Inteligența artificială oferă nemurirea digitală celor decedați. Cei îndoliați pot comunica cu copiile lor
Inteligența artificială oferă nemurirea digitală celor decedați și, în acest fel, posibilă consolare celor îndurerați. Ideea unei copii digitale care să-ți supraviețuiască mult timp după dispariția biologică, nu este nouă, dar acum a ajuns o adevărată industrie. Ce e un griefbot?
Inteligența artificială poate oferi nemurirea digitală pentru cei dragi care au trecut în neființă — dar ar trebui să o facă?
Chatbot-urile bazate pe IA, denumite „griefbots” sau „deadbots”, le oferă celor dragi o nouă modalitate digitală de a-și exprima durerea, dar ridică multe probleme de natură etică și legate de confidențialitate.
Inteligența artificlală îi poate recrea digital pe cei decedați
Ideea vieții digitale după moarte este un subiect pe care science fiction-ul îl explorează de mult timp.
Încă din 2013, un episod înfiorător al serialului de succes „Black Mirror”, intitulat „Be Right Back”, a urmărit povestea unei femei îndoliate care a ajuns să se bazeze pe o copie imperfectă, creată de IA, a partenerului ei decedat.
Un an mai târziu, ideea nemuririi digitale era și subiectul filmului „Transcendence”, cu Johnnt Depp în rolul principal.
Mai recent, ideea copiilor digitale ale celor decedați a ajuns chiar și într-o comedie, prin serialul „Upload” de pe Amazon Prime.
Această trecere de la horrorul psihologic la satiră are sens, deoarece, în deceniul care s-a scurs de la premiera acestor producții, ideea de a-i păstra pe cei morți cu ajutorul instrumentelor digitale a devenit mult mai puțin ipotetică.
Există acum o industrie în plină expansiune a ceea ce unii experți numesc „griefbots” („boți îndurerați”, care oferă imitații bazate pe inteligență artificială ale celor dragi care au plecat dintre noi.
Însă aceste servicii vin la pachet cu o serie întreagă de preocupări etice – atât pentru cei vii, cât și pentru cei decedați.
„Pentru a crea acest tip de tehnologie, pentru a-ți crea avatarul postmortem, ai nevoie de o combinație între două lucruri: o cantitate uriașă de date personale și IA.
Așadar, dacă vrei să-ți creezi acest avatar, trebuie să acorzi acces la datele tale personale companiei comerciale.
Asta înseamnă că împărtășești înregistrările tale video, mesajele, înregistrările audio, iar apoi IA le interpretează”, a explicat pentru Scientific American Katarzyna Nowaczyk-Basińska, cercetătoare la Centrul Leverhulme pentru Viitorul Inteligenței de la Universitatea din Cambridge.
IA încearcă să găsească legături între diferite informații și extrapolează răspunsul cel mai probabil pe care l-ai da într-un anumit context.
Așadar, evident, atunci când avatarul tău postmortem vorbește, este pur și simplu o predicție a modului în care acea persoană ar reacționa în acel moment și în acel context.
Se bazează pe un calcul foarte sofisticat, iar aceasta este toată magia din spatele acestui proces.
Ce înseamnă griefbots sau deadbots bazați pe IA?
„Ceea ce este disponibil pe piață sunt avatare postmortem, „griefbots” sau „deadbots”.
Folosim aceste denumiri diferite pentru a desemna, de fapt, același tip de tehnologie: reprezentarea virtuală a sinelui care poate fi utilizată mult timp după moartea biologică.
Există, așadar, numeroase companii, cu sediul în principal în Statele Unite – iar Statele Unite par să fie, cum ar veni, epicentrul incubării acestei idei și al răspândirii acestei întregi narațiuni despre nemurirea digitală în întreaga lume.
Avem, așadar, diverse start-up-uri și companii care oferă acest tip de servicii, fie sub formă de roboți, fie sub formă de holograme”, a spus Katarzyna Nowaczyk-Basińska.
Citește și: Etichetarea conținutului generat de AI devine obligatorie. UE reglementează inteligența artificială
Nemurirea digitală este percepută ca o tehnologie care poate schimba profund modul în care înțelegem și trăim moartea și nemurirea.
Experții sunt de acord că este nevoie de mult mai multe discuții pe această temă și de mult mai multe reglementări etice și un cadru care să ne ajute să dăm sens acestui nou fenomen.
Avem nevoie, de asemenea, de mecanisme de protecție pentru utilizatorii acestor tehnologii, deoarece în prezent nu există așa ceva, iar acest lucru poate fi surprinzător și, în același timp, extrem de alarmant, a adăugat cercetătoarea.
„Problemele cele mai urgente se referă la chestiunea consimțământului.
Pentru că, atunci când îți creezi un avatar postmortem pentru tine însuți – adică ești donator de date –, situația pare destul de simplă, deoarece, dacă faci acest lucru, putem presupune că îți dai consimțământul explicit pentru utilizarea datelor tale personale.
Dar cum rămâne cu situația în care este implicată o terță parte? Ce se întâmplă dacă aș dori să creez un avatar postmortem al mamei mele?
Am dreptul să împărtășesc corespondența mea privată cu ea și să o transmit unei companii comerciale, permițându-i să utilizeze și să reutilizeze acest material?
O altă variantă a chestiunii consimțământului este ceea ce am numit „principiul consimțământului reciproc”.
Folosim acest concept în articolul pe care l-am scris împreună cu colegul meu de la CFI, dr. Tomasz Hollanek.
Am introdus această idee deoarece cred că pierdem destul de des din vedere faptul că, atunci când creăm un avatar postmortem, nu este vorba doar despre noi”, a adăugat Nowaczyk-Basińska.
„Creăm acest lucru pentru utilizatori specifici, pentru destinatarii acestei tehnologii, care sunt adesea familia și prietenii noștri, iar problema este că s-ar putea ca aceștia să nu fie pregătiți să le folosească și s-ar putea să nu fie atât de entuziaști în privința asta.
Pentru unii oameni, acest lucru poate aduce cu siguranță alinare, dar pentru alții poate fi o povară emoțională suplimentară.
De aceea considerăm că ar trebui să putem crea o situație în care diferitele părți implicate să-și dea consimțământul pentru a fi expuse la aceste tehnologii încă de la început, astfel încât să poată decide dacă doresc să le utilizeze pe termen lung sau scurt.
Un alt aspect: exploatarea datelor în scop lucrativ. Nemurirea digitală face parte din piețele comerciale.
Avem termenul de „industria vieții de apoi digitale”, care, cred eu, spune multe despre stadiul în care ne aflăm.
Acum zece ani era o nișă – o nișă care a evoluat într-o industrie pe deplin dezvoltată: industria vieții de apoi digitale.
Așadar, exploatarea datelor în scopul obținerii de profit, dar cred că ar trebui să ținem cont și de faptul că există grupuri de utilizatori potențiali deosebit de vulnerabile care, în opinia mea, nu ar trebui să fie expuse deloc la aceste tehnologii, cum ar fi copiii, de exemplu”, a mai spus ea.
Dar reglementată „cu cap”, noua tehnologie poate aduce și beneficii importante, este de părere cercetătoarea.
Citește și: Inteligența Artificială dă răspunsuri diferite șefilor față de subordonați. De ce IA ține cont de ierarhie?
„Cred că ar putea servi ca o formă de arhive interactive. Este foarte riscant să le folosim într-un proces de doliu, dar când le plasăm într-un context diferit, ca sursă de cunoaștere, cred că există un potențial.
O utilizare pozitivă a acestei tehnologii: astfel încât să putem învăța de la unii oameni de știință care au fost imortalizați prin această tehnologie.(...)
Poate fi folosită și în scop personal, dar să schimbăm accentul și să nu ne concentrăm neapărat pe procesul de doliu, ceea ce este un lucru foarte riscant, ci mai degrabă să încercăm să construim arhive și noi surse de cunoaștere, cunoaștere accesibilă tuturor”, a concluzionat Nowaczyk-Basińska.
