La ce vârstă trebuie să afle copiii că nu „i-a adus barza”? Cum le vorbim despre corpul lor, a explicat un psiholog pentru Newsweek România.
Copiii și tinerii au acces la foarte multe informații, în prezent, mai ales în mediul online. Stau mult pe rețelele de socializare, schimbă păreri despre tot felul de lucruri.
Unii dintre ei au curaj să își întrebe părinții ceea ce nu înțeleg. Alții caută răspunsuri în cercuri de prieteni sau printre străini.
Experții spun că mai bine vin părinții în întâmpinarea curiozităților copiilor lor și să încerce să le explice, în funcție de vârstă, ceea ce ar putea afla greșit din alte surse.
Vârsta la care copiii trebuie să afle că nu ”I-a adus barza”.
Psiholog dr. Corina Lupău a explicat într-un interviu pentru Newsweek România care este vârsta la care copiii trebuie să înceapă să fie conștienți de corpul lor, vârsta la care trebuie să afle că sunt anumite părți ale corpului pe care nu trebuie să le atingă persoane străine, cum au venit ei pe lume dar și alte aspecte legate de relații, atât cât pot ei să înțeleagă.
Dr. Corina Lupău. Foto: Facebook/ Dr. Corina Lupău.
”Educația sexuală începe odată cu însușirea limbajului, prin denumirea părților anatomice. O educație sănătoasă nu se realizează prin formarea unui vocabular eufemistic, așa cum deseori suntem obișnuiți, ci denumind organele genitale, cum sunt în limba română.
Băieții nu au ”cuc”, ci penis, iar fetele nu au ”prună”, ci vulvă. Încă de la începutul vieții îi învățăm pe copii să le fie rușine de corpul lor, ca și cum ”piersicuță” e mai puțin vulgar decât vulvă, deși desemnează același conținut.
Citește și: De ce avem mame la 13 ani? Medic ginecolog: Suntem în secolul vitezei. Toate sunt pe repede înainte
Tot de la început pot afla că au venit pe lume din burtica mamei, pentru că părinții s-au iubit. Pe măsură ce crește, copilul poate deveni mai curios și adresează întrebări mai specifice, iar părinții trebuie să vină cu răspunsuri adevărate, explicate pe înțelesul lor, în funcție de nivelul de dezvoltare și de înțelegere.
Acum, copiii au acces facil la informație și poate fi derutant să primească informații contradictorii”, a explicat psihologul.
Copilul poate să afle că a crescut la mami în burtică Foto: Pixabay.com - rol ilustrativ
Cum află copiii că nu au fost aduși de barză, ci au crescut în burtica mamei? Psihologul dr. Corina Lupău a explicat că nu trebuie să venim cu tot felul de scenarii despre acest lucru, ci să încercăm să le explicăm atât cât pot ei înțelege.
”De pildă, la 5 ani, copilul ar trebui să-și cunoască propriul corp cu denumirile anatomice, să știe că a venit pe lume din burtica mamei și cu aportul tatălui care a pus înăuntru o celulă, o mică-mică părticică din el”, a explicat experta.
”Ce e important la această vârstă e să știe că există părți intime ale corpului care nu ar trebui atinse de către alcineva decât de părinți. Putem să-i explicăm că acestea coincid cu părțile acoperite de costumul de baie la fete și slipul la băieți. O temă importantă a educației sexuale la această vârstă este formarea de abilități de a se feri de abuzatorii sexuali.
Spre vârsta de 11 ani, copilul trece de la stadiul gândirii concrete la gândirea formală, abstractă, poate să anticipeze, să formuleze ipoteze, să opereze cu noțiuni abstracte. La această vârstă putem să-i explicăm pe deplin ce înseamnă menstruația la fete, de ce băieții au poluții nocturne, ce se întâmplă din punct de vedere fizic și psihologic odată cu intrarea în pubertate.
Citește și: Una din 6 adolescente cu un copil înainte de 15 ani va avea un al doilea copil înainte de 18 ani
Acum pot fi informați ce înseamnă un act sexual concret, cum se formează o sarcină, despre masturbare (pe care ei încep să o experimenteze), despre riscurile expunerii timpurii la pornografie și bolile cu transmitere sexuală.
Sexul trebuie prezentat în termeni pozitivi ca o sursă de plăcere, de satisfacție, dacă o fac la timpul potrivit, când corpul și psihicul au atins un nivel de maturizare care să le permită atât anatomic, cât și psihologic să-l experimenteze.
Altfel, poate fi o sursă de frustrare.
Citește și: Apel disperat din Belgia. Părăsită la spital de mamă, după naștere. ”O sarcină nu poate fi uitată”
Pe fete le pregătim pentru procesele fiziologice de timpuriu. Pubertatea a coborât ca vârstă, cel mai probabil datorită alimentației, astfel încât e bine să nu fie luate prin suprindere. Am avut în cabinet astfel de preadolescente care nepregătite pentru menstruație au crezut că vor muri prin exsangvinare sau că au o boală gravă, incurabilă”, a mai explicat psihologul dr. Corina Lupău.
Dr. Corina Lupău este psiholog clinician şi terapeut cu 20 de ani de experienţă.
Adolescenții își iau multe informații de pe internet Foto: Pixabay.com - rol ilustrativ
Cât de mult contează educația ”pentru sănătate”- România, pe primul loc în Europa la mame minore
Cel mai probabil, copiii, adolescenții, vor veni să se informeze de la adulții pe care-i cunosc: părinți, profesori, dacă aceștia ar fi deschiși cu ei, nu i-ar judeca și, mai grav, nu i-ar certa sau pedepsi. Mai informați, copiii ar fi mai feriți de abuzurile sexuale orice formă ar lua acestea, iar procentul de mame minore ar fi mult mai mic.
Statisticile arată că aproape jumătate din nașterile în rândul fetelor mai mici de 15 ani din Uniunea Europeană provin din România. Mai grav este că 75% dintre gravidele și mamele minore au renunțat la școală în gimnaziu.
Din acest motiv, autoritățile ar vrea să introducă în programă orele de educație pentru sănătate. Accesul la informații ar putea duce la scăderea numărului de sarcini la vârste foarte mici.
Vârsta primului partener sexual este apropiată de vârsta adolescentei în aproape 70% dintre cazuri.
Majoritatea fetelor afirmă că la momentul interviului erau în relația de iubit, logodnic și prieten cu partenerul primei relații sexuale.
5% dintre adolescente menționează agresiunea sexuală viol.
40% nu au vrut să declare în ce relație se aflau cu tatăl copilului la prima sarcină.
Ținând cont și de vârsta adolescentelor la prima sarcină menționată mai sus, faptul că atât de multe nu voiau să declare în ce relație se aflau cu tatăl copilului, arată vulnerabilitatea acestei relații și importanța implementării măsurilor de informare, educație și planificare atât pentru adolescente, cât și pentru adolescenți.
