Judecătoarea Panioglu: Decizia CJUE privind prescripția confirmă că instanțele române au ignorat dreptul UE
Judecătoarea Daniela Panioglu a explicat pentru Newsweek România ce înseamnă, de fapt, decizia CJUE din 16 iulie, privind prescripția: instanțele române au ignorat, aproape 3 ani, dreptul UE.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat joi, 16 iulie, o hotărâre importantă în cauza Lin II referitoare la prescripția răspunderii penale și la obligația instanțelor române de a proteja efectiv interesele financiare ale Uniunii Europene.
În România, în baza acestei prescripții au fost închise numeroase dosare în care fuseseră pronunțate condamnări.
Judecătoarea Panioglu: Decizia CJUE confirmă că instanțele române au ignorat, aproape 3 ani, dreptul UE
Judecătoarea Daniela Panioglu a explicat pentru Newsweek România ce înseamnă de fapt această decizie a CJUE. Magistratul spune că instanțele naționale au ingnorat, aproape 3 ani, dreptul UE în materie de prescripție.
„Deși Hotărârea din data de 16.VII.2026, nu este, încă, motivată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene explică, prin comunicatul său, în mod clar și ferm, că hotărârea sa anterioară, din data de 24.VII.2023, nu a încălcat nici principiul legalității și nici standardul național al protecției drepturilor fundamentale, ambele principii referindu-se, în mod evident, la situația inculpaților și condamnaților.
Cu toate că hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt obligatorii, și, nicidecum, relative, instanțele de judecată naționale au ignorat, pur și simplu, pe durata de aproximativ 3 ani, prima hotărâre a instanței europene. Înalta Curte de Casație și Justiție, autorul sesizării, a stabilit și susținut că neaplicarea Deciziei nr.358/26.V.2022 a Curții Constituționale, prin care se constată vidul legislativ în perioada anilor 2018-2022, și a Deciziei nr.67/25.X.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care împinge retroactivitatea prescripției răspunderii penale până în anul 2014, constituie o atingere adusă principiului legalității și, totodată, a considerat că, prin aplicarea acestora, riscul sistemic de impunitate are o amploare mai redusă.
Prin această hotărâre, cea mai înaltă instanță de judecată a Uniunii Europene arată, în mod limpede, că această interpretare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu respectă dreptul Uniunii Europene. Prin urmare, instanțele naționale trebuiau să înlăture de la aplicare cea de-a doua hotărâre a Curții Constituționale, din anul 2022, precum și aberația juridică din decizia penală pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, emisă de instanța supremă”, a explicat judectătoarea Daniela Panioglu.
În România, prescripția a închis unele dintre cele mai răsunătoare procese penale. Foști miniștri, lideri politici și oameni de afaceri au scăpat de pușcărie, deși, într-o etapă anterioară a procesului, instanțele stabiliseră pedepse sau reținuseră existența unor sume provenite din infracțiuni.
Citește și: Politicieni și afaceriști celebri care au scăpat de pedepse prin prescripție. Ce schimbă decizia CJUE
„Instanța europeană mai face referire la nerespectarea principiului autorității de lucru judecat, care s-a realizat prin repunerea în discuție a chestiunii prescripției răspunderii penale în cazurile soluționate în mod definitiv. Cu toții am constatat că, începând cu anul 2022, au fost admise, în mod nelegal, căi extraordinare de atac ori contestații la executare, care au avut, ca efect, punerea, de îndată, în libertate a unor condamnați, care se aflau sub puterea de lucru judecat, în executarea pedepsei închisorii.
Toate aceste soluții nelegale trebuie reformate. Judecătorii naționali, în masă, nu au făcut aplicarea hotărârii instanței europene și, din câte cunosc, Ministerul Public nu a declarat căi de atac împotriva unor astfel de hotărâri judecătorești, prin care au fost ignorate efectele obligatorii ale hotărârii anterioare, din data de 24.VII.2023, a instanței de judecată europene.
Într-adevăr, avem dovada fenomenului de impunitate în masă, la al cărui risc sistemic făcea referire instanța europeană în urmă cu aproximativ 3 ani. Un efect creat de către justiția națională aliată politic și cu grupări obscure, în scopul mai mult decât evident de a asigura impunitatea infractorilor, și care, evident, putea fi evitat doar aplicându-se, în mod corect, cu bună-credință și curaj, ca manifestări ale independenței reale a magistratului, a legislației naționale și a hotărârii instanței europene din anul 2023”, a mai arătat judecătoarea.
Ce urmează după această hotărâre a CJUE?
„După această a doua hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în care chestiunile sunt clarificate și stabilite, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația, din nou, de a respecta dispozițiile art.260 și ale art.267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, potrivit cărora hotărârile instanței europene sunt obligatorii pentru instanța națională. Însă, întrucât nu recunoaște și refuză aplicarea hotărârilor instanței europene, președintele instanței supreme, în patriotismul său, se poate opri la dreptul național, unde, la art.148, alin.2 și alin.4 din Constituția României, se prevede că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile naționale contrare.
Se mai observă că Ministerul Public a rămas în pasivitate, care îmbracă forma complicității, prin nedeclararea unor căi de atac. Potrivit art.131, alin.1 din Constituția României, Ministerul Public are obligația de a apăra interesul general al societății, care înseamnă inclusiv exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac împotriva unor asemenea hotărâri judecătorești, care ignoră dreptul european și care au prăbușit orice speranță într-o justiție corectă și funcțională”, a mai transmis Daniela Panioglu, fost judecător al Curții de Apel București.
Citește și: CJUE, decizie privind prescripția în România. Abordarea ÎCCJ nu este conformă cu dreptul UE. Care e riscul?
Reamintim că, Hotărârea Lin II a CJUE din 16 iulie a pornit de la un dosar în care administratorul a două companii a dat facturi fictive pentru a permite unei a treia companii să își reducă baza de impozitare.
Prejudiciul stabilit în acest dosar asupra statului român este de aproximativ 59.000 de euro, în timp ce valoarea TVA care a fost eludată, aducând atingere intereselor financiare ale UE, este de 36.000 de euro.
Administratorul, urmărit penal pentru complicitate la evaziune fiscală, a scăpat de condamnare, fiind constatată prescripția răspunderii penale printr-o decizie a Curții de Apel Oradea.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a contestat hotărârea la ÎCCJ, „considerând că instanța a încetat în mod greșit procesul penal” în momentul în care a invocat decizia Înaltei Curți din anul 2022, practic fără să țină cont de decizia CJUE din 2023.
Astfel, ÎCCJ a cerut noi clarificări de la CJUE, iar de aici s-a ajuns la decizia (Hotărârea Lin II) din 16 iulie.
După decizia CJUE, ICCJ transmite că a aplicat cu „bună-credință” dreptul european
Înalta Curte de Casație și Justișie a reacționat după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit joi că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție de extindere a aplicării prescripției în dosarele penale pentru perioada 2014 - 2018 nu este conformă cu dreptul UE.
„Misiunea instanței supreme este aceea de a asigura aplicarea loială, coerentă și previzibilă a dreptului, în deplinul respect al ordinii juridice europene, respectiv a dreptului Uniunii Europene, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Constituției României. Fidelitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aparține unei anumite soluții jurisprudențiale și nici unui rezultat punctual al unei cauze, ci valorilor fundamentale ale statului de drept. De aceea, Înalta Curte a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul european în ansamblul său, valorificând în mod armonizat atât dreptul Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului„, a explicat ICCJ într-un comunicat de presă.
Potrivit Instanței supreme, abordarea sa în materia prescripției răspunderii penale nu a reprezentat o opțiune între dreptul Uniunii Europene și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
„Dimpotrivă, Instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în conformitate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia drepturile consacrate de Cartă care corespund unor drepturi garantate de Convenție trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de protecție superior, acesta prevalează. Urmând aceste coordonate, Înalta Curte a interpretat articolul 49 din Cartă privind principiul legalității incriminării și pedepsei în lumina articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tocmai pentru că acesta reprezintă standardul minim de protecție impus de însuși dreptul Uniunii. Prin urmare, valorificarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg nu a constituit o abatere de la dreptul Uniunii, ci aplicarea acestuia potrivit regulilor de interpretare prevăzute chiar de Carta drepturilor fundamentale. Acest raționament juridic și-a găsit o confirmare explicită în concluziile Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție impus de articolul 52 alineatul (3) din Cartă”, a completat ICCJ.
Instanța condusă de Lia Savonea afirmă că și-a fundamentat opinia pe premisa că dreptul european constituie un sistem coerent de protecție a drepturilor fundamentale, în care dialogul dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie valorificat în mod complementar, și nu privit ca o alternativă între două standarde concurente.
„Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție, ci prin consecvența cu care aplică principiile comune care fundamentează ordinea juridică europeană. Aceste principii presupun respectul pentru jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și pentru valorile constituționale naționale, interpretate într-un dialog judiciar permanent și în spiritul protecției efective a drepturilor fundamentale. Înalta Curte își va exercita această misiune cu aceeași responsabilitate și echilibru, având ca unic reper aplicarea corectă a dreptului și protejarea drepturilor fundamentale”, a mai precizat ICCJ.
