Cancerul pancreatic ar putea începe să evite sistemul imunitar cu mult înainte de a deveni invaziv

Cancerul pancreatic este unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer şi rămâne o cauză majoră de mortalitate la nivel mondial, fiind printre principalele cauze de decese prin cancer în multe ţări şi având o rată de supravieţuire la cinci ani de aproximativ 13 % pentru toate stadiile combinate, reflectând dificultatea diagnosticului precoce şi tratamentul eficient.

Boala apare când celulele din pancreas încep să se dividă necontrolat şi adesea este detectată tardiv, ceea ce limitează opţiunile terapeutice şi prognosticul pe termen lung. Incidenţa creşte odată cu vârsta, iar supravieţuirea depinde foarte mult de stadiul bolii la diagnostic, cu şanse semnificativ mai bune în cazurile descoperite precoce comparativ cu cele metastatice.

Aceste date subliniază importanţa cercetărilor care vizează identificarea şi înţelegerea schimbărilor moleculare timpurii în cancerul pancreatic. 

Un studiu realizat de cercetători de la Hebrew University of Jerusalem arată că, în pancreas, celulele precanceroase nu sunt distribuite la întâmplare, ci se organizează în grupuri distincte şi interacţionează precoce cu celulele imune din jur. Rezultatele sugerează că mecanismele prin care tumora evită recunoaşterea imună pot apărea în stadii foarte timpurii ale bolii.

Echipa a combinat secvenţierea ARN la nivel unicelular (tehnică ce analizează expresia genelor în fiecare celulă) cu transcriptomica spaţială, metodă care păstrează poziţia exactă a celulelor în ţesut, pentru a analiza probe de ţesut pancreatic.

Astfel, cercetătorii au putut examina mii de celule individuale din probe de ţesut pancreatic şi au cartografiat modul în care diferite tipuri de celule metaplazice acinare (celule pancreatice modificate, asociate leziunilor premaligne) se organizează şi interacţionează cu celulele imune din vecinătate.

Adenocarcinomul ductal pancreatic este una dintre cele mai letale forme de cancer, în principal din cauza diagnosticului tardiv şi a opţiunilor terapeutice limitate. Deşi leziunile precanceroase pot exista timp de un deceniu sau mai mult înainte de apariţia cancerului invaziv, structura acestor modificări timpurii şi impactul lor asupra mediului local au fost insuficient înţelese.

Analiza a arătat că celulele alterate precoce tind să se grupeze în formaţiuni de celule cu identitate similară, care par să interacţioneze activ cu anumite populaţii de celule imune.

„Rezultatele noastre arată că aceste celule modificate timpuriu nu sunt distribuite la întîmplare. Celulele cu caracteristici similare tind să se grupeze, formând nişe semiomogene care par să interacţioneze activ cu anumite populaţii de celule imune”, explică dr. Oren Parnas, care a coordonat studiul.

În special, unele stări ale celulelor metaplazice au fost identificate constant în apropierea unor subtipuri de neutrofile şi macrofage asociate cu suprimarea răspunsului imun. Aceste interacţiuni au fost corelate cu tipare de expresie genică cunoscute pentru diminuarea activităţii imune, ceea ce sugerează că evitarea răspunsului imun ar putea începe înainte ca boala să devină invazivă. mai mul pe 360medical