Se întâmplă la Consiliul de Monitorizare (CM) privind Implementarea Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, instituție condusă din 2017 până la începutul acestui an de Florinel Butnaru.
CM este o instituție aflată sub controlul Senatului, care ar trebui să vegheze dacă drepturile persoanelor cu dizabilități din centre și spitale de psihiatrie sunt respectate. Din 2017 până în prezent, din rapoartele acestei instituții, rezultă că cea mai mare problemă pe care o au persoanele cu dizabilități din grija statului e igrasia de pe pereți.
Butnaru a fost instalat în funcția de președinte al CM de către defuncta coaliție PSD-ALDE, acesta fiind, la momentul numirii, vicepreședinte al PSD Sector 4.
Despre priceperea lui în domeniu și rezultatele insitutuției în mandatul său stau mărturie rapoartele anuale generate de instituție, exemple de maculatură cu limbă de lemn, cu rapoarte de monitorizare din centre cu numele anonimizate ale inspectorilor, care constată, desigur, că centrele au igrasie, dar mâncarea e corespunzătoare, iar despre persoanele cu dizabilități, cei care ar trebui să fie preocuparea acestei instituții, abia scot o vorbă.
Acesta fiind, de fapt, și unul dintre motivele revocării lui Butnaru.
L-am întrebat odată pe Florinel Butnaru de ce rapoartele instituției pe care o conduce nu conțin informații despre decesele petrecute în centre, sesizările de morți suspecte pe care ar trebui să le facă CM. Răspunsul său este edificator pentru ce a înțeles Butnaru din drepturile omului: „Decesele nu sunt remedieri”, rapoarele făcute de inspectori urmărind doar remedierile.
Lămuritor pentru ce înseamnă să acaparezi o instituție și să o distrugi este și modul în care faci angajări și cât de transparent este acest proces. Anul trecut, am publicat o analiză pe baza declarațiilor de avere ale angajaților și inspectorilor de monitorizare din CM. Avem doar numele lor, CV-urile lor sunt la secret. Din analiza declarațiilor de avere, reieșea că din cei 18 angajați ai CM patru erau din același județ cu șeful Florinel Butnaru: Vâlcea. În instituție mai lucrau și foști angajați de la primăriile de sector, dar și membri de partid ai PSD și PNL, precum și vreo două cadre militare pensionate.
În ultimul raport publicat de Consiliul de Monitorizare, pe care n-a fost chip să-l găsesc pe site-ul instituției, Butnaru se plângea că n-a avut fonduri suficiente ca să facă vizite de monitorizare, dar a cumpărat trei mașini și a dat și vouchere de vacanță.
Ei, și-n cele din urmă, raportul de activitate al CM primește aviz negativ și senatorii votează ca Butnaru să fie dat afară. Și ce face fostul senator PP-DD migrat la PSD? Contestă avizul negativ în instanță. Că așa vrea el, după cum mi-a spus aseară, candid.
Într-un interviu pe care l-a dat în Gândul, Butnaru vede, desigur, conspirații cu Soros, crede că a devenit incomod și acuză un joc politic. Deci, să fii inginer auto și să conduci o agenție de drepturile omului reprezintă, în opinia lui Butnaru, o numire pe merit.
Mi se pare că felul în care a funcționat CM este un exemplu foarte bun de ce se întâmplă când instituțiile publice devin simple recompense pentru politicienii care ajung la putere. Politizarea e periculoasă, pentru că se poate traduce în pierderi de vieți omenești. (Ceea ce vedem și pe la spitale, tot mai des în ultima vreme, de altfel.)
Că tot discută aleșii noștri despre schimbări și numiri și pe la Avocatul Poporului, poate au grijă ca modelul CM să devină un exemplu de „asta n-o să se repete niciodată”.
