Puţini sunt cei care să nu recunoască de la primele acorduri şi primele versuri „Hora Unirii“, o melodie care, în pofida popularităţii sale, nu a fost niciodată Imnul României. A marcat, în schimb, unul dintre cele mai importante momente din istoria noastră – Unirea Principatelor Române, înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza, la Iaşi, pe 24 ianuarie 1959.
Povestea lui Flechtenmacher, compozitorul care a scris istoria ţării. Cum a luat naștere Hora Unirii
O legendă uitată a României este autorul melodiei "Hora Unirii", Alexandru Flechtenmacher, prieten de-al poetului Vasile Alecsandri, care a scris istoria ţării într-o melodie ce a rezistat de-a lungul timpului.
Pe 24 ianuarie 1859, românii din Moldova şi Ţara Românească au jucat şi au cântat "Hora Unirii“, un cântec patriotic compus cu câteva zile înaintea marelui eveniment.
Citește și: INTERVIU Cum era viața lui Alexandru Ioan Cuza, „Prințul Unirii” de la 1859, la Palatul Cotroceni?
Cel care a compus melodia aceasta este compozitorul Alexandru Flechtenmacher, fiul unui mare jurist braşovean, om de încredere al domnitorului Callimachi.
Puţin cunoscut astăzi, Alexandru Flechtenmacher a rămas în istoria României moderne şi prin acest cântec care a răsunat din piepturile unioniştilor.
Lui Alexandru Flechtenmacher i-a luat numai o zi să compună melodia care avea să strângă laolaltă milioane de oameni.
Avea 36 de ani când prietenul său, Vasile Alecsandri, i-a lăsat nişte versuri pentru care şi-ar fi dorit ca el să găsească o melodie potrivită. Compozitorul s-a aşezat la pian şi, până seara, melodia a fost gata.
Curând, "Hora Unirii“ era fredonată în tot Iaşiul, iar peste câteva zile, pe 24 ianuarie 1859, au învăţat-o şi românii de peste Milcov, potrivit historia.ro.
"Hai să dăm mână cu mână“ a ajuns imnul Unirii Principatelor, cea mai cântată melodie a vremii.
Alexandru Flechtenmacher s-a născut la 23 decembrie 1823, la Iaşi, ca fiu al lui Christian Flechtenmacher, un saş din Braşov care ajunsese la Iaşi omul de încredere al domnitorului Scarlat Callimachi şi un apreciat jurist al vremii.
Intelectual de vază al paşoptiştilor, Alexandru şi-a făcut studiile muzicale la Iaşi şi la Conservatorul din Viena (1837-1840).
S-a preocupat de dezvoltarea vieţii muzicale româneşti.
A fost şef de orchestră la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Craiova şi la Iaşi. A scris muzica de scenă la mai toate piesele de teatru apărute la noi vreme de 40 de ani, până în 1880.
A semnat circa 600 de piese muzicale, la producţiile lui Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, Matei Millo şi alţii.
Alexandru Flechtenmacher este considerat primul dirijor al teatrului românesc, iar în 1864, când s-a înfiinţat Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti, a fost numit director al acestei instituţii.
Din compoziţiile lui Alexandru Flechtenmacher amintim: muzică de teatru ("Provincialul Vadră", de Alecu Russo, 1846; ''Doi ţărani şi cinci cârlani'', vodevil de C. Negruzzi, 1848; "Baba-Hârca", operetă în două acte, libret de Matei Millo, 1848;
''Cinel-cinel'', vodevil de V. Alecsandri; ''Cerşetorul orb'', comedie-vodevil în două acte de Matei Millo; ''Nunta ţărănească'', vodevil de V. Alecsandri; ''Iaşii în carnaval'', vodevil de V. Alecsandri; "Iancu Jianu-căpitan de haiduci", vodevil de V. Alecsandri; ''Un amor fatal'', dramă cu cântece în cinci acte de Marc Fournier;
Citește și: Cuza, în pat cu amanta în noaptea când a pierdut tronul. I-a făcut doi copii, soția i-a înfiat
''Apele de la Văcăreşti'', revistă muzicală în patru acte de Matei Millo; ''Banul Mărăcine'', vodevil; ''Scara mâţei'', vodevil de V. Alecsandri; "Răzvan şi Vidra", dramă istorică de B.P. Hasdeu etc.), canţonete scenice ("Mama Angheluşa", ''Scamatorul'', "Barbu Lăutarul", ''Clevetici ultrademagogul'', ''Sacagiul'', "Junele de însurat" ş.a.), potrivit Agerpres.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 28 ianuarie 1898. Dar „Hora Unirii“ a rămas peste veacuri la fel de îndrăgită de români ca în ziua Unirii.
Versurile cântecului Hora Unirii:
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!
Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!
Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!
Citește și: Lovitura de stat de care nu se vorbește. Ce s-a petrecut în Moldova în 1866? Rolul Rusiei
