După anul 1900, utilizarea în scop recreativ a cannabisului a cunoscut un avânt care a determinat în 1961 introducerea aceste plante pe lista substanțelor stupefiante interzise. Din acel moment, utilizarea cannabisului în scopuri medicale a fost interzisă.
Cannabisul a fost adus din nou în lumina reflectoarelor în anii ’90, când a fost descoperit sistemul canabinoid, atât la nivelul creierului, dar și la nivel perific.
Au fost identificați până în acest moment doi receptori canabinoizi pe care acționează cannabisul, însă se conturează ideea existenței și celui de-al treilea.
Receptorii canabinoizi CB1 se găsesc în special la nivelul sistemului nervos central, iar receptorul CB2 este prezent la nivelul sistemului imunitar.
La nivelul acestor receptori acționează endocanabinoizi. Cel mai cunoscut și studiat endocanabinoid este anandamida.
Este vorba despre substanțe produse în mod natural de organism, având roluri importante în funcționarea corpului, printre care: activarea proceselor cognitive, fertilitate, modularea apetitului alimentar, medierea percepției dureroase, menținerea dispoziției.
După ce acționează pe receptorii specifici, endocanabinoizii sunt rapid metabolizați enzimatic.
În afară de endocanabinoizii produși de organism, mai există canabinoizi naturali, care sunt obținuți din planta numită Cannabis Sativa și canabinoizi sintetici, care se obțin în laborator.
În Cannabis Sativa se găsesc peste 100 de cananbinoizi, însă cei mai studiați sunt : tetrahidrocanabinol (THC) și canabidiol (CBD). Canabinoizii sintetici nu respectă neapărat structura celor naturali, însă au același efect la nivelul receptorilor.
În Uniunea Europeană, există mai multe preparate ce conțin canabinoizi, aprobate pentru utilizarea în scopuri medicale.
Canabinoizii din aceste preparate se pot administra sub formă de capsule sau picături orale, existând și preparate care se pot vaporiza sub formă de spray sublingual. Singură țară care a acceptat administrarea canabisului medical prin fumare este Israelul.
Conținut
Aceste preparate conțin canabinoizi, fie naturali, fie sintetici, în amestecuri și proporții diferite. THC este canabinoidul responsabil de efectele psihoactive, printre care: euforia, stările senzoriale speciale și este acela care creează premisele utilizării recreaționale.
În schimb, CBD are efecte psihoactive minore. În acest sens, la începutul anului 2019 au fost depuse la Organizația Mondială a Sănătății o serie de documente prin care se încearcă scoaterea canabidiolului (CBD) de pe lista substanțelor stupefiante, având în vedere lipsa efectelor psihoactive. O astfel de reglementare ar simplifica modalitatea de aprobare a preparatelor care conțin această substanță.
Indicații medicale
Trebuie precizat că, până în acest moment, niciun studiu publicat nu prezintă concluzii de înaltă recomandare a utilizării medicale a canabinoizilor. Concluziile studiilor sunt cu putere statistică sau științifică moderată sau slabă.
Pornind de la utilizarea din Anglia secolului trecut, se menține indicația de reducere a stărilor de greață și vomă, însă, în prezent, doar pentru pacienții oncologici care efectuează tratamente de chimioterapie și doar atunci când tratamentele antiemetice clasice eșuează.
O altă indicație o reprezintă apariția sindromului de anorexie și casexie la pacienții diagnosticați cu HIV, aflați în tratament cu antiretrovirale.
Însă, în acest caz, incidența apariției anorexiei și casexiei la acești pacienți este mult redusă atunci când se fololesc antiretroviralele de ultimă generație.
Canabinoizii au fost utilizați pentru tratamentul durerii cronice sau durerii neuropate dintr-o serie de patologii, altele decât cancerul.
Sunt studii care atestă eficiența acestor preparate pentru reducerea spasticității din scleroză multiplă. De asemenea, au fost raportate efecte pozitive pentru crizele de epilepsie întâlnite în cadrul unor sindroame (sindrom Dravet, sindrom Lennox- Gastaut).
Utilizarea canabinoizilor se pare că determină reducerea numărului de crize la acești pacienți, însă preparatele pot fi utilizate numai după vârsta de 2 ani.
Rolul canabinoizilor în tratamentul paleativ al pacienților cu neoplazii în faza terminală a fost de asemenea evaluat. S-a propus această abordare pentru corectarea unor stări patologice asociate neoplaziilor, cum ar fi: inapetența, durerea, reducerea anxietății și îmbunătățirea somnului.
Însă majoritatea studiilor au eșuat în această privință. Astfel, metanalizele existente nu au putut oferi concluzii convergente sau aplicabile.
Efectele legalizării în scop medical
Dincolo de aceste aspecte medicale sunt o serie de efecte sociale care trebuie anticipate. Din punctul meu de vedere, nu decizia legalizării va crea probleme, ci modul în care se realizează implementarea reală a acesteia.
Trebuie să ne întrebăm care va fi impactul social al acestei decizii, în special asupra tinerilor.
O informare deficitară sau eronată poate crea impresia că marijuana este un medicament și atunci poate fi utilizată de oricine și oricând.
În al doilea rând, sunt o serie de probleme tehnice care trebuie atent discutate și adoptate înainte de punerea pe piață a acestor preparate.
Sunt întrebări care nu au găsit în prezent un răspuns, fapt care se poate observa în modalitatea extrem de diferită în care aceste produse au fost aprobate la nivelul Uniunii Europene. Fiecare țară europeană a adoptat propriile reglementări.
Întrebările care frământă spațiul european sunt legate de: ce preparate să fie aprobate, care să fie modalitatea de administrare, care sunt indicațiile pentru care canabinoizii pot fi utilizați, cine poate prescrie aceste medicamente, care va fi modul de prescripție, care vor fi farmaciile care pot elibera astfel de preparate.
Înainte de a aproba utilizarea cannabisului în scop medical trebuie realizate o serie de întâlniri cu specialiștii din domeniile medicale care pot utiliza cannabisul.
O astfel de întâlnire este menită să evite ceea ce s-a întâmplat, spre exemplu, în Australia, care după adoptarea cannabisului s-a găsit în fața unei situații dificile, reprezentată de refuzul medicilor de a prescrie aceste medicamente.
În concluzie, legalizarea cannabisului în scopuri medicale necesită dezbateri intense cu specialiștii din domeniul medical, dar și o bună pregătire a pachetului legislativ care să reglementeze în amănunt acest program.
Dr. Radu Țincu este medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“
