În 1990, primele alegeri prezidențiale și palamentare, teoretic libere și democratice, după Revoluție au fost organizate pe 20 mai.
Contextul era extrem de tensionat. Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) - autoinstituit ca putere legislativă și executivă temporară, însărcinată cu pregătirea primelor alegeri libere și corecte din România postdecembristă - a anunțat, în februarie 1990, că se transformă în partid politic - FSN - în ciuda promisiunilor inițiale făcute de președintele organismului respectiv, Ion Iliescu. Ca urmare, începând din 22 aprilie 1990, Piața Universității din București a fost ocupată de grupuri tot mai mari de protestatari, care manifestau împotriva acestei decizii și a pericolului ca foști lideri comuniști - cum era și Iliescu - să preia puterea în țară, în ciua răsturnării regimului Ceaușescu.
Citește și: Cum lăudau Dorneanu, Iliescu, Isărescu, Meleșcanu, Daea comunismul și pe Ceaușescu
20 mai 1990, primele alegeri libere din România. Iliescu președinte cu 85%, „PSD” - 66%, „AUR” - 2%
În cursele electorale din 20 mai 1990, la președinție au candidat Ion Iliescu (FSN), Radu Câmpeanu (PNL) și Ion Rațiu (PNȚCD), iar la parlamentare s-au înscris 11 formațiuni politice, printre care și „A.U.R”, dar nu AUR-ul de acum, ci A.U.R - Partidul de Uniune Națională a Românilor.
Prezența la vot a fost uriașă, de 86,19% - 14.826.616 de alegători, dintr-un total de 17.200.722 cetățeni cu drept de vot la acea vreme.
Alegerile prezidențiale au fost câștigate detașat, din primul tur, de Ion Iliescu, cu 85.07% din voturile exprimate, urmat, la mare distanță, de Radu Cîmpeanu, președintele PNL, la acel moment, cu 10,04% și de Ion Rațiu, vicepreședintele Partidul Național Țărănesc, Creștin și Democrat (PNȚCD) condus la acea vreme de „Seniorul” Corneliu Coposu, cu 4,29%.
La alegerile parlamentare pentru Senat, Frontul Salvării Naționale (FSN), a luat „caimacul”, obținând 67,02% din voturi, fiind urmat de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), condusă de scriitorul Géza Domokos, cu 7,2%.
Pe următoarele locuri s-au clasat Partidul Național Liberal (PNL), cu 7,06%), Mișcarea Ecologistă din România (MER), grupare condusă de Otto Weber, cu 2,5% voturi și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), cu 2,45%.
În Camera Deputaților au intrat reprezentanți ai mai multor partide decât în Senat, 14, dar scorul cel mai mare l-a avut, de departe, tot FSN.
Acesta a obținut 66,31% din voturi, urmat de UDMR, cu 7,23%, PNL, 6,41%, MER, 2,62% și PNȚCD, cu 2,56 din voturi.
Preferințele electorale ale românilor în mai 1990, pe zone
FSN a obținut cele mai bune scoruri în județele Teleorman (87,15%), Botoșani (86,79%), Vaslui (86,10%), Olt (86,54%), Ialomița (85,91%) și Călărași (85%), iar cele mai slabe în județele Harghita (11,04%), Covasna (16,63%), Mureș (14,27%), Satu Mare (41,73%), Cluj (41,31%), Bihor (45,42%) și Timiș (45,63%).
PNL a obținut cele mai bune rezultate în județul Timiș (17,94%), urmat de municipiul București (11,70%), respectiv județele Arad (10,14%), Caraș-Severin (9,65%), Brașov (9,65%) și Sibiu (8,83%).
UDMR a obținut cele mai bune scoruri în județele Harghita (85,23%), Covasna (77,10%), Mureș (41,96%), Satu Mare (38,16%), Bihor (28,28%) și Sălaj (23,68%).
PNȚCD a obținut cele mai bune rezultate în municipiul București (6,19%), respectiv în județele Sălaj (4,42%), Timiș (4,23%) și Cluj (4,14%).
Trei din cele 12 mandate obținute de această formațiune au revenit candidaților municipiului București, iar restul unor candidați ai județelor din Transilvania și Banat (câte unul fiecare): Alba, Bihor, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Hunedoara, Sibiu și Timiș, respectiv candidatului județului Prahova (prin redistribuire).
