În niciun moment din istoria Jocurilor Olimpice din Antichitate, înotul nu a figurat ca probă, în ciuda faptului că majoritatea grecilor știau să înoate și chiar se mândreau cu abilitățile lor în apă.
Jocurile Olimpice antice includeau probe precum luptele, boxul și pentatlonul. O insultă din perioada respectivă era aceea de a spune că cineva nu știa nici să citească, nici să înoate, indicând faptul că abilitățile sportive în apă erau considerate un atribut respectabil. Prin urmare, istoricii au rămas nedumeriți cu privire la motivul exact pentru care acest sport nu a fost niciodată inclus în cadrul Jocurilor, conform unui articol al IflScience.
De ce a fost exclus înotul de la Jocurile Olimpice din Antichitate?
Încercând să rezolve enigma, unii cercetători au emis ipoteza că înotul a fost exclus pentru că nu era văzut ca o activitate militară și că toate sporturile olimpice trebuiau să implice discipline care erau utile pe câmpul de luptă.
Citește și: Ceremonia inedită de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. De la ce oră și unde va avea loc?
Cu toate acestea, faimosul istoric Herodot a descris modul în care soldații greci au reușit să scape de un masacru în timpul războaielor persane înotând în siguranță, în timp ce alte scrieri sugerează că înotătorii au fost folosiți pentru a livra provizii spartanilor asediați în timpul războiului peloponesiac.
S-a observat, de asemenea, că multe dintre probele olimpice antice nu prea aveau legătură cu războiul și nu erau incluse în antrenamentele militare tipice - săritura în înălțime și aruncarea discului, pentru a numi doar două.
Noi ipoteze ale cercetătorilor
Respingând teoria militară, Dr. Edward Clayton de la Universitatea Central Michigan a redactat o nouă lucrare în care spune că „înotul a fost un sport exclus în Jocurilor Olimpice antice din cauza pericolului ca astfel de probe să fi putut fi câștigate de pescari, de cei care culegeau stridii sau de alți bărbați care își câștigau existența din înot”.
Potrivit lui Clayton, Jocurile erau mult mai mult decât simple performanțe sportive. Mai degrabă, ele ofereau concurenților ocazia de a-și etala frumusețea, excelența și curajul - caracteristici care împreună erau cunoscute sub numele de „arete”.
Conform credințelor vechilor greci, numai aristrocrației îi erau atribuite caracteristicile care defineau conceptul de „arete”.
Citește și: România a rămas cu 106 sportivi la JO de la Paris. O atletă, exclusă pentru dopaj. Ce a luat
Arete este un concept în gândirea greacă antică care, în sensul său cel mai elementar, se referă la „excelență” de orice fel, în special la „realizarea deplină a potențialului sau a funcției inerente” a unei persoane sau a unui lucru. Termenul se poate referi, de asemenea, la excelența în „virtutea morală”. O persoană care dă dovadă de „arete” își folosește forța, curajul și inteligența pentru a obține rezultate.
Pescarii și alte persoane care înotau ca parte a ocupației lor ar fi aparținut clasei muncitoare. Prin definiție, deci, le lipseau atributele necesare pentru a fi considerați atleți și, prin urmare, orice probă la care ar fi putut excela nu putea fi considerată sport olimpic.
Potrivit gânditorilor din Grecia antică, activitățile clasei muncitoare degradau atât trupul, cât și sufletul, în loc să le perfecționeze, și era acceptat faptul că niciun atlet adevărat nu-și putea folosi trupul pentru un câștig economic. „Ar fi de neconceput să asociem un concurs atletic cu o activitate desfășurată pentru bani sau cu o activitate desfășurată de cineva care trebuia să muncească pentru a trăi”, scrie Clayton.
În cele din urmă, deci, orice eveniment susceptibil de a fi câștigat de un om căruia îi lipseau premisele unui suflet frumos nu putea fi niciodată inclus într-un concurs atletic, iar înotul intra cu siguranță în această categorie.
Frumusețea fizică, un element esențial în Jocurile Olimpice antice
Grecii antici credeau că trăsăturile care defineau conceptul de „arete” se reflectau în frumusețea fizică a unui bărbat, iar etalarea acestei calități carnale era o componentă vitală a tuturor sporturilor olimpice. Potrivit autorului studiului, acest lucru explică parțial de ce olimpicii concurau dezbrăcați, asigurându-se că excelența lor era pe deplin vizibilă și plăcută pentru toți spectatorii.
Citește și: Când concurează sportivii români la Jocurile Olimpice de la Paris. Unde pot fi văzute competițiile
„Competițiile atletice aveau o puternică componentă erotică pentru grecii antici, iar acest lucru este incontestabil”, scrie Clayton. „Probele de înot nu ar fi permis acest element, fiindcă astfel de competiții ar fi avut loc în mod evident în apă, iar corpurile concurenților nu ar fi fost vizibile”.
Studiul este publicat în Athens Journal of Sports.
