Cristian Țopescu a murit pe 15 mai 2018 la vârsta de 81 de ani.
În urmă cu mai mulți ani, Țopescu a povestit că prima oară s-a îndrăgostit de vocea viitoarei sale soții:
„Ne-am cunoscut mai exact în 1986, la un spectacol cultural artistic care avea loc în orașul Tălmaciu, lângă Sibiu. Eu prezentăm acolo niște momente sportive, iar în program a fost inclus și un moment artistic care mi-a plăcut foarte mult. Cineva a cântat cu vocea, acompaniindu-se la pian, dar eu nu am reușit să văd cine cântă. Însă mi-a plăcut mult”, a povestit soția..
Citește și: VIDEO 5 ani de la moartea vocii marilor victorii. A transmis primul 10 al Nadiei, a fost interzis
După spectacol, la plecarea spre Sibiu, în autocar, împreună cu prietenii mei George Mihăiță și Horațiu Mălăele, care erau și ei în acel spectacol, făceam pariuri legate de cine poate fi persoana care a cântat atât de frumos. Noi ne tot contraziceam când, la un moment dat, o doamnă, care era producătoarea spectacolului, ne-a întrerupt și ne-a spus: Ce vă tot certați? Cine a cântat e acolo, în față, în același autobuz cu voi. Așa am văzut-o prima oară pe Christel, cea care avea să îmi devină soție. Și apoi ne-am cunoscut, ne-am împrietenit și ne-am vazut… din ce în ce mai rar”, spunea Cristian Țopescu.
Cei doi erau despărțiți de 700 de km. Cristian era angajat la București, iar soția era profesoară la Satu Mare unde preda germana. Au trecut 11 ani în care distanța nu a omorât iubirea. În 1997 au decis să se căsătorească. Un an mai târziu s-a născut fiul lor Sebastian.
Cum le-a schimbat viața un copil
Christel Ungar a povestit pentru tvr.ro cum le-a schimbat copilul viața.
„Din prima clipă în care a apărut, ne-a schimbat viața pentru totdeauna. Nimic nu mai avea să fie la fel. Cerea tot timpul atenția neîmpărțită a celor din jur cu o siguranță uluitoare. Pur și simplu, i se cuvenea. Când era mic, obișnuia să spună că de lângă Dumnezeu din ceruri ne-a văzut, i-am plăcut și și-a zis că vine să stea cu noi.
El ne alesese! Era extrem de prezent, plin de energie. Neînfricat, voia să încerce tot și niciodată nu era destul. Nimic nu era destul de înalt, de rapid sau de adânc”, a povestit soția lui Cristian.
Sebastian a decis să abandoneze prima alegere educațională.
„A venit într-o bună zi acasă, în vacanța de primăvară, și ne-a anunțat că nu mai dorește să studieze sociologia la Viena, ci că va depune tot efortul, ca să intre la Institutul de modă de la Milano, pentru a deveni fashion stylist. În prima clipă am trecut prin toate stările.
După ce m-am mai calmat, i-am spus că bănuisem asta de la început, de când se îmbrăca diferit, cu tot ce găsea prin casă. Cerințele mele în viață și în profesie nu trebuia să fie automat și ale lui. El trebuia să aibă cerințele lui, necesitățile lui, dilemele cu care se confruntă și să ajungă la deciziile potrivite care să-i aparțină numai lui. Tot ce-i ceream era să și le asume”, a povestit Christel.
Un copil profund și sensibil
„De la o vârstă fragedă am observat că era mult mai profund și sensibil decât cei din jurul lui, în același timp știam că cel care iese din grup, nu se adaptează într-un colectiv, nu va avea o viață usoară. Eu, care am fost la fel, încercam din răsputeri să-l provoc să devină parte din grup, chiar dacă credeam cu tot sufletul că acel lucru, care îl face diferit, nu numai că nu era negativ, dar trebuia păstrat cu orice preț”, povestește fosta profesoară.
Tânărul și mama lui au ales să comunice doar în germană și pentru asta există o explicație.
„El și cu mine comunicăm de la începutul vieții lui în limba germană, a făcut școala în germană, a studiat la început în germană. Mi-am spus că așa își va cunoaște și respecta și rădăcinile, și proveniența familiei mele, așa va putea comunica cu cei din Germania, Austria sau Elveția.
Amândoi aveam un simț al siguranței vorbind într-o limbă care nu era a tuturor, era felul nostru de a ne ocroti relația. A trecut mult timp până ce mi-am dat seama că și prin acest lucru îi încurajam individualitatea și îi confirmam necesitatea de a fi diferit".
Pe 15 mai 2023 s-au împlinit 5 ani de la moartea lui Cristian Țopescu.
