Și fără o soluție reală privind momentul începerii negocierilor de pace, la o masă la care să participe țara agresată - Ucraina, statul agresor - Federația Rusă, dar și jucători geopolitici de nivelul SUA, UE, ca giranți ai menținerii echilibrului strategic în Europa de Est, la răsărit de frontiera NATO vegheată de Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria.
REVENIT ÎN MINSK, DUPĂ TREI ANI
Ceea ce părea o vizită cu implicații majore, asupra modului în care uma să evolueze confruntarea militară dură din Ucraina, respectiv vizita președintelui rus în capitala Belarus, s-a dovedit a fi o nouă fumigenă geopolitică - marca tipică a Kremlinului.
Sigur, Vladimir Putin a călătorit la Minsk pentru a se întâlni cu președintele Alexander Lukașenko, pentru prima dată din 2019. Este adevărat că Rusia și Belarus au înființat o unitate militară comună în Belarus și au organizat unele exerciții. Mai sunt și alte unități militare comune în Europa de azi, toate fiind simbolice, fără vreo relevanță reală, pe plan tactic.
Și chiar dacă am lua în calcul pe cei aproximativ 9.000 de militari ruși aflați pe teritoriul Belarus acum, ce să facă o divizie rusă, dacă ipotetic ar porni spre Kiev, în condițiile în care, în primăvara trecută, predecesorii nu au reușit cucerirea capitalei ucrainene, chiar dacă au plecat la atac din statul belarus?
Tot simbolic, trei avioane de luptă rusești și o aeronavă de avertizare timpurie și control au aterizat în Belarus săptămâna trecută. Dar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, vorbind cu jurnaliști ruși, înainte de întâlnirea lui Putin cu Lukașenco, a calificat sugestiile potrivit cărora Moscova ar vrea să atragă Minskul în conflict „invenții stupide și nefondate”.
Întâlnirea între patru ochi, dintre Putin și Lukașenko, evident fără translatori, a urmat unei reuniuni de lucru a miniștrilor ruși și belaruși, de externe și ai apărării.
Ulterior, reprezentanții celor două foste state sovietice au vorbit ziariștilor de o aliniere economică, industrială și de apărare, ca și cum uniunea politică a celor două entități statale este acum prioritatea numărul 1, în contextul în care Rusia a oferit Belarusului petrol și gaze la prețuri reduse.
Lingușitor, cu chipul său de dragoste mimată față de fratele mai mare, de la Kremlin, dictatorul Lukașenko a afirmat:„Rusia se poate descurca fără noi, dar noi nu ne putem descurca fără Rusia”.
TEMERILE UCRAINEI
Greu încercate, de la începutul operațiunii militare rusești, pe teritoriul țării lor, autoritățile de la Kiev au decis să întărească granița cu Belarus, cu o prezență militară mai puternică.
Evident că pe teritoriul Belarus a fost, este și va fi o activitate militară rusă și belarusă. Dar întrebarea este de ce ar repeta Rusia eroarea din 24 februarie 2022, când a atacat cu echivalentul clamat a 20 de divizii - ulterior s-a dovedit că erau doar 15 -, iar Ucraina avea avantajul de a cunoaște, de la americani și englezi, data și ora atacului, plus direcțiile ofensivei militare ruse?
Ce este nou, în armata rusă - chit că aceasta are o probabilitate mică de a dezvolta operațiunea militară specială în ianuarie, una relativă în februarie și una aproape certă în martie - ca alți 200.000 de militari ruși să atace repetitiv Ucraina, în condițiile în care apărătorii ucraineni fac ravagii cu utilizarea HIMARS - sistemele de artilerie cu rachete cu înaltă mobilitate?
Povestea cu "implicarea mai largă a forțelor armate din Belarus în operațiunea împotriva Ucrainei, în special, și pe teren”, după cum susține Kievul o fi bună pentru menținerea vigilenței populației, dar dacă din cele șase divizii ale Belarus, două pătrund, alături de trupele ruse în Ucraina, mai degrabă vor îngreuna avansarea forțelor agresoare, pentru că una este instruirea de acasă, în vreme de pace și alta acțiunea pe teritoriul adversarului, unde reacțiile la decimările rapide, efectuate de loviturile HIMARS, pot scăpa de sub controlul comandanților de subunități, cum s-a întâmplat pe timpul eliberării, de către forțele ucrainene, a arealului limitrof orașului Harkov.
Fotografiile din satelit, realizate de NATO, confirmă că nu sunt dinamici la sol care să sugereze o pregătire a trupelor ruse pentru o nouă ofensivă, doar diviziile rusești aflate acum în sudul și estul Ucrainei sunt de o bucată de vreme, în defensivă.
După cum legenda vânturată de Putin, că Rusia va continua exercițiile militare cu Belarus - deoarece omologul său belarus a sugerat o potențială desfășurare de noi arme, haida de... speciale, în țara sa - amintește de amenințările (dovedite ulterior a fi false!) ale Iranului, care lunar anunța noi arme contra Israelului și bineînțeles că totul s-a dovedit a fi un fâs propagandistic.
O tichie de mărgăritar merita Alexander Lukașenko, care în prezența lui Putin afirma misterios, în fața cui avea timp să îl bage în seamă, la conferința de presă, că „acum, împreună cu rușii, pregătim echipaje capabile să opereze aceste aeronave, susținând armament specific.”
Nimic extraordinar în faptul că - după cum afirma Vladimir Vladimirovici Putin - Rusia va organiza „exerciții comune regulate” cu Belarus și va asigura livrările de arme, precum și producția comună de echipamente militare. Atenție! Sistemele rusești de apărare antiaeriană S-400 și rachetele cu rază scurtă de acțiune Iskander sunt deja dislocate pe teritoriul Belarus. Iar recent, Rusia a mutat avioane de luptă MiG-31K / Mikoyan MiG-31, în Belarus.
Notabilă a fost prezența, alături de Putin, a ministrului Apărării, Serghei Șoigu, și a ministrului de externe Serghei Lavrov, ceea ce arată că agenda convorbirilor bilaterale a fost mai extinsă decât s-a anunțat oficial, focalizarea fiind pe cooperarea economică.
Memorabilă a fost afirmația lui Putin, făcută luni:„Situația din Republicile Populare Donețk și Lugansk, în regiunile Herson și Zaporojie este extrem de dificilă”. O recunoaștere a unei stări de fapt, după celebra întâlnire a președintelui rus cu generalii care, la diferite eșaloane, se ocupă de mersul operațiunii militare speciale care continuă pe teritoriul Ucrainei.
AJUTORUL ALIAȚILOR
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a anunțat pe 19.12.2022, un nou pachet de ajutor pentru Ucraina, prin care se vor asigura Kievului sute de mii de proiectile de artilerie anul viitor, în baza unui contract în valoare de peste 300 de milioane de dolari, care „va asigura un flux constant de muniție de artilerie critică către Ucraina, pe tot parcursul anului 2023”, a precizat biroul prim-ministrului britanic Rishi Sunak.
Mai mult, parlamentarii americani au fost de acord cu un proiect de lege de finanțare a Statelor Unite, de 1,7 trilioane de dolari, unul care prevede mai mult de 45 de miliarde de dolari, pentru a ajuta Ucraina în apărarea sa împotriva invaziei ruse.
Și ca tacâmul geopolitic să fie complet, Canada a început procesul de confiscare a 26 de milioane de dolari, de la o companie a oligarhului rus Roman Abramovici, s-a anunțat luni de către executivul canadian. Astfel, în premieră, Ottawa a decis să sechestreze bunurile aparținând persoanelor sancționate. „Oligarhii lui Putin sunt complici la invazia ilegală și barbară de către Rusia a Ucrainei, iar Canada nu va fi un refugiu, pentru câștigurile lor nelegiuite”, a declarat viceprim-ministrul Chrystia Freeland.
CONCLUZII
1. Președintele rus a confirmat că, în dialogul cu omologul belarus, s-a discutat despre formarea unui „spațiu de apărare unificat”, fără a descrie ce ar implica asta și au convenit să continue exercițiile militare comune. Un apropo, la apărarea teritoriului NATO, de către aliați.
2. Minskul a declarat săptămâna trecută că verifică pregătirea trupelor sale pentru luptă, ceea ce ne reamintește faptul că ultima oară când a făcut asta era cu doar câteva zile înainte ca Rusia să invadeze Ucraina de pe teritoriul său.
3. Prezența a mii de militari ruși pe teritoriul Belarus, oficial pentru un antrenament comun, cu armata din această țară ar putea avea ca obiectiv determinarea Kievului să mențină la granița de nord a Ucrainei trupe care ar fi fost folositoare la eliberarea oblasturilor Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson. Oricum, efectivul acestor militari trimiși de Kremlin, pe teritoriul belarus, este mai mic decât acela existent pe 24.02.2022, când a început invadarea teritoriului ucrainean.
4. Dependența dictatorului din Minsk, de cel de la Kremlin va continua, deoarece Belarus depinde de Rusia prin asistență financiară, livrare de combustibil și asigurare de securitate. De altfel, cei doi președinți au ajuns, tot pe 19.12.2022, la un acord cu privire la prețul livrărilor de gaze rusești subvenționate către Belarus, întărind și mai mult menținerea la putere a lui Lukașenko, care a probat și un spirit cinic aparte: „Suntem capabili să ne apărăm independența și suveranitatea fără Rusia? Nu. Noi nu suntem." Și pentru a oferi jurnaliștilor bomboana de pe coliva propriei demagogii, dictatorul belarus s-a numit, în glumă, pe el și pe omologul rus: „amândoi coagresori – cei mai dăunători și toxici oameni de pe planetă”.
Prioritatea, pentru comunitatea transatlantică, nu este existența celor doi dictatori, ci găsirea momentului propice inițierii negocierilor de pace, în condițiile în care ambele armate, ucraineană și rusă, conform estimărilor Pentagonului, au pierdut aproximativ câte o sută de mii de luptători - uciși în luptă, răniți și dispăruți.
Se apropie timpul pentru o pace negociată în Ucraina? Este perioada indicată pentru a reduce riscul unui alt război mondial devastator, a spus diplomatul american Henry Kissinger - care va aniversa anul viitor, pe 27 mai, 100 de ani de viață! - adăugând că visele de a destrăma Rusia ar putea dezlănțui un haos nuclear.
Până când președintele Biden și aliații săi din NATO vor opta pentru o formulă de convenire a unui armistițiu acceptat măcar temporar, de Kiev și Moscova, președintele Putin continuă războiul pe Frontul de Est. Doar un proverb rusesc susține că "Dracul nu este aşa de straşnic, cum se tem de el." Unii...
