Ce tip de cablu e cel mai potrivit pentru instalația electrică de acasă
Refacerea instalației electrice a unei locuințe înseamnă mult mai mult decât schimbarea prizelor și a siguranțelor. Cablurile rămân ascunse în pereți zeci de ani, iar alegerea lor trebuie făcută în funcție de consumatori, traseu și modul în care vor fi protejate.
O instalație electrică nouă trebuie gândită de la început pentru aparatele care vor funcționa în locuință. Un apartament sau o casă modernă poate avea simultan plită electrică, cuptor, aer condiționat, mașină de spălat, uscător, boiler și numeroase aparate electronice, astfel că solicitarea circuitelor este mult mai mare decât în locuințele construite în urmă cu câteva decenii.
Din acest motiv, nu există o singură grosime de conductor potrivită pentru întreaga casă. Materialul conductorului, secțiunea acestuia, tipul izolației, lungimea circuitului, modul de pozare și protecția din tabloul electric trebuie privite împreună.
Cuprul este alegerea obișnuită pentru instalațiile noi
Pentru o instalație electrică nouă sau pentru renovarea completă a uneia vechi, conductoarele din cupru sunt soluția folosită în mod curent. Cuprul are o conductivitate electrică mai bună decât aluminiul, ceea ce permite transportarea aceleiași puteri folosind conductoare cu o secțiune mai mică și facilitează realizarea unor conexiuni stabile în prize, doze și tablouri electrice.
Aluminiul poate fi întâlnit încă în multe instalații vechi. El nu este în sine un material care nu poate transporta curent electric, însă necesită alte dimensiuni și o atenție deosebită la conexiuni. Problemele apar mai ales atunci când instalațiile vechi sunt extinse sau când aluminiul este legat necorespunzător de cupru, contactele putând deveni puncte de încălzire.
Normativul pentru instalațiile electrice aferente clădirilor, I7, descrie conductoarele FY, echivalente H07V-U în anumite configurații, ca fiind conductoare din cupru cu izolație din PVC. Pentru conductorul masiv sunt prevăzute, în această categorie, secțiuni începând de la 1,5 mm².
FY sau cablu cu manta? Depinde de modul în care este făcut traseul
În instalațiile interioare este foarte răspândită soluția cu conductoare individuale FY/H07V-U introduse în tuburi de protecție. Faza, nulul și conductorul de protecție sunt fire separate, fiecare având propria izolație, iar tubul le oferă protecție mecanică și permite, în anumite condiții, înlocuirea ulterioară a conductoarelor fără spargerea întregului perete.
Citește și: La ce trebuie să fii atent când alegi siguranțele electrice pentru casă. Amperajul nu este singurul criteriu
Normativul I7 stabilește că în tuburile și sistemele de protecție destinate instalațiilor electrice trebuie instalate conductoare izolate și/sau cabluri și că firele aceluiași circuit, inclusiv conductorul de protecție, trebuie să se afle în același sistem de protecție.
O altă soluție o reprezintă cablurile care reunesc faza, nulul și împământarea într-o singură manta exterioară. Ele pot simplifica anumite trasee și oferă o protecție mecanică suplimentară conductoarelor din interior. Alegerea între conductoare separate în tub și un cablu multipolar trebuie însă făcută în funcție de traseu, materialele prin care trece instalația și condițiile prevăzute în proiect.
De ce se vorbește despre 1,5 mm² la lumină și 2,5 mm² la prize
În instalațiile rezidențiale sunt întâlnite foarte des conductoare din cupru de 1,5 mm² pentru circuitele de iluminat și de 2,5 mm² pentru circuitele de prize. Aceste valori sunt utile ca reper pentru a înțelege diferențele dintre circuite, dar nu trebuie transformate într-o regulă potrivită automat pentru orice locuință.
Secțiunea conductorului trebuie corelată cu intensitatea curentului, lungimea traseului, căderea de tensiune, temperatura, modul de montaj și dispozitivul de protecție din tabloul electric. Un conductor mai gros nu rezolvă singur problema dacă siguranța este aleasă incorect, iar o siguranță mai mare nu trebuie montată pentru a împiedica declanșarea unui circuit care este, de fapt, suprasolicitat.
Pentru consumatori cu putere mare pot fi necesare secțiuni de 4 mm², 6 mm² sau chiar mai mari. Plita electrică, cuptorul, boilerul, pompele de căldură sau alți consumatori importanți pot necesita circuite dedicate, dimensionate separat. Normativul I7 prevede, de altfel, că alimentarea fiecărui receptor electric de putere trebuie realizată prin circuit separat.
Izolația cablului contează aproape la fel de mult ca metalul din interior
Un cablu nu trebuie ales numai după cantitatea de cupru pe care o conține. Izolația trebuie să fie corespunzătoare tensiunii și temperaturii de lucru, iar cablul trebuie să fie destinat modului în care urmează să fie montat. Conductoarele FY/H07V-U menționate în I7 au izolație PVC, tensiune nominală de 450/750 V și o temperatură maximă admisă pe conductor, în funcționare normală, de 70°C.
Există și cabluri realizate cu materiale care limitează propagarea flăcării sau reduc emisiile de fum și gaze corozive în caz de incendiu. Alegerea clasei de reacție la foc nu trebuie făcută însă doar după inscripția comercială de pe ambalaj, ci în funcție de cerințele clădirii și de proiectul instalației.
Un cablu foarte ieftin, fără marcaje clare privind producătorul, standardul, tensiunea nominală și caracteristicile sale, poate transforma economia făcută la renovare într-un risc ascuns în pereți. Este important ca produsul să fie destinat instalațiilor electrice fixe și să aibă caracteristicile verificabile.
Cablul trebuie ales împreună cu siguranța din tablou
Una dintre greșelile frecvente este alegerea separată a conductorului și a întreruptorului automat. Rolul protecției din tablou este inclusiv acela de a întrerupe alimentarea înainte ca un conductor suprasolicitat să ajungă la temperaturi periculoase. De aceea, valoarea întreruptorului automat trebuie corelată cu secțiunea și capacitatea de transport a cablului respectiv.
De exemplu, faptul că un aparat consumă mult nu înseamnă că problema se rezolvă prin montarea unei siguranțe mai mari. Dacă instalația existentă nu a fost dimensionată pentru acel consum, trebuie verificat întregul circuit, de la tablou până la priză sau direct la aparat. Normele de prevenire a incendiilor prevăd și că racordarea unor consumatori noi la instalațiile existente trebuie făcută în limita puterilor prevăzute prin proiect, fără supraîncărcarea rețelei.
Ce merită verificat când refaci instalația casei
Pentru o instalație nouă, alegerea firelor din cupru și separarea circuitelor în funcție de consumatori reprezintă punctul de plecare, nu întreaga soluție. Trebuie stabilite numărul circuitelor de prize, circuitele de iluminat, consumatorii care necesită alimentare separată, protecția diferențială, împământarea și secțiunea fiecărui traseu.
Merită luat în calcul și consumul viitor. O instalație care astăzi deservește doar un aragaz pe gaz și câteva electrocasnice poate ajunge peste câțiva ani să alimenteze o plită electrică, mai multe aparate de aer condiționat sau chiar echipamente pentru încărcarea unei mașini electrice. În asemenea situații, dimensionarea corectă făcută de la început poate evita o nouă intervenție în pereți.
Execuția și dimensionarea instalației trebuie realizate de personal calificat pentru astfel de lucrări. Regulamentul ANRE stabilește condițiile de autorizare pentru electricienii care desfășoară activități de proiectare, executare și verificare a instalațiilor electrice.
