Carbonul 14, ceasul natural care poate indica momentul morții cuiva. Acesta se descompune treptat


Când cineva moare, un semnal radioactiv revelator ticăie ca un ceas natural. Descoperirea lui ne-a ajutat să rezolvăm tot felul de mistere naturale.
Era mijlocul anilor 1940, iar scopul chimistului american Willard Libby era să găsească o formă radioactivă de carbon, carbon-14, în natură. El își dăduse seama că, dacă ar fi acolo, ar lăsa o urmă care se descompune lent în plantele și animalele moarte - așa că acest lucru ar dezvălui când au murit.
Carbonul 14, ceasul natural care poate indica momentul morții cuiva. Acesta se descompune treptat
Dar Libby trebuia să demonstreze că carbon-14 exista în sălbăticie în concentrații care corespundeau estimărilor sale. Alți oameni de știință detectaseră carbon-14 doar după ce îl sintetizaseră într-un laborator, arată BBC.
Libby a argumentat că ființele vii îl depun în excrementele lor, motiv pentru care a analizat apele uzate. Apele uzate produse de locuitorii din Baltimore, mai exact. Și a găsit ceea ce căuta.
Libby nu știa atunci, dar ideea că se putea folosi carbonul radioactiv – radiocarbonul – pentru a data lucruri ar avea tot felul de aplicații.
De la mijlocul secolului al XX-lea, datarea cu radiocarbon a confirmat vechimea nenumăratelor artefacte antice, a ajutat la rezolvarea cazurilor de persoane dispărute. Le-a permis chiar oamenilor de știință să înțeleagă complexitatea climei Pământului. Datarea cu radiocarbon este una dintre cheile care deblochează lumea noastră.
Dar cum a apărut carbonul-14? Libby a înțeles că acesta era produs constant de razele cosmice care loveau atomii de azot din atmosfera Pământului și le schimbau structura. Atomul de carbon-14 rezultat se combină rapid cu oxigenul pentru a forma dioxid de carbon radioactiv (CO2).
Citește și: Misterul năframei Sfintei Veronica, prima imagine a lui Hristos din istorie. De ce e controversată?
Înapoi pe pământ, plantele absorb o parte din acel CO2 radioactiv din aer pe măsură ce cresc, la fel ca și animalele – inclusiv oamenii – care le mănâncă. În timp ce o plantă sau un animal este în viață, își reface încontinuu rezerva internă de carbon-14, dar când moare, acest proces se oprește. Deoarece radiocarbonul se descompune într-un ritm cunoscut, măsurarea cantității rămase în materia organică vă va spune vârsta materialului. Un ceas care începe să ticăie în momentul în care ceva moare.
După ce Libby a confirmat că există carbon-14 în gazul metan din canalizarea din Baltimore, a continuat să detecteze radiocarbon în multe lucruri diferite, ceea ce i-a permis să dovedească cât de vechi erau – de la coperțile de in ale manuscriselor de la Marea Moartă până la o bucată de corabie găsită în mormântul lui Sesostris al III-lea, un rege egiptean care a trăit acum aproape 4.000 de ani.
Citește și: Misterul imaginii de pe Giulgiul din Torino, descifrat? Expert: „Este o explozie de radiații”