Misterul femeii care a ajuns în Antarctica acum 200 de ani. Exploratorii nu puseseră încă piciorul acolo

În Antarctica, în afară de stațiile de cercetare sau de expedițiile ocazionale, oamenii nu s-au stabilit niciodată.

Deși dovezile sugerează că pe continent existau odinioară păduri tropicale, mlaștini și dinozauri, în momentul în care oamenii preistorici au părăsit Africa, acesta era prea rece și prea izolat pentru a permite locuirea umană fără echipament modern.

Cu atât mai misterioasă este descoperirea aici a rămășițelor unei femei care a trăit acum 200 de ani, câmd exploratorii abia începeau să zărească țărmurile înghețate ale Antarcticii.

Rămășițele femeii au fost găsite în 1985, în Antarctica

Există ipoteze conform cărora exploratorul polinezian Hui Te Rangiora (uneori numit Ui-te-Rangiora), descris în legenda maori, ar fi ajuns pe continent în secolul al VII-lea d.Ch. 

Legenda respectivă descrie cum navigatorul a ajuns într-un „loc învăluit în ceață, brumă și întuneric, nevăzut de soare” și descrie un mediu gol și înghețat, ceea ce i-a determinat pe cercetători să sugereze că acesta ar fi putut traversa apele Antarcticii și chiar ar fi văzut continentul.

Însă, următoarea observare confirmată a Antarcticii a avut loc abia în 1820, când exploratorul rus Thaddeus von Bellingshausen a descris că a văzut un „țărm de gheață de o înălțime extremă” în timpul unei expediții în Antarctica.

 În deceniile și secolul care au urmat, oamenii au explorat continentul în continuare, uneori cu prețul vieții lor.

Citește și: Zid înalt de 150 de metri în mare. Ghețarul Apocalipsei – o mega-cortină împotriva prăbușirii până în Europa

De aceea este atât de ciudat faptul că, în anii 1980, un om de știință a descoperit în Antarctica rămășițele umane ale unei persoane despre care se crede că a murit între 1819 și 1825, adică acum mai bine de două secole.

„Pe 7 ianuarie 1985, la ora 16:35, în timpul operațiunii de colectare a deșeurilor marine pe plaja Yámana de pe coasta Capului, am făcut prima descoperire de rămășițe umane: un craniu pe jumătate îngropat în zona stâncoasă și nisipoasă a plajei”, a explicat Daniel Torres Navarro, profesor de biologie și științe naturale la Universitatea din Chile, într-un articol despre descoperirea sa, potrivit IFLScience.

„Era vizibilă doar porțiunea parieto-occipitală, în timp ce porțiunile frontale, nazo-maxilare și parietale erau îngropate în nisip.

 Suprafața zonei expuse era verzuie din cauza proliferării microalgelor. La recuperare, a fost totuși posibil să se recupereze două fragmente maxilare cu câțiva dinți bine conservați.

O căutare amănunțită nu a dus la găsirea celor doi incisivi centrali, iar o căutare suplimentară în zona înconjurătoare nu a condus la descoperirea altor rămășițe umane (mandibulă, vertebre etc.)” mai notează Torres Navarro.

Citește și: Primul european ce s-a născut în America de Nord a trăit cu 450 de ani înainte de Columb. Era viking

Examinările inițiale au arătat că craniul aparținea unui individ tânăr, cel mai probabil o femeie. Dar nu găsești rămășițe umane în Antarctica și te oprești aici.

De-a lungul anilor, Torres Navarro și colegii săi s-au întors pentru a investiga situl și împrejurimile, găsind alte oase, inclusiv un femur, într-un sit din apropiere.

Echipa a presupus că orice alte rămășițe scheletice erau „răspândite pe o suprafață extinsă” pe plaja Yamana.

Conform analizei echipei, femeia provenea probabil din Chile și a murit undeva între 1819 și 1825. Așadar, cum a ajuns ea acolo, poate chiar devansându-l pe Thaddeus von Bellingshausen în descoperirea continentului?

„Referindu-mă la posibilele origini ale acestor rămășițe umane, aș dori să avansez ipoteza că, din motive necunoscute, femeia ar fi putut face parte dintr-un grup de vânători de foci din secolul al XIX-lea care au abandonat-o la fața locului”, explică Torres Navarro în expunerea sa.

„O altă posibilitate este ca ea să fi murit la bordul unei nave și să fi fost îngropată în mare, așa cum era obiceiul pe vremea aceea.

Acest lucru ar fi putut face ca trupul să fie transportat de curenți și furtuni până la țărm, unde a fost devorat de păsări necrofage (petrelul uriaș, Macronectes giganteus; skua, Catharacta lonnbergi; pescărușul de alge, Larus dominicanus și pescărușul cu cioc învelit, Chionis alba).

Păsările ar fi putut separa craniul de restul corpului, ceea ce ar fi dus la pierderea mandibulei și a dinților lipsă. Oasele ar fi putut fi apoi împrăștiate pe o suprafață extinsă și îngropate sub nisip.”

Citește și: De unde vine expresia „oul lui Columb”? Care este legătura cu navigatorul care a descoperit America?

„Indiferent de lanțul de evenimente, până în prezent au fost găsite doar rămășițele menționate aici”, a concluzionat expertul.

Iar misterul femeii găsită în Antarctica înainte de sosirea oricărui explorator persistă până în ziua de azi.