Germania crește pensiile în ianuarie 2026. România rămâne cu una dintre cele mai mici pensii din UE
În timp ce Germania anunță o nouă creștere a pensiilor în ianuarie 2026, România rămâne în așteptare, cu un sistem aflat sub presiune și cu multe întrebări fără răspuns.
România se confruntă cu presiuni bugetare severe, indexări amânate şi măsuri de coresponsabilizare fiscală a pensionarilor, în timp ce Germania poartă o dezbatere intensă despre stabilizarea nivelului pensiilor la 48%.
Confruntarea acestor două sisteme arată diferenţe profunde de model social, de finanţare şi de absorbţie a politicilor pe termen lung.
Germania crește pensie în ianuarie 2026. România rămâne cu una dintre cele mai mici pensii din UE
Datele oficiale ale Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) indică aproximativ 4,69 milioane de pensionari la finele lunii septembrie 2025, cu o pensie medie în jurul a 2.770–2.775 lei.
Guvernul nu a aplicat indexarea de 12% promisă pentru 1 ianuarie 2025, iar o nouă majorare nu este programată pentru 1 ianuarie 2026 — evoluţii care au generat presiune socială şi discuţii publice privind sustenabilitatea sistemului.
Citește și: Cum a fost umilit un pensionar cu o pensie de 1.100 lei după 34 ani de muncă? „Sub pensia minimă”
În plus, din 1 august/septembrie 2025 a fost introdusă o reţinere CASS de 10% aplicată la partea de pensie care depăşeşte pragul de 3.000 lei. Aceste măsuri vin într-un climat în care numeroşi pensionari trăiesc cu venituri sub praguri considerate necesare pentru un trai decent.
La polul opus, în Germania, discuţia publică şi parlamentară este concentrată pe menţinerea unui „nivel de referinţă” al pensiilor la 48% din salariul mediu (ceea ce guvernul doreşte să garanteze până în 2031) şi pe decizia privind folosirea sau nu a unei „plase de siguranţă” care să atenueze impactul demografic asupra indexărilor.
Citeşte şi: Ce pensie încasează un pensionar cu 45 ani de muncă. Cum poate primi 200 lei în plus la pensie?
Asigurările sociale germane (DRV) estimează că, în funcţie de decizii, ajustarea pensiilor pentru 2026 s-ar situa în jurul valorii de +3,7% (estimări preliminare), iar dezbaterea se învârte între stabilitate socială şi costuri pe termen lung pentru contribuabili şi bugetul federal.
Analize independente arată că menţinerea nivelului de 48% pe termen lung majorează semnificativ presiunea asupra contribuţiilor şi asupra bugetului.
Sistemul românesc rămâne majoritar bazat pe Pilonul I — pensii de stat plătite din contribuţii şi din buget — dar a fost afectat de intervenţii discreţionare (ordonanţe, recalculări limitate) şi de tăieri/îngheţări aplicate pensiilor de serviciu.
Mecanismele automate de indexare au fost parţial suspendate sau amânate, iar statul a introdus măsuri de taxare suplimentară (CASS pentru pensiile peste 3.000 lei) pentru a echilibra veniturile bugetare.
Rezultatul: un amestec de politici redistributive pe termen scurt şi austeritate mascată, care transferă presiune atât pe pensionari, cât şi pe viitorul buget.
Germania caută o stabilitate a pensiilor
Prima consecinţă a unei garantări a nivelului de 48% este protecţia relativă a standardului de viaţă al pensionarilor pe termen scurt–mediu, în special pentru cei din estul ţării, unde ponderea celor care trăiesc numai din pensia legală este mai mare.
Totuşi, asigurarea acestui nivel fără ajustări automate înseamnă transferul necesar de resurse către sistemul public (creşterea contribuţiilor, presiune bugetară).
Aici pierd, în timp, salariaţii/plătitorii de contribuţii şi următoarele generaţii, dacă nu se implementează măsuri complementare (creşterea ocupării, imigraţie, stimulente pentru pensii private).
Majoritatea pensionarilor din România depind exclusiv de pensia publică. Amânarea indexărilor și introducerea de deduceri (CASS) reduc puterea de cumpărare la un segment care deja include mulţi cu pensii foarte mici (ex.: pensii agricole medii sub nivelul minim de subzistenţă în multe cazuri).
Citește și: Pensii mărite pentru sute de mii de pensionari. Ce perioade ar putea fi considerate vechime în muncă
Măsurile sociale adoptate (vouchere, carduri de alimente, plăţi excepţionale de sărbători) sunt soluţii temporare; ele atestă vulnerabilitatea modelului şi reconfirmă că lipsa unor mecanisme automate şi predictibile pentru indexare alimentează insecuritatea pe termen lung.
În Germania dezbaterea este explicită: taxe, contribuţii ale angajaţilor/angajatorilor sau deficit bugetar. România tinde să transfere decizii pe termen scurt către buget sau către pensionari (CASS), ceea ce poate amplifica inegalităţile.
