Nuanţele neplăcerii

Pentru a afla, neurosavantul Emile Bruneau şi colegii săi de la Laboratorul de Neuroştiinţe ale Păcii şi Conflictului de la Universitatea din Pennsylvania au utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională – care măsoară activitatea cerebrală – pentru a evalua sentimentele pe măsură ce participanţilor la studiu li se prezenta o gamă variată de persoane, inclusiv chirurgi, oameni fără adăpost, de diferite naţionalităţi şi etnii.

Participanţii au evaluat pentru început grupurile în termeni de „cald” (plăcut) şi „rece” (neplăcut). Apoi a fost cuantificată dezumanizarea, participanţilor cerându-li-se să plaseze fiecare persoană pe scara Evoluţiei umane – extrem de cunoscuta (şi extrem de ridiculizata) imagine care prezintă fiecare pas spre evoluţia omului modern.
În cadrul ambelor teste, echipa de cercetători a căutat modificări în RMN-ul funcţional. Potrivit rezultatelor obţinute, publicate în luna mai în revista Journal of Experimental Psychology/Jurnal de Psihologie Experimentală, neplăcerea şi dezumanizarea au activat regiuni diferite ale creierului. Deoarece sunt implicate două tipuri distincte de psihologii, e posibil să nu îţi placă de cineva dar să îl priveşti în continuare ca fiind uman – ceea ce, au concluzionat cercetătorii, sugerează că o persoană se poate opri din a dezumaniza pe cineva, chiar dacă nu îl place, un pas înainte spre emaptie şi toleranţă.