EXCLUSIV Cine controlează serviciile? SRI, SIE și DGPI explică cum asigură securitatea României

Deși SRI și SIE sunt supravegheate de comisii parlamentare permanente dedicate, alte structuri – Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) și Serviciul de Protecție și Pază (SPP) – funcționează într-un cadru instituțional diferit.

EXCLUSIV. Cine controlează serviciile? SRI, SIE și DGPI, trei viziuni diferite. SPP și DGIA tac

Pornind de la această realitate, Newsweek România a inițiat un demers jurnalistic privind modul în care sunt exercitate mecanismele de control civil și parlamentar asupra acestor instituții și dacă actuala arhitectură instituțională corespunde principiilor controlului democratic consacrate în statele membre NATO și ale Uniunii Europene.

În primul articol publicat ieri pe care-l puteți accesa AICI, Administrația Prezidențială a transmis că instituirea unor mecanisme parlamentare permanente dedicate pentru DGPI, DGIA și SPP reprezintă exclusiv o opțiune de politică legislativă aflată la dispoziția Parlamentului, iar dintre partidele parlamentare doar UDMR a exprimat un punct de vedere oficial.

Citește și: EXCLUSIV Nicușor Dan explică în ce condiții se poate institui control parlamentar pentru DGPI, DGIA și SPP

PSD, PNL, USR și AUR nu au furnizat nici un răspuns.

În paralel, Newsweek România a adresat același set de zece întrebări Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Direcției Generale de Protecție Internă, Direcției Generale de Informații a Apărării și Serviciului de Protecție și Pază. Răspunsurile primite conturează trei abordări instituționale distincte.

UPDATE. Ministerul Apărării a răspuns ulterior, după termenul solicitat de Newsweek România

Ulterior publicării articolului și după expirarea termenului solicitat pentru transmiterea punctului de vedere, Ministerul Apărării Naționale a trimis Newsweek România răspunsul referitor la controlul parlamentar al Direcției Generale de Informații a Apărării. Documentul poartă data de 10 august 2026 și este transmis de Direcția Informare și Relații Publice a MApN.

Poziția Ministerului Apărării adaugă astfel o a patra perspectivă instituțională în dezbatere și susține explicit menținerea actualului mecanism de control al DGIA, argumentând că statutul acesteia de structură a ministerului, și nu de serviciu autonom de informații, justifică un regim diferit de cel al SRI și SIE.

MApN pornește de la o distincție între controlul civil și controlul democratic. Citând abordările din literatura de specialitate și pe cele promovate de Centrul de la Geneva pentru Guvernanța Sectorului de Securitate – DCAF și de alte organizații internaționale, ministerul arată că cele două concepte sunt apropiate, dar că noțiunea de control democratic este mai largă.

Controlul civil presupune, potrivit MApN, subordonarea instituțiilor din domeniul securității și apărării față de autoritățile civile legitime și reprezintă o condiție necesară, dar nu suficientă, pentru un control democratic. Acesta din urmă include, pe lângă controlul civil, mecanisme parlamentare, judiciare și administrative de supraveghere, precum și garanțiile statului de drept și ale respectării drepturilor fundamentale ale omului.

SRI: Nu comentăm activitatea Parlamentului

Serviciul Român de Informații este singura instituție care nu răspunde pe fond întrebărilor privind mecanismele de control parlamentar.

Citește și: Marius Lazurcă renunță la salariul de 10.000 $ ca ambasador pentru a fi consilierul lui Nicușor Dan

În răspunsul transmis Newsweek România, SRI invocă Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională, Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea instituției, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate, arătând că solicitarea depășește sfera atribuțiilor sale.

Instituția își fundamentează poziția pe principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat și precizează că nu are competența de a evalua activitatea autorităților reprezentative ale puterii legislative. În consecință, SRI arată că nu se poate pronunța asupra activității Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității sale și nu exprimă o opinie privind eficiența sau oportunitatea modificării actualului mecanism de control.

SIE: controlul parlamentar este piatra de temelie a democrației

Spre deosebire de SRI, Serviciul de Informații Externe răspunde punctual tuturor întrebărilor și dezvoltă o veritabilă filozofie instituțională privind controlul democratic.

Citește și: Șeful SPP Pahonțu 31.300 lei salariu, dublu față de Nicușor Dan. Adjunct: 25.000. Are 1.500 angajați

SIE pornește de la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și subliniază că activitatea sa nu este controlată exclusiv de Parlament. Instituția amintește existența controlului parlamentar prin comisia specială permanentă, a controlului executiv exercitat inclusiv prin CSAT, Ministerul Finanțelor și Curtea de Conturi, precum și a controlului judecătoresc, actele instituției putând fi contestate în instanță. Totodată, serviciul evidențiază existența unor mecanisme interne de control și faptul că deciziile operative sunt supuse unor proceduri și avize interne.

În opinia SIE, existența comisiei parlamentare permanente reprezintă o garanție democratică atât pentru cetățeni, cât și pentru instituție. Serviciul apreciază că aceasta funcționează ca un garant al respectării drepturilor și libertăților fundamentale și ca un liant între Parlament și instituție, contribuind la consolidarea încrederii publice.

„Controlul parlamentar este piatra de temelie a democrației constituționale”, afirmă explicit SIE, arătând că tocmai prin acest mecanism cetățenii pot avea garanția că serviciile funcționează în limitele legii și exclusiv în interesul statului și al societății.

Instituția avertizează însă că eficiența controlului depinde de păstrarea echilibrului dintre transparență și protejarea informațiilor clasificate. Potrivit serviciului, principala provocare nu este una tehnică, ci ține de construirea unei relații de încredere reciproce: serviciile trebuie să fie convinse că informațiile sensibile nu vor fi folosite politic sau divulgate, iar membrii comisiei trebuie să fie siguri că primesc informații complete și corecte.

În același timp, SIE arată că România nu se evidențiază negativ în privința respectării drepturilor omului, iar mecanismele actuale de control și-au demonstrat eficiența fără a afecta capacitatea operațională a serviciului. Dacă Parlamentul va decide modificarea lor, instituția afirmă că va respecta noul cadru legislativ.

În răspunsul transmis ulterior, MApN descrie o arhitectură asemănătoare în ceea ce privește existența mai multor paliere de control asupra DGIA.

Ministerul susține că principala formă de control asupra structurilor de informații este controlul parlamentar, invocând art. 8 alin. (3) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, potrivit cărora activitatea serviciilor naționale de informații și a structurilor departamentale de informații este controlată de Parlament.

În cazul DGIA, MApN argumentează că modalitatea prin care Parlamentul controlează Armata se extinde și asupra structurii de informații militare. DGIA este parte din Ministerul Apărării și este finanțată din bugetul acestuia, iar activitatea sa este supusă controlului exercitat prin comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului.

Există, potrivit MApN, și un control exercitat de Executiv. Ministrul Apărării Naționale controlează structura de informații prin emiterea de reglementări, stabilirea sarcinilor și a priorităților informative și prin alocarea resurselor.

DGIA este supusă totodată controlului financiar intern, prin structurile MApN care monitorizează și evaluează formarea, administrarea și utilizarea resurselor financiare, dar și unui control financiar extern exercitat de Curtea de Conturi a României. Ministerul amintește și rolul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care, în baza Legii nr. 415/2002, aprobă normele privind planificarea, evidența, utilizarea, justificarea și controlul cheltuielilor operative destinate realizării securității naționale.

Un alt palier descris de MApN este controlul legalității. Potrivit răspunsului, acesta urmărește permanent dacă activitățile desfășurate sunt conforme cu legea, direct proporționale cu nivelul de risc și absolut necesare pentru prevenirea și contracararea amenințărilor.

Mecanismul extern de control al legalității este asigurat, arată ministerul, de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Legii nr. 51/1991. MApN precizează că diferitele modalități de control democratic sunt reglementate prin acte normative distincte, în funcție de obiectul fiecăruia.

Citește și: Nicușor Dan și-a numit consilierii pe securitate și pe politică externă. Cine sunt cei 16 experți

DGPI: și noi suntem supuși controlului parlamentar

Răspunsul Direcției Generale de Protecție Internă este cel mai tehnic și, în același timp, cel mai critic față de premisele de la care a pornit demersul Newsweek România.

DGPI atrage atenția că prezentarea potrivit căreia instituția ar fi controlată în principal prin mecanisme executive și prin CSAT nu reflectă în întregime cadrul legal aplicabil.

Instituția precizează că activitatea sa este supusă expres controlului parlamentar atât prin Legea nr. 51/1991, cât și prin OUG nr. 76/2016, control exercitat de comisiile parlamentare pentru apărare ale Camerei Deputaților și Senatului. Ministrul Afacerilor Interne prezintă anual sau la cererea Parlamentului rapoarte detaliate clasificate privind activitatea DGPI.

Instituția insistă că nu poate fi susținută ideea potrivit căreia DGPI este controlată exclusiv prin mecanisme executive și explică faptul că membrii comisiilor parlamentare solicită anual clarificări privind legalitatea activităților, cooperarea cu celelalte structuri din domeniul securității naționale și îndeplinirea atribuțiilor instituționale. În paralel, DGPI publică anual un extras neclasificat al raportului de activitate.

Poziția transmisă ulterior de MApN este apropiată, din acest punct de vedere, de cea a DGPI: și Ministerul Apărării respinge premisa că lipsa unei comisii parlamentare special create pentru DGIA ar echivala cu lipsa unui control parlamentar.

MApN consideră însă că mecanismele aplicabile SRI și SIE, pe de o parte, și DGIA, pe de altă parte, nu sunt pe deplin comparabile, deși urmăresc același scop.

Argumentul ministerului este unul de arhitectură instituțională. SRI și SIE sunt servicii naționale de informații independente și autonome și beneficiază, din acest motiv, de un sistem special și permanent de control parlamentar prevăzut explicit în legislația lor de organizare și funcționare. MApN arată în document că directorii celor două servicii sunt numiți de Parlament și răspund în fața Parlamentului.

Spre deosebire de DGPI, care evită să formuleze o recomandare cu privire la o eventuală comisie dedicată, MApN prezintă mai multe argumente explicite în favoarea menținerii actualului mecanism de control parlamentar al DGIA.

Argumentul central este că diferența de regim juridic dintre serviciile autonome și structura de informații a Armatei reflectă diferența lor de natură instituțională. DGIA este o structură a Ministerului Apărării Naționale, nu un serviciu autonom.

În logica răspunderii ministeriale invocată de MApN, Parlamentul controlează activitatea ministerului prin ministru, iar ministrul controlează structurile aflate în subordinea sa. Existența unor mecanisme diferite nu ar reprezenta, prin ea însăși, un deficit de control democratic, ci ar reflecta opțiunea legiuitorului de a adapta supravegherea la statutul și misiunile diferite ale instituțiilor.

Ministerul mai arată că DGIA are o misiune sectorială, respectiv conducerea și desfășurarea activităților specifice domeniului informațiilor pentru apărare. Din perspectiva dreptului administrativ, susține MApN, este firesc ca structurile sectoriale să fie controlate prin ministerul de resort, nu prin mecanisme autonome.

MApN precizează că același raționament ar fi valabil și în ipoteza înființării unei comisii care să controleze DGIA, DGPI și SPP.

În susținerea actualului sistem, ministerul invocă și continuitatea sa instituțională: modelul funcționează de peste trei decenii și, potrivit MApN, a fost compatibil atât cu apartenența României la NATO, cât și cu dobândirea statutului de membru al Uniunii Europene.

DGIA și, în mod similar, DGPI sunt, în schimb, structuri de informații cu atribuții specifice domeniului de activitate al ministerelor din care fac parte. Pentru această distincție MApN invocă art. 9 din Legea nr. 51/1991.

În privința unei eventuale comisii parlamentare dedicate, DGPI evită să formuleze o recomandare și arată că organizarea controlului parlamentar reprezintă exclusiv opțiunea legiuitorului, invocând inclusiv jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia organizarea și funcționarea comisiilor parlamentare țin exclusiv de competența Parlamentului.

Instituția mai arată că actualele mecanisme de control trebuie să păstreze un echilibru între exigențele controlului democratic și protejarea capacității operative și a informațiilor clasificate, iar aprecierea modelelor utilizate în alte state NATO și UE nu intră în sfera atribuțiilor sale.

DGIA și SPP nu au răspuns

Direcția Generală de Informații a Apărării și Serviciul de Protecție și Pază au primit același set de întrebări și același termen de răspuns. Cele două instituții nu au transmis niciun punct de vedere official desi termenul pentru oferirea răspunsurilor a fost la sfârșitul săptămânii trecute.

Dacă o vor face le vom publica de îndată răspunsurile.

Precizarea de mai sus descria situația existentă la termenul acordat instituțiilor și la momentul publicării articolului. Ulterior, MApN a transmis punctul său de vedere referitor la DGIA. SPP rămânea astfel instituția dintre cele două menționate aici de la care Newsweek România nu primise răspunsul în termenul solicitat.

În argumentația transmisă ulterior, Ministerul Apărării insistă și asupra specificului informațiilor militare.

MApN arată că DGIA desfășoară activități în domeniul informațiilor militare la nivel strategic, operativ și tactic și asigură informarea și avertizarea în timp oportun a factorilor militari și politico-militari de decizie cu privire la factorii de risc, amenințările și provocările la adresa securității naționale.

Ministerul descrie acest domeniu drept unul extrem de vast și sensibil, destinat atât facilitării procesului de luare a deciziilor strategice în politica de apărare, cât și sprijinirii comandanților de pe toate treptele ierarhice în planificarea și conducerea acțiunilor militare.

În opinia MApN, un regim juridic distinct pentru informațiile militare asigură flexibilitatea operațională necesară DGIA pentru a putea reacționa rapid în situații precum crize militare, conflicte armate, misiuni externe sau operații NATO.

Actualul mecanism de control parlamentar ar păstra, susține ministerul, echilibrul dintre responsabilitatea democratică și necesitatea respectării specificului activității militare.

Un alt argument formulat împotriva modificării mecanismului este evitarea suprapunerii responsabilităților și a fragmentării controlului parlamentar. Potrivit MApN, actualul sistem păstrează principiul potrivit căruia ministrul răspunde politic pentru întreaga activitate a ministerului.

Ministerul invocă și relațiile DGIA cu partenerii străini. Structura de informații a MApN cooperează intens cu serviciile și structurile de informații ale statelor membre ale alianțelor, coalițiilor și organizațiilor internaționale din care România face parte.

Potrivit răspunsului, partenerii externi sunt interesați de stabilitatea instituțională, de predictibilitatea fluxului de informații și de limitarea cercului persoanelor care au acces la informații extrem de sensibile.

MApN mai susține că rapoartele și concluziile unei eventuale comisii parlamentare dedicate unei structuri de informații militare, a cărei activitate este clasificată secret de stat, nu ar putea fi dezbătute în ședințe publice ale Parlamentului și nici publicate.

MApN răspunde și argumentului referitor la practica din alte state NATO, susținând că nu există un model internațional uniform.

Potrivit analizei prezentate de minister, în cele mai multe state membre NATO nu există o comisie parlamentară dedicată exclusiv informațiilor militare. Modelul predominant ar fi existența unei comisii parlamentare specializate în informații și securitate, al cărei mandat include și structurile de informații militare.

MApN indică drept excepție notabilă Statele Unite, unde există o subcomisie specializată pentru informații militare în cadrul comisiei de informații a Camerei Reprezentanților.

Ministerul afirmă că, din perspectiva bunelor practici promovate de organizații precum NATO și DCAF, accentul nu cade pe existența unui singur model instituțional, ci pe necesitatea ca toate serviciile de informații, inclusiv cele militare, să fie supuse unui control parlamentar efectiv.

În cazul României, MApN consideră că această condiție este deja îndeplinită, deoarece structura de informații a Armatei este supusă controlului celor două comisii permanente pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului.

Trei filozofii instituționale

Răspunsurile primite de Newsweek România arată că cele trei instituții care au răspuns privesc diferit tema controlului democratic.

SRI consideră că nu are competența constituțională de a evalua activitatea Parlamentului și refuză să intre în fondul dezbaterii.

SIE vede controlul parlamentar drept unul dintre pilonii legitimității democratice și ai încrederii publice, insistând însă asupra necesității protejării informațiilor clasificate și a independenței operaționale.

DGPI pune accent pe cadrul juridic existent și susține că, spre deosebire de percepția publică, instituția este deja supusă unui control parlamentar expres prevăzut de lege, orice modificare a arhitecturii actuale aparținând exclusiv Parlamentului.

Răspunsul venit ulterior de la MApN adaugă o a patra filozofie instituțională.

În cazul DGIA, Ministerul Apărării pledează explicit pentru menținerea actualului model. Susține că structura de informații militare este deja supusă controlului parlamentar prin cele două comisii de apărare ale Parlamentului, precum și unor forme executive, financiare și judiciare de control și că diferența față de mecanismele speciale aplicate SRI și SIE este justificată de statutul DGIA de structură departamentală aflată în Ministerul Apărării.

În același timp, MApN invocă specificul informațiilor militare, necesitatea flexibilității operaționale, răspunderea politică a ministrului, evitarea fragmentării mecanismelor de control și protejarea informațiilor clasificate și a relațiilor cu partenerii externi.

Poziția ministerului este, astfel, că un control democratic efectiv nu presupune în mod obligatoriu existența unei comisii parlamentare permanente distincte pentru fiecare structură de informații și că actuala formulă aplicată DGIA asigură, în opinia instituției, echilibrul dintre responsabilitatea democratică și particularitățile activității de informații militare.