parker descrie această abordare drept un „început dur” al conversației.
Feedbackul este o parte firească și sănătoasă a unei relații, însă există o diferență importantă între feedbackul constructiv și critică. Terapeutul Natalie Moore explică faptul că o plângere sănătoasă poate suna astfel: „Sunt supărată că nu m-ai sunat”, în timp ce critica atacă personalitatea celuilalt prin afirmații precum „Ești mereu atât de iresponsabil” sau „Nu te gândești niciodată la mine”.
Critica poate bloca astfel comunicarea și rezolvarea problemelor. Potrivit terapeutei Tracy Ross, mesajul transmis devine, în esență, că problema se află în celălalt partener.
Tendința de a critica poate proveni și din nevoi nesatisfăcute sau din incapacitatea de a exprima clar așteptările. Thais Gibson arată că acest comportament reflectă adesea dificultatea de a comunica nevoile într-un mod sănătos.
Pentru a-l contracara, specialiștii recomandă renunțarea la generalizări precum „niciodată” și „întotdeauna”. În schimb, partenerul poate descrie ceea ce simte, comportamentul care l-a deranjat și schimbarea concretă pe care și-ar dori să o vadă.
Disprețul, unul dintre cele mai periculoase semnale
Potrivit cercetărilor Gottman, disprețul este cel mai puternic factor predictor al divorțului dintre cele patru comportamente. El apare atunci când unul dintre parteneri își exprimă dezgustul, lipsa de respect sau sentimentul de superioritate față de celălalt.
Disprețul se poate manifesta prin sarcasm, ridicarea ochilor la cer, batjocură, ironii, insulte, tachinări răutăcioase, minimalizare sau un ton superior. Limbajul corporal rece și indiferent poate transmite același mesaj.
Natalie Moore explică faptul că grimasele, rânjetul, batjocura și ironizarea transmit o lipsă profundă de respect față de partener și față de ceea ce acesta încearcă să comunice.
Uneori, disprețul presupune și rușinarea sau umilirea celuilalt. Partenerul este tratat ca și cum ar fi inferior, incapabil sau lipsit de valoare. Sabrina Romanoff arată că acest comportament este deosebit de dificil de depășit deoarece poate indica resentimente acumulate pe termen lung.
Totuși, disprețul poate fi combătut prin schimbarea conștientă a modului de comunicare. Atunci când apare impulsul de a ironiza sau de a ridica ochii la cer, specialiștii recomandă oprirea reacției și reformularea mesajului într-o manieră calmă și respectuoasă.
Pe termen lung, obiectivul este construirea unei atmosfere bazate pe respect și apreciere reciprocă, inclusiv prin exprimarea regulată a recunoștinței, admirației și afecțiunii.
Atitudinea defensivă împiedică asumarea responsabilității
Atitudinea defensivă apare atunci când o persoană încearcă automat să se justifice, în loc să asculte ceea ce îi transmite partenerul. Suzanne Degges-White, consilier și expert în relații, explică faptul că, atunci când partenerul nu se simte ascultat și conflictul rămâne nerezolvat, emoțiile negative se pot acumula.
Persoana defensivă se concentrează pe protejarea propriei mândrii sau a ego-ului, în loc să se concentreze asupra relației. Poate căuta scuze pentru propriile acțiuni, poate transfera vina asupra celuilalt sau poate răspunde printr-un contraatac.
Sabrina Romanoff explică faptul că unul dintre parteneri poate oferi feedback, iar celălalt răspunde aruncând vina înapoi asupra lui sau asumându-și rolul de victimă. Printre răspunsurile caracteristice se numără formulări precum „Am făcut-o doar pentru că tu...” sau „Dacă nu ai fi făcut asta, eu nu aș fi...”.
Trăsătura centrală a acestui comportament este dificultatea de a-ți asuma propria contribuție la conflict. Hoffman arată că atitudinea defensivă poate avea la bază frica de a greși, de a fi respins sau de a nu fi suficient de bun.
Contracararea acestei tendințe presupune asumarea responsabilității, chiar și pentru o parte mică a problemei, și recunoașterea perspectivei partenerului. În locul unei liste de justificări, persoana poate reflecta asupra efectului pe care comportamentul său l-a avut asupra celuilalt și poate întreba ce ar putea face diferit în viitor.
Blocarea emoțională duce la retragerea din conflict
Blocarea emoțională apare atunci când unul dintre parteneri se retrage din conversație și se închide emoțional în momentul în care conflictul devine copleșitor. Comportamentul nu presupune neapărat părăsirea încăperii. Poate însemna folosirea telefonului, desfășurarea altor activități sau detașarea emoțională, chiar dacă persoana rămâne fizic prezentă.
Partenerul poate evita contactul vizual, poate oferi răspunsuri monosilabice sau poate manifesta indiferență atunci când trebuie luată o decizie. M.L. Parker arată că retragerea poate lua și forma unei conformări pasive, prin răspunsuri precum „Da, ai dreptate, bine”, fără o implicare reală în conversație și fără asumarea responsabilității.
În acest fel, problema rămâne nerezolvată și este probabil să reapară. Comunicarea sentimentelor și a nevoilor, precum și capacitatea de a asculta nevoile partenerului sunt esențiale pentru funcționarea unei relații intime sănătoase.
Pentru persoana aflată de cealaltă parte, această retragere poate fi percepută drept abandon sau indiferență. Totuși, specialiștii avertizează că blocarea emoțională poate reprezenta un mecanism de apărare și nu înseamnă neapărat lipsă de interes față de relație.
Thais Gibson explică faptul că acest comportament este adesea o reacție de închidere provocată de copleșirea emoțională. Tracy Ross adaugă că persoana poate să nu știe cum să își exprime emoțiile sau cum să le gestioneze și, în anumite situații, poate folosi retragerea pentru a-și pedepsi partenerul.
Pentru cei care au tendința de a se închide în timpul conflictelor, specialiștii recomandă o pauză pentru calmarea organismului și a sistemului nervos, urmată de revenirea la conversație. Important este ca retragerea să nu devină o modalitate permanentă de evitare a problemelor, ci un interval folosit pentru reglarea emoțională înainte ca discuția să continue.
