Dosarul „Coroiu“ al Securității - Cum a desființat instanța acuzațiile lui Cristoiu aduse lui Hodor

DE Ramona Ursu | Actualizat: 06.09.2019 - 17:19

Dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare și afirmațiile factuale făcute de Mădălin Hodor despre Ion Cristoiu și sursa „Coroiu“ a Securității, sunt câteva dintre argumentele din motivarea primei instanțe, la sentința care i-a dat câștig de cauză istoricului.

SHARE

Magistrații Judecătoriei Sectorului 3 au motivat decizia, din primă instanță, a hotărârii din procesul în care Ion Cristoiu l-a dat în judecată pe Mădălin Hodor, istoric și angajat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivei Securității (CNSAS), pentru un interviu acordat revistei Newsweek România, în mai 2018.

În articolul intitulat „Mădălin Hodor confirmă: Ion Cristoiu a fost sursă a Securității“, istoricul făcea referire la o serie de documente pe care le studiase, în calitate de cercetător al  CNSAS, și în care numele fondatorului ziarului „Evenimentul zilei“ apărea menționat la categoria „sursă“ a Securității, fiindu-i atribuit numele conspirativ „Coroiu“.

Ca urmare a acestui interviu acordat revistei noastre, Ion Cristoiu l-a acționat în judecată pe Mădălin
Hodor, invocând prejudicierea imaginii și cerând despăgubiri în valoare de 50.000 de lei.

Fapta ilicită nu există

În 18 aprilie 2019, magistrații Judecătoriei Sectorului 3 din București i-au dat câștig de cauză, în primă instanță, lui Mădălin Hodor, iar în motivarea acestei decizii sunt explicate pe larg argumentele care desființează acuzațiile aduse de Ion Cristoiu angajatului CNSAS.

În primul rând, instanța subliniază că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta de care este acuzat Hodor, prejudicierea imaginii, trebuie îndeplinite cumulativ câteva condiții.

„Libertatea de exprimare stă la baza noțiunii de societate democratică“

Este vorba despre „fapta ilicită a presupusului, prejudiciul, raportul de cauzalitate, raportul de prepușenie, precum și legătura dintre fapta ilicită și atribuțiile ce au fost încredințate“.

Instanța explică și că „fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane“.

În cazul de față, mai arată magis­tratul Judecătoriei Sectorului 3, „nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, întrucât fapta pârâtului Hodor Mădălin nu este una ilicită“.

Libertatea de exprimare, primul argument

În motivarea hotărârii se mai aduce ca argument libertatea de exprimare, instanța invocând prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, deciziile CEDO referitoare la acest subiect, transpuse în legislația românească, fac trimitere la „libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a se ține seama de frontiere“.

Libertatea de exprimare, mai subliniază instanța, stă la baza noțiunii de „societate democratică“, iar acest drept al fiecărui individ acoperă „nu doar informațiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci și acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației“.

Toate aceste lucruri, mai arată instanța, „reprezintă cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis în absența cărora nu există societate democratică“.

Cât privește interviul acordat de Mădălin Hodor publicației Newsweek România, judecătorul mai remarcă și că acesta nu a fost îndreptat către Ion Cristoiu, ci viza o cercetare disciplinară începută, în acea perioadă, de CNSAS pe numele lui Mădălin Hodor, după ce acesta anunțase că urmează să publice, în revista „22“, o serie de liste cu numele unor personaje publice care ar fi avut legătură cu Securitatea.

Întrebat de Newsweek România dacă numele lui Ion Cristoiu este menționat pe acele liste, Hodor a confirmat că apare, iar în perioada următoare a și publicat o listă care confirma că jurnalistul este trecut în documentele fostei Securități, atât ca sursa, cât și ca obiectivul „Coroiu“.

În perioada în care Hodor publica liste cu nume importante de pe scena publică care ar fi avut legături cu Securitatea, precum istoricul Ioan Aurel Pop, și anunța și publicarea altor liste din arhiva CNSAS, invocând numele lui Cristoiu, publicația „Evenimentul zilei“, care găzduiește articole de opinie ale jurnalistului menționat, a început o adevărată campanie de presă împotriva cercetătorului.

Și acest aspect este sesizat de instanță, în motivarea judecătorească: „Mesajul principal al articolului (interviului oferit de Mădălin Hodor revistei noastre – n.r.) nu este reprezentat de o presupusă colaborare a reclamantului cu Securitatea, ci de campania desfășurată de «Evenimentul zilei» împotriva pârâtului Mădălin Hodor.

Astfel, din 18 întrebări la care a răspuns pârâtul, 14 sunt referitoare la ancheta disciplinară la care era supus și la modalitatea efectivă de desfășurare a acestei anchete“.

Securitatea, subiect important pentru societate

Pe de altă parte, magistratul Judecătoriei Sectorului 3, care a judecat cazul Cristoiu versus Hodor, a mai arătat și importanța pe care subiectul privind Securitatea o are pentru societatea românească: „Instanța reține că relațiile dintre persoanele publice și Securitate sunt un subiect ce reprezintă un interes major pentru societatea română. Colaborarea cu această organizație este o chestiune socială și morală foarte sensibilă în contextul istoric specific al României“.

Judecătorul a mai arătat că nici măcar contextul în care a fost publicat interviul cu Mădălin Hodor nu poate fi invocat de Cristoiu ca argument pentru prejudicierea imaginii sale.

Pe lângă că interviul era legat de un subiect de actualitate, care ținea, la acea dată de cercetarea disciplinară a lui Hodor începută de CNSAS odată cu publicarea listelor cu „elitele colabo­raționiste“, judecătorul apreciază că „libertatea presei beneficiază de o protecție privilegiată, având obligația de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților sale, informații și idei asupra unor chestiuni politice, precum și a altor subiecte de interes general“.

În plus, mai subliniază instanța, tocmai faptul că Ion Cristoiu este o persoană publică, „considerat mentor de către alți jurnaliști“, a fost un motiv întemeiat care să necesite atenția presei.

Nici propriul martor nu l-a ajutat

Un element invocat de apărarea lui Ion Cristoiu, în timpul procesului cu Mădălin Hodor, a fost trimiterea la un proces civil pe care jurnalistul l-a avut, în 2008, cu fostul lider PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Politicianul îl acuza pe Cristoiu că a colaborat cu Securitatea folosind numele conspirativ „Coroiu“, însă nu a reușit să probeze, cu documente, ceea ce a susținut.

Cristoiu l-a acționat în instanță pe Vadim, pentru declarațiile făcute, și a câștigat procesul, care nu a vizat, însă, analizarea calității de sursă sau de colaborator cu Securitatea a jurnalistului.

Câștigarea acelui proces cu Vadim, luat ca argument împotriva lui Hodor, nu a avut niciun efect în fața instanței, care a scris în motivarea sentinței din acest an că, în dosarul în care era vizat fostul politician, „a fost analizată fapta ilicită săvârșită de Corneliu Vadim Tudor, și nu calitatea de sursă sau de colaborator cu Securitatea a reclamantului. (...)

„Relațiile dintre persoanele publice și Securitate sunt un subiect ce reprezintă un interes major pentru societatea română“

În orice caz, în cadrul interviului publicat în data de 28.05.2018 (articolul din Newsweek România – n.r.), reclamantul nu a fost acuzat în niciun moment de către pârât că ar fi fost colaborator al Securității“.

Mădălin Hodor, mai arată judecătorul, „a intrat în posesia unui document de interes public, ce viza mai multe persoane, nu numai pe reclamant, și care a fost dat publicității prin prisma calității sale de istoric și de cercetător“.

Cât privește daunele cerute de Ion Cristoiu, acestea au fost, în mod evident, respinse de către judecător, care a mai scris în motivare că a luat act de „buna credință a pârâtului Hodor Mădălin, care nu a făcut acuzații netemeinice și care a explicat în cadrul interviului că documentul nu spune ce au făcut aceste surse și în ce perioadă au colaborat cu Securitatea, ci doar că, începând cu anul 1985, acești oameni au fost scoși de pe lista surselor Securității“.

Pe de altă parte, tot pentru a motiva respingerea daunelor sau a cheltuielilor de judecată cerute de Cristoiu lui Hodor, magistratul a mai invocat inclusiv declarația făcută în fața instanței chiar de un martor solicitat de jurnalist în proces.

Este vorba despre Mirel Curea, redactor-șef adjunct al publicației „Evenimentul zilei“ care, în cadrul probei cu interogatoriu din timpul procesului, a spus că, „în urma publicării interviului, activitatea profesională a reclamantului nu a avut de suferit, nu a pierdut contracte și a fost în continuare chemat la emisiuni“.

După ce a pierdut, în primă instanță, procesul cu Hodor, Ion Cristoiu a făcut apel, urmând ca dosarul să fie judecat mai departe.

Cum a început scandalul

Istoricul Mădălin Hodor, angajat în cadrul CNSAS, a publicat, în revista „22“, în data de 17.04.2018, articolul intitulat „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu și Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor Securității“.

Conform unui tabel din arhiva fostei Securități, mai multe personalități apăreau ca fiind în legătură cu UM0225, brigada Antiemigrație, care funcționa în cadrul Centrului de Informații Externe, actualul SIE.

Pe această „listă a celor 200“, așa cum a fost botezată ulterior de presă, nu apare numele lui Ion Cristoiu, ci pe o alta, din același dosar, listă menționată separat de istoric. 

Ion Cristoiu l-a dat în judecată pe Mădălin Hodor pentru prejudicierea imaginii, după ce acesta a acordat un interviu revistei Newsweek România, în 28 mai 2018, în care vorbește despre documentele din arhiva fostei Securități în care este menționat numele ziaristului.

În ziua publicării interviului, Newsweek România a publicat și un interviu cu Ion Cristoiu, în care acesta spunea, printre altele, că „nu aveam cum să colaborez cu Securitatea, dar nu pot să răspund în abstract“.

În martie anul acesta, Newsweek România a publicat o serie de documente din arhiva fostei Securități, acte care au fost depuse și la instanță de CNSAS, la solicitarea instanței și a apărării lui Mădălin Hodor, care arată că Ion Cristoiu este menționat atât ca sursa, cât și ca obiectivul „Coroiu“.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.